POP AND OTHERS v. ROMANIA

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții. © The present text and the authorisation to republish it were granted by the Constitutional Court of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC. © La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Constitutionnelle de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Pop și alții v. România (dec.) - 54494/11 , 67699/11 și 21251/12 Decizia din 2.4.2019 [Secția a IV-a] Articolul 35 Articolul 35-1 Epuizarea căilor interne de atac Remediu intern efectiv Eșecul utilizării unui remediu nou, aplicabil cazului pendinte, pentru a obține rambursarea taxelor naționale percepute cu încălcarea dreptului UE: inadmisibilă În fapt – În 2009, pentru înregistrarea în România a autoturismelor de mâna a doua cumpărate din alte state ale Uniunii Europene (UE), cei trei reclamați trebuiau să plătească o „taxa de poluare”, introdusă în 2008. După ce au plătit-o, ei au inițiat proceduri de rambursare, susținând că taxele au fost percepute cu încălcarea dreptului UE. În 2011, tribunalele din România le-au respins pretențiile din motive procedurale.

Apoi, reclamații s-au plâns în fața Curții, invocând articolul 1 din Protocolul nr.1 și articolul 13 din Convenție. În august 2017, a intrat în vigoare o Ordonanță de Urgență a Guvernului (OUG 52/2017), care a instituit o procedură de rambursare a diferitor taxe, taxa de poluare fiind una dintre ele (inclusiv dobânzile acumulate în perioada relevantă).

Între timp, reclamanții au întreprins alte măsuri pentru a obține rambursarea: primul a introdus o nouă cerere, care trebuia soluționată în baza noii ordonanțe; al doilea a obținut o rambursare parțială; iar al treilea a obținut o rambursare integrală a taxelor și o rambursare parțială a dobânzilor, ca urmare a unei hotărâri din octombrie 2012. În drept – Articolul 35 § 1 ( epuizarea căilor interne de atac ) (a) Cu privire la primii doi reclamați – Chiar dacă adoptarea ei a fost legată mai mult de voința autorităților naționale de aliniere a legislației naționale la dreptul UE, decât de soluționarea pe plan național a disputelor legate de Convenției, noua procedură de rambursare instituită de OUG 52/2017 era, de asemenea, disponibilă pentru cetățenii care au introdus o cerere în fața Curții privind taxele în discuție.

Având în vedere garanțiile existente (o procedură gratuită, procese clare și previzibile, termene-limite obligatorii și controlul judiciar efectiv), nu a existat niciun motiv pentru a pune în discuție efectivitatea noului remediu. În principiu, deși problema epuizării remediilor naționale trebuia evaluată la data depunerii cererii, importanța principiului subsidiarității a justificat introducerea unei excepții în acest caz. Prin urmare, era adecvat să se ceară utilizarea prealabilă a noului remediu pentru acele cereri care au fost deja depuse în fața Curții înainte de instituirea acestuia. (b) Cu privire la cel de-al treilea reclamant – Noul remediu menționat mai sus nu putea fi aplicat în cazul celui de-al treilea reclamant, deoarece acesta a beneficiat, înainte de intrarea sa în vigoare, de o hotărâre definitivă prin care s-a dispus rambursarea taxelor de poluare, împreună cu dobânda calculată de la data depunerii cererii.

De vreme ce capitalul și o parte din dobânzi i-au fost plătite în conformitate cu hotărârea națională, singurul capăt de cerere rămas al reclamantului viza eșecul de a i se rambursa dobânda aferentă taxelor calculată pentru perioada cuprinsă între data plății acestora și data acțiunii sale de recuperare în fața tribunalului. Totuși, reclamantul dispunea de două remedii pentru a se plânge de nerambursarea acestei sume (fie prin contestarea acelui aspect din hotărâre în fața unui tribunal superior, fie prin solicitarea unei revizuiri a hotărârii pentru că este contrară dreptului UE). Acesta nu a utilizat niciunul din remedii. Concluzie : inadmisibilă în privința tuturor celor trei reclamanți (neepuizarea căilor interne de atac).