SECȚIUNEA 3 Cererea nr. 54494/11 Alexandru Mihai POP împotriva României și alte 4 cereri (a se vedea lista din anexă) EXPOSAT DE FAPTE Lista părților solicitante, de naționalitate română, figurează în anexă. Reclamanților, dornici să înmatriculeze în România autovehicule achiziționate în străinătate, în țările Uniunii Europene, li s-a impus, în scopul înmatriculării, plata unei taxe de poluare cu o sumă cuprinsă între aproximativ 600 și 2 000 EUR, pe baza regulamentului de urgență al guvernului (Ordonanța de Urgență), denumit în continuare "OUG" nr. 50/2008. Ei au plătit această taxă pentru a obține înmatricularea, dar ulterior au inițiat proceduri de restituire a acestei taxe, prin faptul că au considerat contrar dreptului Uniunii Europene aplicabil direct în legislația României, în special liberei circulații a bunurilor, pe care le-a acoperit exclusiv mașinile importate. La 7 aprilie 2011, Curtea a Uniunii Europene a răspuns la o întrebare preliminară adresată de Tribunalul de la Sibiu în această privință în modul următor: La art. 110 din TFUE trebuie interpretat în acest sens, în cazul în care această măsură fiscală este concepută astfel încât să descurajeze punerea în circulație, în statul membru respectiv, a vehiculelor de ocazie achiziționate în alte state membre, fără a descuraja achiziționarea de vehicule de ocazie de aceeași vechime și de aceeași uzură pe piața națională. După data deciziei CJUE, acțiunile în justiție ale reclamanților au fost respinse de instanțele interne care le-au refuzat restituirea acestei taxe. Datele deciziilor interne definitive sunt prezentate în anexă. Aceste instanțe au refuzat să examineze fondul obiecțiilor pe motiv că o procedură administrativă prealabilă nu a fost urmată de reclamanții în forma corespunzătoare. Printr-o hotărâre de principiu în această privință din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că această procedură prealabilă constituie o sarcină procedurală disproporționată și nu ar trebui să fie efectuată din moment ce a fost clar, având în vedere Decizia CJUE în cauza Tatu , că taxa de poluare respectivă era ilegală. Dreptul și jurisprudența Uniunii Europene Principiile dreptului Uniunii Europene, în materie de îndoială și de efect direct, inclusiv în ceea ce privește rambursarea sumelor percepute de un stat membru cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, sunt expuse în hotărârea S.A. Dangeville c. Franța 36677/97, §§ 31-33, CEDH 2002 III). Curtea a Comunităților Europene (CJCE), 15 iulie 1964, Costa c. E.N.E.L., cauza 6/64, Rec., p. 1141 ( Spre deosebire de tratatele internaționale obișnuite, Tratatul CEE a instituit un ordin juridic propriu, integrat în sistemul juridic al statelor membre la intrarea în vigoare a tratatului și care se aplică jurisdicțiilor lor; 10 octombrie 1973, Variola, cauza 34/73, Rec., 981; 9 martie 1978, Simmenthal, cauza 106/77, Rec., 629. Jurisprudența Curții a Uniunii Europene în ceea ce privește taxa de poluare care se aplică în temeiul Legii nr. 50/2008, și anume Hotărârea din 7 aprilie 2011, Tatu (cauza C-402/09), și Hotărârea din 7 iulie 2011, Nsipeanu (cauza 263/10), este descrisă în Decizia Iovițani și în alte hotărâri ale României ((dec.), nr 57583/10, 1245/11 și 4189/11, § 33-34, 3 aprilie 2012). Dreptul și practica internă relevante L.O.G. 50/2008 de stabilire a taxei pe poluarea autovehiculelor și a modificărilor ulterioare ale acesteia, precum și practica instanțelor naționale în ceea ce privește aplicarea legii privind aplicarea legii nr. 50/2008 sunt descrise în Decizia Iovițani și altele (citată anterior, §§ 25-32). Practica instanțelor naționale a cunoscut o divergență și în ceea ce privește căile de atac care trebuie epuizate de către solicitanți. Unele cursuri de recurs au considerat că a fost suficient ca reclamanții să depună o cerere de rambursare a taxei percepute ilegal, fără a fi nevoie să se efectueze o procedură administrativă prealabilă