KUDRYASHOVA v. RUSSIA

Comunicat la 15 mai 2014 PRIMA SECȚIUNE Cerere nr. 9441/11 Svetlana Aleksandrovna KUDRYASHOVA împotriva Rusiei depusă la 20 ianuarie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Svetlana Aleksandrovna Kudryașova, este un național rus, născut în 1950 și locuiește în regiunea Moscova. Din materialele anchetei penale rezultă că, la 4 octombrie 2003, după miezul nopții, fiul reclamantului conducea pe autostrada “Moscow – Rostov-on-Don” în districtul Domededovo, regiunea Moscova. La un moment dat, a oprit mașina pe calea mijlocie a autostrăzii, care are trei rule în oricare direcție. Se pare că ceva a mers prost cu suspendarea mașinii și, având nici aprins luminile de avertizare și nici a fixat triunghiul de avertizare de urgență, el a ieșit din mașină pentru a-l repara. În acest moment dl O. și dl N. conduceau două mașini în calea mijlocie a autostrăzii, fiecare cu câțiva pasageri în mașină. Dl N. urmărea domnul O. în direcția casei de vară a acesteia. Nu a existat lumina rutieră atunci când dl O. a văzut o masina oprită pe drum. Încercând să evite accidentul pe care a făcut-o rotire rapidă la dreapta. Fiul reclamantului a fost în picioare în apropiere de cizmea mașinii sale. După masina domnului O., domnul N. a văzut prima dată lumina de rupere a domnului O. merge și întoarce-se la dreapta. În ultimul moment el a văzut masina oprită în calea sa și a întors rapid la stânga. După ce a observat un om pe partea stângă a mașinii oprite, el a aplicat frâna de urgență. Potrivit dlui N., omul apoi brusc a mers spre masina sa care a dus la o coliziune. La aproximativ 12.20 a.m. la 4 octombrie 2003 fiul reclamantului a fost lovit de masina dlui N. și a murit din cauza rănilor suferite la locul accidentului. Procedura penală în ceea ce privește moartea fiului reclamantului Autoritățile de investigare au examinat imediat scena și au redactat un sistem al accidentului. La 6 octombrie 2003, Departamentul Domodedovo al Internului a instituit o anchetă penală asupra accidentului rutier. Examinarea forense a organismului fiului reclamantului finalizat la 16 octombrie 2003 a stabilit că a murit de traumatisme grave ale capului ca urmare a accidentului rutier. Acesta a concluzionat, de asemenea, că în momentul accidentului în care se mută. Examinarea expertului tehnic nr. 2466/14 a finalizat la 24 decembrie 2003 a stabilit că, având în vedere caracteristicile tehnice ale mașinii domnului N. și circumstanțele accidentului, nu ar fi putut evita lovirea fiului reclamantului. Autoritățile de investigare au interogat, de asemenea, domnul N., domnul O. și pasagerii celor două mașini. La 6 ianuarie 2004, procedurile penale au fost întrerupte din cauza lipsei de dovezi a unei infracțiuni. La 23 ianuarie 2004, Procurorul Domodedovo a anulat decizia din 6 ianuarie 2004 din cauza constatărilor contradictorii ale examinării legisle și a incompletității anchetei și a ordonat efectuarea unui examen legistic suplimentar. Potrivit constatărilor examinării legistice suplimentare, efectuate la date neespecificate, nu a fost posibil să se stabilească în mod concludent dacă, la momentul coliziunei, fiul reclamantului se mute sau stătea în picioare. La 28 februarie 2004, Departamentul Domededovo al Interneului a întrerupt din nou procedura penală. La data neespecificată, această decizie a fost anulată de procuror. La 1 noiembrie 2004 a fost ordonată o examinare tehnică suplimentară, iar după aceea ancheta a fost suspendată. La 1 martie 2005, la încheierea examenului tehnic suplimentar, ancheta a fost reluată. La 28 iulie 2005, ancheta a fost întreruptă încă o dată. Reclamantul a interzis o instanță. La 26 decembrie 2005, Tribunalul Domodedovo a anulat decizia din 28 iulie 2005 din cauza lipsei anumitor documente în dosarul de anchetă și că, în decizia, investigatorul nu a abordat concluziile anumitor examinări de experți. Potrivit reclamantului, în cursul anilor următori ancheta a fost din nou întreruptă la 2 iunie și 4 octombrie 2006, 28 decembrie 2007 și 28 decembrie 2008 din cauza lipsei de corpus delicti în acțiunile domnului N.. Cu toate acestea, toate aceste decizii au fost ulterior anulate fie de procuror, fie de instanță, din cauza incompletității anchetei. În special, după ce a anulat decizia din 2 iunie 2006, procurorul a dat instrucțiuni de a efectua un examen cuprinzător de experți, pentru a clarifica incoerențele din concluziile anterioare ale experților. Nu este clar dacă această examinare a avut loc. La 13 ianuarie 2009, Departamentul Domodedovo al Internului a întrerupt din nou procedura penală pentru lipsa de dovezi a unei infracțiuni în acțiunile dlui N. Conform deciziei, dl N. nu a fost responsabil cu accidentul, deoarece a luat toate măsurile pentru a evita coliziunea, dar, în circumstanțele cazului, a părut imposibil. În același timp, fiul reclamantului, care și-a lăsat mașina în mijlocul autostrăzii fără a fi înființată semnalizarea de alarma necesară, a încălcat normele privind siguranța rutieră. La 21 aprilie 2010, reclamantul a apelat împotriva deciziei investigatorului din 13 ianuarie 2009. Prin decizia din 28 mai 2010, Tribunalul Domodedovo a susținut decizia investigatorului ca fiind legal și bine fundamentat. La 7 iunie 2010, reclamantul a apelat împotriva deciziei de primă instanță. La 22 iulie 2010, Curtea regională de Moscova a susținut decizia. Acesta a constatat că instanța de primă instanță a aprobat corect concluziile investigatorului și că decizia de a întrerupe procedura penală a fost legală. Procedura civilă în ceea ce privește compensarea pentru prejudiciu moral și prejudiciu material La 21 aprilie 2010, reclamantul a instituit o procedură civilă împotriva dlui N. înaintea Curții de Comunitate de la Lyubertsy, care a susținut un milion de ruble (RUB) în ceea ce privește prejudiciile morale și RUB 165.159 în ceea ce privește prejudiciile materiale. La 19 iulie 2010, Tribunalul de Comunitate de la Lyubertsy a acordat reclamația reclamantului. Dl N. a depus un recurs. La 5 octombrie 2010, Curtea Regională de Moscova a susținut parțial această decizie. A redus atribuirea în ceea ce privește prejudiciile morale ale RUB 300 000, a anulat decizia în partea rămasă și a trimis-o pentru o proaspătă examinare la instanța de primă instanță. Nu este clar dacă a fost reexaminată. COMPLAINTS Reclamantul se plânge, referindu-se la art. 6 din Convenție, că ancheta privind moartea fiului său a fost ineficientă, deoarece a durat o perioadă nejustificată, a fost întreruptă și reluată în repetate rânduri și nu a luat în considerare și nu a evaluat în mod corespunzător rezultatele tuturor examinărilor de experți efectuate. De asemenea, se plânge că acordarea unor prejudiciu moral a fost prea lege. Întrebarea părților În circumstanțele cazului, statul a respectat obligația sa pozitivă în temeiul articolului 2 din Convenția față de reclamant (cum ar fi obligația de a efectua investigații eficace asupra accidentului sau de a oferi reclamantului o soluție compensatorie eficace împotriva autorului), în special având în vedere jurisprudența Curții care stabilește criteriile de investigare eficace și de remediere compensatorie adecvată?

