Prezentată la 20 mai 2014 SECȚIUNEA 3 Cererea nr. 661/12 Francisc KEMPF împotriva României și alte două cereri (a se vedea lista din anexă) EXPOSAT DE FAPTE Lista părților reclamante figurează în anexă. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamanților, care doresc să înmatriculeze în România autovehicule achiziționate în străinătate, în țări din Uniunea Europeană, li s-a impus, în scopul înmatriculării, plata unei taxe de poluare ale cărei sume respective sunt specificate în anexă, pe baza regulamentului de urgență al Guvernului (Ordonanța de urgență, denumită în continuare "OMUG") nr. 50/2008.
Ei au plătit această taxă în vederea obținerii înmatriculării, dar ulterior au inițiat proceduri de restituire a acestei taxe, limitându-se împotriva dreptului Uniunii Europene aplicabil direct în dreptul român, în special liberei circulații a bunurilor, pe care le-a acoperit exclusiv mașinile importate. La 7 aprilie 2011, Curtea a Uniunii Europene a răspuns, prin Hotărârea Tatu (cauza C-402/09), la o întrebare preliminară adresată de Tribunalul de la Sibiu în această privință în modul următor: La art. 110 din TFUE trebuie interpretat în acest sens, în cazul în care această măsură fiscală este concepută astfel încât să descurajeze punerea în circulație, în statul membru respectiv, a vehiculelor de ocazie achiziționate în alte state membre, fără a descuraja achiziționarea de vehicule de ocazie de aceeași vechime și de aceeași uzură pe piața națională.
După data deciziei CJUE, acțiunile în justiție ale reclamanților au fost respinse de Curtea de Apel din Timișoara (prin Hotărârea din 28 iunie 2011, în ceea ce privește primele două hotărâri) și de Curtea de Apel din București, printr-o hotărâre din 10 septembrie 2012, care a fost clarificată la 4 iunie 2012. octombrie 2012 (în ceea ce privește a treia cerere). Instanța de apel a refuzat să examineze fondul obiecțiunilor pe motiv că nu a fost urmată o procedură administrativă prealabilă de către reclamanții în forma corespunzătoare. Printr-o hotărâre de principiu în această privință din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că această procedură prealabilă constituie o sarcină procedurală disproporționată și nu ar trebui să fie urmată, prin urmare, de faptul că a fost clar, având în vedere Decizia CJUE în cauza Tatu, că această taxă de poluare era ilegală.
Dreptul și practica internă și internațională relevantă L GRIFS Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, precum și articolele 13 și 14 din Convenție, reclamanții se plâng de faptul cătaxa de poluare pe care a trebuit să o plătească în temeiul Această taxă nu a fost percepută în momentul revânzării ca vehicule de ocazie pentru vehiculele similare înmatriculate deja în România.
RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Reclamantul a epuizat căile de atac interne, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din Convenție, în special având în vedere hotărârea pronunțată în urma unei acțiuni în temeiul dreptului legii, la 14 noiembrie 2011, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, procedura administrativă prealabilă întemeiată pe Tratatul de instituire a Comunității Europene (TFUEUG n) 50/2008 constituia aceasta o cale de atac eficientă în sensul acestei dispoziții în ceea ce privește obiecțiunile ridicate de către reclamanți sub aspectul articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Protocolul nr S-a adus atingere dreptului reclamanților de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, ca urmare a impunerii unei plăți a unei taxe de poluare în temeiul 50/2008, menținut de instanțele naționale după hotărârile CJUE din 7 aprilie 2011, Tatu (cauza C-402/09) și 7 iulie 2011, Nsipeanu (cauza C 263/10) (a se vedea Hotărârea S.A.
Dangeville c. Franța, n 36677/97, §§ 49-62, CEDH 2002 III) Reclamanții aveau la dispoziția lor, așa cum impune art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin care și-ar fi putut formula obiecțiile de necunoaștere a articolului 1 din Protocolul nr 1 la Convenția Anexă Cerere nr 661/12, Francisc KEMPF împotriva României, introdusă la 22 decembrie 2011, reclamantul s-a născut la 9 noiembrie 1981 și rezidă în Arad decizia internă definitivă este încetarea Tribunalului de apel din Timișoara 28 iunie 2011 , confirmând decizia din 14 septembrie 2010 a tribunalului județesc d'Arrad taxa plătită în 2008 a fost de 8 251 RON.
Cerere nr. 1551/12, Constantin DIACONU-ȘTEFEA împotriva României, introdusă la 3 octombrie 2011, reclamantul s-a născut la 11 iulie 1975 și locuiește la Hălmăgel (Arad) decizia internă definitivă este hotărârea Tribunalului din Timișoara din 16 iunie 2011 , confirmând decizia din 10 ianuarie 2011 a tribunalului județal d'Arrad; taxa plătită în 2008 a fost de 13 171 RON. Cerere nr 23891/13, Dumitru HARIP împotriva României, introdusă la 1 aprilie 2013, reclamantul s-a născut la 21 martie 1952 și își are reședința la București decizia internă definitivă este încetarea instanței de apel din București din 10 septembrie 2012 care a fost netă la 4 octombrie 2012 , infirmând hotărârea din 8 decembrie 2011 a tribunalului departamental din București, taxa plătită în 2010 a fost de 9 827 RON.
Communiquée le 20 mai 2014
Requête n o 661/12 Francisc KEMPF contre la Roumanie et deux autres requêtes (voir liste en annexe)
La liste des parties requérantes figure en annexe. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. Les requérants, désireux de faire immatriculer en Roumanie des automobiles achetées à l’étranger, dans des pays de l’Union Européenne, se sont vu imposer aux fins de l’immatriculation le payement d’une taxe de pollution dont les montants respectifs sont précisés en annexe, fondée sur le règlement d’urgence du Gouvernement ( ordonanța de urgență , ci-après « l’OUG ») n o 50/2008. Ils payèrent cette taxe afin d’obtenir l’immatriculation mais, par la suite, ils entamèrent des procédures de restitution de cette taxe, l’estimant contraire au droit de l’Union Européenne directement applicable dans le droit roumain, notamment à la libre circulation des biens, puisqu’elle frappait exclusivement les voitures importées.