alte cursuri de recurs au considerat că această procedură administrativă prealabilă a fost. În decizia nr. 9/2011 din 14 noiembrie 2011 pronunțată ca urmare a unei căi de atac în interesul legii, în vederea uniformizării practicii judiciare, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că o cerere de rambursare a taxei percepute ilegal putea fi depusă fără a urma această procedură administrativă prealabilă. Bazându-se pe supremația dreptului Uniunii Europene și, în special, pe hotărârea CJUE Tatu, citată anterior, Înalta Curte a statuat că (...) În cazul în care solicită unei persoane care a fost înmatriculată într-un stat membru al Uniunii Europene, printre altele documente, aceasta prezintă dovada plății taxei de poluare, în timp ce CJUE a declarat deja de mai multe ori că această taxă contravine articolului 110 din TUE este echivalentă cu ignorarea supremației dreptului european. În plus, o sarcină exorbitantă ar fi impusă particularilor dacă ar fi obligați să efectueze procedura prevăzută în art. 7 din OUG nr. 50/2008 (...) în timp ce scopul său ar fi previzibil. Prin urmare, Înalta Curte consideră că, pentru admisibilitatea acțiunii [în restituire], nu este necesară o în prealabil, s-a constatat de către autoritatea fiscală competentă că taxa de poluare ar fi datorată sau nu, după cum susține procurorul general (...). (...) Justițiabilii care au solicitat rambursarea taxei de poluare prin intermediul procedurii de restituire a sumei bazate în principal pe art. 117 litera (d) din Codul de procedură fiscală, și anume: Curtea decide că acțiunea în justiție care are ca obiect restituirea taxei de poluare nu poate fi condiționată de procedura de contestare a deciziei de calculare a taxei de poluare menționate, ambele proceduri fiind reglementate în mod distinct de Codul de procedură fiscală; aceasta din următoarele motive. (...) În al treilea rând, admisibilitatea acțiunilor [în restituire] se impune în temeiul jurisprudenței CJUE care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea taxei plătite cu încălcarea dreptului european, indiferent de acțiunea administrativă prin care a fost stabilită taxa. (...) În cele din urmă, acest lucru se impune și în perspectiva Convenției europene a drepturilor omului, în special a articolului 13, conform căruia statele trebuie să introducă o cale de atac eficientă prin care o persoană se poate plânge de încălcarea drepturilor sale. Or, procedura administrativă prealabilă de contestare a deciziei de calculare a taxei de poluare (...) nu poate constitui un remediu național efectiv, ci, dimpotrivă, reprezintă un obstacol în calea reparării prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea legislațiilor naționale incompatibile cu dreptul european, obstacol pus chiar de autoritățile fiscale naționale aflate în dificultate. [...] LUG n 50/2008 și versiunile ulterioare ale acestuia au fost abrogate în ianuarie 2012. L CJUE menționată anterior, abrogarea dispozițiilor legislative care au ca efect descurajarea importurilor de produse textile și introducerea unei noi taxe de poluare indistinct aplicabile atât autovehiculelor achiziționate de pe piața națională, cât și celor importate ar trebui să fie pusă în aplicare. Conform acestei legi, noua taxă se datorează, de asemenea, primei transcrieri a dreptului de proprietate asupra unui vehicul de ocazie, pentru care nu s-a plătit încă nicio taxă de poluare în momentul înmatriculării sale. Legea prevede, de asemenea, că contribuabilul care a plătit o taxă de poluare, începând cu 1 iulie 2008, o sumă mai mare decât cea care ar trebui plătită în temeiul noii legi are dreptul la rambursarea, la cerere, a diferenței dintre suma plătită și suma datorată în temeiul noii legi. GRIFS Invocând, în mod explicit sau în esență, articolele 6, 13 și 14 din convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție, precum și la art. 14 din Convenția combinată cu cele două dispoziții