Communicated on 15 May 2014

FIRST SECTION

Application no. 9441/11

Svetlana Aleksandrovna KUDRYASHOVA

against Russia

lodged on 20 January 2011

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms Svetlana Aleksandrovna Kudryashova, is a Russian national, who was born in 1950 and lives in the Moscow Region.

The circumstances of the case

1.

Death of the applicant’s son

From the materials of the criminal investigation it follows that on 4

October 2003 after midnight the applicant’s son was driving on highway “Moscow – Rostov-on-Don” in the Domodedovo District, the Moscow Region. At some point he stopped his car in the middle lane of the highway, which has three lanes in either direction. Apparently something went wrong with the car’s suspension and, having neither turned the warning lights on nor set the emergency warning triangle, he got out of the car to fix it.

At this time Mr O. and Mr N. were driving two cars in the middle lane of the highway, each with several passengers in the car. Mr N. was following Mr O. in the direction of the latter’s summer house. There was no road lighting when Mr O. saw a stopped car on the road. Trying to avoid the accident he made a quick right turn. The applicant’s son was standing near the boot of his car. Following Mr O.’s car, Mr N. first saw Mr O.’s breaking lights go on and his turning right. At the last moment he saw the stopped car in his lane and quickly turned left. After having noticed a man on the left side of the stopped car he applied emergency brake. According to Mr

N., the man then suddenly rushed towards his car which led to a collision.