Le 7 avril 2011, la Cour de Justice de l’Union Européenne répondit, par son arrêt Tatu (affaire C-402/09), à une question préjudicielle posée par le tribunal de Sibiu en la matière de la manière suivante : « L’article 110 TFUE doit être interprété en ce sens qu’il s’oppose à ce qu’un État membre instaure une taxe sur la pollution frappant des véhicules automobiles lors de leur première immatriculation dans cet État membre, si cette mesure fiscale est aménagée de telle manière qu’elle décourage la mise en circulation, dans ledit État membre, de véhicules d’occasion achetés dans d’autres États membres, sans pour autant décourager l’achat de véhicules d’occasion de même ancienneté et de même usure sur le marché national.
» C’est après la date de la décision du CJUE que les actions en justice des requérants furent rejetées par la cour d’appel de Timișoara (par arrêts des 16 et 28 juin 2011, pour ce qui est des deux premières requêtes) et par la cour d’appel de Bucarest, par un arrêt du 10 septembre 2012, mis au net le 4 octobre 2012 (pour ce qui est de la troisième requête). La cour d’appel refusa d’examiner le fond des griefs au motif qu’une procédure administrative préalable n’avait pas été suivie par les requérants en bonne et due forme. Par un arrêt de principe à cet égard du 14 novembre 2011, la Haute Cour de Cassation et de Justice a jugé que cette procédure préalable constituait une charge procédurale disproportionnée et ne devrait pas être suivie dès lors qu’il était clair, étant donné la décision CJUE dans l’affaire Tatu , que ladite taxe de pollution était illégale.
B. Le droit et la pratique internes et internationaux pertinents L’OUG n o 50/2008 établissant la taxe sur la pollution des véhicules automobiles et ses modifications subséquentes, ainsi que la pratique des juridictions nationales au sujet de l’application de l’OUG n o 50/2008, sont décrits dans la décision Iovițoni et autres c. Roumanie ((déc.), n os 57583/10, 1245/11 et 4189/11, §§ 25-32 3 avril 2012). GRIEFS Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, ainsi que les articles 13 et 14 de la Convention, les requérants se plaignent de ce que la taxe de pollution qu’ils ont dû payer en vertu de l’OUG n o 50/2008 était – d’après le jugement CJUE du 7 avril 2011, dans l’affaire Tatu, précitée – incompatible avec le droit de l’Union, car discriminatoire notamment en ce qu’elle était perçue sur les véhicules automobiles d’occasion importés en Roumanie à partir d’un autre État membre de l’Union européenne et immatriculés pour la première fois en Roumanie, alors que pour les véhicules similaires déjà immatriculés en Roumanie cette taxe n’était pas perçue lors de leur revente en tant que véhicules d’occasion.
1. Les requérants ont-ils épuisé les voies de recours internes, comme l’exige l’article 35 § 1 de la Convention ? En particulier, compte tenu de la décision rendue à la suite d’un recours dans l’intérêt de la loi, le 14 novembre 2011, par la Haute Cour de Cassation et de Justice, la procédure administrative préalable fondée sur l’OUG n o 50/2008 constituait-elle un recours effectif à épuiser au sens de cette disposition pour les griefs soulevés par les requérants sous l’angle de l’article 1 du Protocole n o 1 ? 2. Y a-t-il eu atteinte au droit des requérants au respect de leurs biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1, en raison de l’imposition de paiement d’une taxe de pollution en vertu de l’OUG n o 50/2008, maintenue par les tribunaux nationaux après les arrêts de la CJUE des 7 avril 2011, Tatu (affaire C-402/09), et 7 juillet 2011, Nisipeanu (affaire C ‑ 263/10) (voir l’arrêt S.A.
Dangeville c. France , n o 36677/97, §§ 49-62, CEDH 2002 ‑ III) ? 3. Les requérants avaient-ils à leur disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif par lequel ils auraient pu formuler leurs griefs de méconnaissance de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention ? ANNEXE Requête n o 661/12, Francisc KEMPF contre la Roumanie , introduite le 22 décembre 2011 : – le requérant est né le 9 novembre 1981 et réside à Arad ; – la décision interne définitive est l’arrêt de la cour d’appel de Timișoara du 28 juin 2011 , confirmant la décision du 14 septembre 2010 du tribunal départemental d’Arad ; – la taxe payée en 2008 a été d’un montant de 8 251 RON.
Requête n o 1551/12, Constantin DIACONU-ȘTEFEA contre la Roumanie, introduite le 3 octobre 2011 : – le requérant est né le 11 juillet 1975 et réside à Hălmăgel (Arad) ; – la décision interne définitive est l’arrêt de la cour d’appel de Timișoara du 16 juin 2011 , confirmant la décision du 10 janvier 2011 du tribunal départemental d’Arad; – la taxe payée en 2008 a été d’un montant de 13 171 RON. Requête n o 23891/13, Dumitru HARIP contre la Roumanie, introduite le 1 er avril 2013 : – le requérant est né le 21 mars 1952 et réside à Bucarest ; – la décision interne définitive est l’arrêt de la cour d’appel de Bucarest du 10 septembre 2012 , mise au net le 4 octobre 2012 , infirmant le jugement du 8 décembre 2011 du tribunal départemental de Bucarest ; – la taxe payée en 2010 a été d’un montant de 9 827 RON.