menționate anterior, toți reclamanții se plâng de faptul că taxa de poluare pe care au trebuit să o plătească în temeiul Această taxă nu a fost percepută în momentul revânzării ca vehicule de ocazie pentru vehiculele similare înmatriculate deja în România. RĂSPUNSURI LA P Ă R Ț I LE Au epuizat căile de atac interne, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din Convenție, în special având în vedere hotărârea pronunțată ca urmare a unei căi de atac în dreptul legii, la 14 noiembrie 2011, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, procedura administrativă prealabilă întemeiată pe OUG 50/2008 a constituit o cale de atac eficientă pentru a epuiza în sensul acestei dispoziții în ceea ce privește litigiul invocat de reclamanți sub aspectul articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Protocolul nr S-a încălcat dreptul reclamanților de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, ca urmare a impunerii unei taxe de plată a unei taxe de poluare în temeiul Convenției nr. 50/2008 (a se vedea Hotărârea S.A. Dangeville c. France , n 36677/97, §§ 49-62, CEDH 2002 III) Reclamanții au avut la dispoziție, astfel cum se prevede la art. 13 din convenție, o acțiune internă efectivă prin care ar fi putut formula opoziția de necunoaștere a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția de la Convenție, Anexă Cerere nr 54494/11, Alexandru Mihai POP c. România, introdusă la 18 august 2011 reclamantul s-a născut la 6 noiembrie 1969 și își are reședința în Timișoara decizia internă definitivă este încuviințarea instanței din Timișoara din 11 mai 2011 prin care se confirmă decizia din 10 septembrie 2010 a tribunalului departamental din Timiș taxa plătită a fost în valoare de 2 279 de noi lei românești (RON) Cererea nr 63146/11, Stelian ENNACHE c. România, introdusă la 3 octombrie 2011 reclamantul s-a născut la 11 martie 1964 și își are reședința în Denta (Timiș) decizia internă definitivă este la Tribunalul de apel din Timișoara din 12 aprilie 2011 prin care se confirmă decizia din 22 iunie 2010 a tribunalului departamental din Timiș taxa plătită a fost de o sumă de 2 708 RON Cerere nr 67699/11, Ioan RaitA c. România, introdusă la octombrie 2011 reclamantul s-a născut la 6 decembrie 1957 și își are reședința în Timișoara decizia internă definitivă este încuviințarea instanței judecătorești din Timișoara din 27 aprilie 2011 (care a încălcat decizia din 6 octombrie 2010 a Tribunalului juvenil din Timiș favorabil reclamantului) taxa plătită a fost de 7 948 RON Cerere n 77803/11, Iosif DRAGODAN c. România, introdusă la noiembrie 2011 reclamantul s-a născut la 12 aprilie 1956 și își are reședința în Nadlac (Arad) decizia internă definitivă este încetarea instanței de apel din Timișoara din 11 mai 2011 prin care se confirmă decizia din 27 octombrie 2010, a tribunalului departamental din Timiș taxa plătită a fost de o sumă de 3 520 RON Cererea nr. 78841/11, Eugen-Florin DINCĂ c. România, introdusă la 4 noiembrie 2011, reclamantul s-a născut la 25 aprilie 1963 și își are reședința la București decizia internă definitivă este încetarea instanței judecătorești din București din 5 mai 2011 (care a încălcat decizia din 29 martie 2010 a tribunalului departamental din București în favoarea reclamantului) taxa plătită a fost de o sumă de 2 592 RON.
Requête n
o
54494/11
Alexandru Mihai POP
contre la Roumanie
et 4 autres requêtes
(voir liste en annexe)
La liste des parties requérantes, de nationalité roumaine, figure en annexe.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.
Les requérants, désireux de faire immatriculer en Roumanie des automobiles achetées à l’étranger, dans les pays de l’Union Européenne, se sont vu imposer aux fins de l’immatriculation le payement d’une taxe de pollution d’un montant allant d’approximativement 600 à 2
000 euros (EUR), fondée sur le règlement d’urgence du Gouvernement (
ordonanța de urgență
, ci-après
«
l’OUG
») n
o
50/2008.