At approximately 12.20 a.m. on 4

October 2003 the applicant’s son was hit by Mr N.’s car and he died of the injuries sustained at the scene of the accident.

2.

Criminal proceedings in respect of the applicant’s son death

The investigating authorities immediately examined the scene and drafted a scheme of the accident.

On 6 October 2003 the Domodedovo Department of the Interior instituted a criminal investigation into the road accident. Forensic examination of the applicant’s son’s body completed on 16 October 2003 established that he had died of serious head trauma as a result of the road accident. It also concluded that at the moment of the accident he was moving. Technical expert examination no. 2466/14 completed on 24

December 2003 established that, given the technical characteristics of Mr

N.’s car and the circumstances of the accident, he could not have avoided hitting the applicant’s son.

The investigating authorities also questioned Mr N., Mr O. and the passengers of the two cars.

On 6 January 2004 the criminal proceedings were discontinued on account of lack of evidence of an offence.

On 23 January 2004 the Domodedovo Prosecutor’s Office quashed the decision of 6 January 2004 on account of contradictory findings of the forensic examination and incompleteness of the investigation and ordered to carry out an additional forensic examination.

According to the findings of the additional forensic examination, conducted on unspecified dates, it was not possible to establish conclusively whether at the moment of the collision the applicant’s son was moving or standing still.

On 28 February 2004 the Domodedovo Department of the Interior again discontinued the criminal proceedings.

On unspecified date this decision was quashed by the prosecutor.

On 1 November 2004 an additional technical expert examination was ordered and thereafter the investigation was suspended.

On 1 March 2005, upon the completion of the additional technical expert examination, the investigation was resumed.

On 28 July 2005 the investigation was discontinued another time. The applicant appealed to a court.

On 26 December 2005 the Domodedovo Town Court quashed the decision of 28 July 2005 on the ground that certain documents were missing in the investigation file and that in the decision the investigator failed to address the findings of certain expert examinations.

According to the applicant, in the course of the following years the investigation was again discontinued on 2 June and 4 October 2006, 28

December 2007 and 28 December 2008 on account of lack of

corpus delicti

in Mr N.’s actions. However, all these decisions were subsequently quashed either by the prosecutor or the court on account of the incompleteness of the investigation. In particular, having set aside the decision of 2 June 2006 the prosecutor gave instructions to carry out a comprehensive expert examination in order to clarify inconsistencies in the experts’ previous findings. It is not clear whether this examination took place.

On 13 January 2009 the Domodedovo Department of the Interior again discontinued the criminal proceedings for lack of evidence of a crime in the actions of Mr N. According to the decision, Mr N. was not responsible of the accident as he took all the measures to avoid the collision but, in the circumstances of the case, it appeared impossible. At the same time the applicant’s son, having left his car in the middle of the highway without the required alarm signalling being set up, violated the road safety rules.

On 21 April 2010 the applicant appealed against the investigator’s decision of 13 January 2009.

By the decision of 28 May 2010 the Domodedovo Town Court upheld the investigator’s decision as being lawful and well-founded.

On 7 June 2010 the applicant appealed against the first-instance decision.

On 22 July 2010 the Moscow Regional Court upheld the decision. It found that the first-instance court had rightly endorsed the investigator’s findings and that the decision to discontinue the criminal proceedings had been lawful.

3.

Civil proceedings in regard to the compensation for non-pecuniary damage and pecuniary damage

On 21 April 2010 the applicant instituted civil proceedings against Mr N. before the Lyubertsy Town Court claiming 1,000,000 roubles (RUB) in respect of non-pecuniary damage and RUB 165,159 in respect of of pecuniary damage.

On 19 July 2010 the Lyubertsy Town Court granted the applicant’s claim. Mr N. lodged an appeal.

On 5 October 2010 the Moscow Regional Court partially upheld this decision. It reduced the award in respect of non-pecuniary damage to RUB

300,000, quashed the decision in the remaining part and sent it for a fresh examination to the first-instance court. It is not clear whether it has been re-examined.

COMPLAINTS

The applicant complains, referring to Article 6 of the Convention, that the investigation into her son’s death was ineffective as it lasted unreasonably long, having been repeatedly discontinued and resumed, and failed to take into account and duly asses the results of all the expert examinations conducted. She also complains that the award of non-pecuniary damage was too law.

QUESTION TO THE PARTIES

In the circumstances of the case, has the State complied with its positive obligation under Article

2 of the Convention vis-à-vis the applicant (such as an obligation to conduct effective investigation into the accident or to provide the applicant with effective compensatory remedy against the perpetrator), in particular in the light of the Court’s case-law establishing the criteria of effective investigation and adequate compensatory remedy?