Ils ont payé cette taxe afin d’obtenir l’immatriculation mais, par la suite, ils ont entamé des procédures de restitution de cette taxe, en l’estimant contraire au droit de l’Union Européenne directement applicable dans le droit roumain, notamment à la libre circulation des biens, puisqu’elle frappait exclusivement les voitures importées.
Le 7 avril 2011, la Cour de Justice de l’Union Européenne répondit à une question préjudicielle posée par le tribunal de Sibiu en la matière de la manière suivante
:
«
L’article 110 TFUE doit être interprété en ce sens qu’il s’oppose à ce qu’un État membre instaure une taxe sur la pollution frappant des véhicules automobiles lors de leur première immatriculation dans cet État membre, si cette mesure fiscale est aménagée de telle manière qu’elle décourage la mise en circulation, dans ledit État membre, de véhicules d’occasion achetés dans d’autres États membres, sans pour autant décourager l’achat de véhicules d’occasion de même ancienneté et de même usure sur le marché national.
»
C’est après la date de la décision du CJUE que les actions en justice des requérants furent rejetées par les juridictions internes qui leur refusèrent la restitution de cette taxe. Les dates des décisions internes définitives figurent en annexe.
Ces juridictions ont refusé d’examiner le fond des griefs au motif qu’une procédure administrative préalable n’avait pas été suivie par les requérants en bonne et due forme.
Par un arrêt de principe à cet égard du 14 novembre 2011, la Haute Cour de Cassation et de Justice a jugé que cette procédure préalable constituait une charge procédurale disproportionnée et ne devrait pas être parcourue dès lors qu’il était clair, étant donné la décision CJUE dans l’affaire
Tatu
, que ladite taxe de pollution était illégale.
B.
Le droit et la pratique pertinents
1.
Le droit et la jurisprudence de l’Union Européenne
Les principes du droit de l’Union Européenne, en matière de primauté et d’effet direct, y compris pour ce qui est du remboursement des sommes perçues par un État membre en violation des règles du droit de l’Union, sont exposés dans l’arrêt
S.A. Dangeville c. France
(n
o
36677/97, §§
‑
III).
Sur le principe de la «
primauté de l’ordre juridique communautaire
», voir notamment
: la Cour de justice des Communautés européennes (CJCE), 15 juillet 1964,
Costa c. E.N.E.L.
, aff. 6/64, Recueil de jurisprudence 1141 (
«
à la différence des traités internationaux ordinaires, le Traité de la CEE a institué un ordre juridique propre, intégré au système juridique des États membres lors de l’entrée en vigueur du Traité et qui s’impose à leurs juridictions
»
)
; 10 octobre 1973,
Variola
, aff. 34/73, Recueil 981
; 9
mars 1978,
Simmenthal
, aff. 106/77, Recueil 629.
La jurisprudence de la Cour de justice de l’Union européenne à l’égard de la taxe de pollution régie par l’OUG n
o
50/2008, à savoir les arrêts des 7
avril 2011,
Tatu
(affaire C-402/09), et 7 juillet 2011,
Nisipeanu
(affaire
C
‑
263/10), est décrite dans la décision
Iovițoni et autres c.
Roumanie
((déc.), n
os
57583/10, 1245/11 et 4189/11, §§ 33-34, 3
avril 2012).
2.
Le droit et la pratique internes pertinents
L’OUG
n
o
50/2008 établissant la taxe sur la pollution des véhicules automobiles et ses modifications subséquentes, ainsi que la pratique des juridictions nationales au sujet de l’application de l’OUG n
o
50/2008, sont décrites dans la décision
Iovițoni et autres
(précité, §§ 25-32).
La pratique des juridictions nationales connut une divergence également au sujet des voies de recours à épuiser par les requérants. Certaines cours d’appel ont considéré qu’il était suffisant que les requérants présentent
une demande de remboursement de la taxe illégalement perçue, sans avoir besoin de diligenter une procédure administrative préalable
de contestation de l’obligation fiscale. D’autres cours d’appel avaient estimé que ladite procédure administrative préalable s’imposait.
Dans la décision n
o
9/2011 du 14 novembre 2011 rendue à la suite d’un recours dans l’intérêt de la loi, afin d’uniformiser la pratique judiciaire, la Haute Cour de Cassation et de Justice jugea qu’une demande de remboursement de la taxe illégalement perçue pouvait être présentée sans suivre ladite procédure administrative préalable. Se fondant sur la primauté du droit de l’Union Européenne et, plus particulièrement, sur l’arrêt CJUE
Tatu,
précité, la Haute Cour jugea que
:
(...) «
Demander à une personne qui sollicite l’immatriculation d’un véhicule acquis dans un État membre de l’Union Européenne qu’entre autres documents, elle présente la preuve du payement de la taxe de pollution, alors que la CJUE a déjà statué à plusieurs reprises que cette taxe est contraire à l’article 110 du TUE équivaut à ignorer la primauté du droit européen.
En outre, une charge exorbitante serait imposée aux particuliers si on les obligeait à parcourir la procédure prévue à l’article 7 de l’OUG n
o
50/2008 (...) alors que sa finalité serait prévisible.
Par conséquent, la Haute Cour estime que pour la recevabilité de l’action [en restitution], il n’est pas nécessaire une «
préalable constatation de la part de l’autorité fiscale compétente, que la taxe de pollution serait due ou non
», comme le soutient le procureur général (...).
(...)
Les justiciables qui ont demandé le remboursement de la taxe de pollution par le biais de la procédure de restitution du montant fondée essentiellement sur l’article
117
§
1
d) du Code de procédure fiscale, à savoir «
l’application erronée des dispositions légales
».
(...)
La Haute Cour statue que l’action en justice ayant comme objet la restitution de la taxe de pollution ne peut pas être conditionnée par la procédure de contestation de la décision de calcul de ladite taxe de pollution, les deux procédures étant distinctement régies par le Code de procédure fiscale.
Cela pour les raisons suivantes.
(...)
En troisième lieu, la recevabilité des actions [en restitution] s’impose en application de la jurisprudence de la CJUE qui reconnait au contribuable le droit de demander le remboursement de la taxe payée en violation du droit européen, indépendamment de la contestation de l’acte administratif par lequel la taxe a été établie.
(...)
Enfin, cela s’impose aussi dans la perspective de la Convention européenne des droits de l’homme, notamment de son article 13, selon lequel les États doivent mettre en place un recours effectif par lequel une personne peut se plaindre de la violation de ses droits.
Or, la procédure administrative préalable de contestation de la décision de calcul de la taxe de pollution (...) ne peut pas constituer un remède national effectif, mais, au contraire, elle représente un obstacle sur la voie de la réparation du préjudice causé aux particuliers par l’application des lois nationales incompatibles avec le droit européen, obstacle posé par les autorités fiscales nationales mêmes qui sont en coulpe.
(...)
»
L’OUG n
o
50/2008 et ses versions subséquentes ont été abrogées en janvier 2012. L’exposé de motifs de la loi n
o
9/2012 publié au Journal Officiel du 11 janvier 2012 indique qu’à la suite de l’arrêt
Tatu,
précité, de la CJUE, l’abrogation des dispositions législatives ayant comme effet de décourager les importations s’imposait et qu’une nouvelle taxe de pollution indistinctement applicable tant aux véhicules automobiles achetés sur le marché national qu’à ceux importés devrait être mise en place.
Selon ladite loi, la nouvelle taxe est également due à l’occasion de la première transcription du droit de propriété sur un véhicule d’occasion, pour lequel aucune taxe de pollution n’a encore été payée au moment de son immatriculation.
La loi prévoit également que le contribuable ayant payé une taxe de pollution, à partir du 1
er
juillet 2008, d’un montant supérieur à celle qui devrait être payée en vertu de la nouvelle loi a droit au remboursement, sur demande, de la différence entre le montant payé et le montant dû en application de la nouvelle loi.
Invoquant, explicitement ou en substance, les articles 6, 13 et 14 de la Convention et l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention, ainsi que l’article 14 de la Convention combiné avec les deux dispositions précitées, tous les requérants se plaignent de ce que la taxe de pollution qu’ils ont dû payer en vertu de l’OUG n
o
50/2008 était – d’après le jugement CJUE du 7
avril 2011 dans l’affaire
Tatu
précitée – incompatible avec le droit de l’Union, car discriminatoire notamment en ce qu’elle était perçue sur les véhicules automobiles d’occasion importés en Roumanie à partir d’un autre État membre de l’Union européenne et immatriculés pour la première fois en Roumanie, alors que pour les véhicules similaires déjà immatriculés en Roumanie cette taxe n’était pas perçue lors de leur revente en tant que véhicules d’occasion.
QUESTIONS aux parties
1.
Les requérants ont-ils épuisé les voies de recours internes, comme l’exige l’article 35 § 1 de la Convention
?
En particulier, compte tenu de la décision rendue à la suite d’un recours dans l’intérêt de la loi, le 14 novembre 2011, par la Haute Cour de Cassation et de Justice, la procédure administrative préalable fondée sur l’OUG
n
o
50/2008 constituait-elle un recours effectif à épuiser au sens de cette disposition pour le grief soulevé par les requérants sous l’angle de l’article 1 du Protocole n
o
1
?
2.
Y a-t-il eu atteinte au droit des requérants au respect de leurs biens, au sens de l’article 1 du Protocole n
o
1, en raison de l’imposition de paiement d’une taxe de pollution en vertu de l’OUG n
o
50/2008 (voir l’arrêt
S.A.
Dangeville c. France
, n
o
36677/97, §§
‑
III)
?
3.
Les requérants avaient-ils à leur disposition, comme l’exige l’article
13 de la Convention, un recours interne effectif par lequel ils auraient pu formuler leur grief de méconnaissance de l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention
?
1.
Requête n
o
54494/11, Alexandru Mihai POP c. Roumanie
, introduite le 18 août 2011
:
-
le requérant est né le 6 novembre 1969 et réside à Timișoara
;
-
la décision interne définitive est l’arrêt de la cour d’appel de Timișoara du 11 mai 2011 confirmant la décision du 10 septembre 2010 du tribunal départemental de Timiș
;
-
la taxe payée a été d’un montant de 2
279
nouveaux lei roumains (RON)
;
2.
Requête n
o
63146/11, Stelian ENACHE c. Roumanie
, introduite le
3 octobre 2011
:
-
le requérant est né le 11 mars 1964 et réside à Denta (Timiș)
;
-
la décision interne définitive est l’arrêt de la cour d’appel de Timișoara du 12 avril 2011 confirmant la décision du 22 juin 2010 du tribunal départemental de Timiș
;
-
la taxe payée a été d’un montant de 2
708
RON
;
3.
Requête n
o
67699/11, Ioan RAITA c. Roumanie
, introduite le
24
octobre 2011
:
-
le requérant est né le 6 décembre 1957 et réside à Timișoara
;
-
la décision interne définitive est l’arrêt de la cour d’appel de Timișoara du 27 avril 2011 (qui a cassé la décision du 6 octobre 2010 du tribunal départemental de Timiș favorable au requérant)
;
-
la taxe payée a été d’un montant de 7
948
RON
;
4.
Requête n
o
77803/11, Iosif DRAGODAN c. Roumanie
, introduite le
3
novembre 2011
:
-
le requérant est né le
12 avril 1956 et réside à Nădlac (Arad)
;
-
la décision interne définitive est l’arrêt de la cour d’appel de Timișoara du 11 mai 2011 confirmant la décision du 27 octobre 2010, du tribunal départemental de Timiș
;
-
la taxe payée a été d’un montant de 3
520
RON
;
5.
Requête n
o
78841/11, Eugen-Florin DINCĂ c. Roumanie
, introduite le
4 novembre 2011
:
-
le requérant est né le
25 avril 1963 et réside à Bucarest
;
-
la décision interne définitive est l’arrêt de la cour d’appel de Bucarest du 5 mai 2011 (qui a cassé la décision du 29 mars 2010 du tribunal départemental de Bucarest favorable au requérant)
;
-
la taxe payée a été d’un montant de 2
592
RON.