- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 20 mai 2014
- Stat pârât
- ROU
Biserica Evanghelica Romana - Parohia Poenarii Burchii împotriva României
Traducere în română Auto
Comunicat la 20 mai 2014 SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 44040/06 BISERICA EVANGHELICA ROMANA - PAROHIA POENARII BURCHII împotriva României depusă la 13 octombrie 2006 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul Biserica Evanghelica Romana - Parohia Poenarii Burchii este o comunitate religioasă creștină, situată în satul Ologeni, reprezentată la Curte de unul dintre membrii săi, dl C. Slav, care locuiește în satul Ologeni. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este autorizat de Biserica Evanghelica Română să funcționeze ca parohie încă din 1991. Biserica Evanghelica Română însuși a fost recunoscută în anii 1950 de statul român ca cult și, prin urmare, are personalitate juridică în conformitate cu decretul nr. 177/1948 privind statutul general al culturilor religioase și decretul nr. 1203/1950 privind autorizarea diferitelor culte religioase.
Începând cu 1991, reclamantul a încercat mai multe încercări de a obține un drept de proprietate la o bucată de teren situată în cimitirul satului, având în vedere faptul că această chestiune a creat conflicte perpetue cu Biserica și Comunitatea Ortodoxă, care se presupune că l-a împiedicat să își exercite în mod pașnic convingerile și practicile de înmormântare. La 29 octombrie 1999, Biserica Evanghelica Română a trimis Ministrul Culților o scrisoare, cerându-i să intervină în conflictul dintre comunitatea ortodoxă și cel evanghelic din satul Ologesti; tensiunea dintre cele două comunități a apărut după decizia luată de ortodox de a muta decedatul aparținând Bisericii Evanghelice din cimitirul satului.
Relația dintre cele două comunități se pare că s-a deteriorat după numirea unui nou preot ortodox al parohiei locale, care a manifestat mai puțin toleranță față de Biserica Evanghelica locală, a adorătorilor și a practicii lor religioase. Procedura depusă de reclamant (a) Procedura care urmărește obținerea proprietății pe terenul înmormântării La 21 aprilie 2003, reclamantul a depus o acțiune civilă împotriva primăriei Poienarii Burchii ( Primaria), Biserica Ortodoxă Română, Poienarii Burchii Parish și a dlui G.I., fostul preot ortodox al parohiei, susținând că dreptul său de proprietate la 236 mp de la cimitirul ortodox este recunoscut. Reclamantul a susținut că în anii 1950, autoritățile locale i-au permis să utilizeze 236 mp situate în cimitirul ortodox pentru a îngropa morții și a practica ritualurile lor funerale.
Prin urmare, ei au blocat această parcelă de teren și l-au folosit ca cimitir pentru propriul lor decedat. Cu toate acestea, noul preot ortodox numit în parohia a negat că reclamantul a avut orice drept asupra cimitirului; de aceea, gardul a fost pus jos și aruncat peste locurile lor de înmormântare, distrugând mormintele și monumentele funerare. Acesta a urmat faptul că reclamantul a avut nevoie de un titlu pentru a confirma utilizarea terenului ca teren de înmormântare pentru membrii decedați. El a invocat că proprietatea a fost justificată în parte ca urmare a posesiunii adverse și, în parte, ca 96 mp din terenul încurcat au fost cumpărate de la fostul preot ortodox, dl G.I. În sprijinul cererilor sale, reclamantul a prezentat documente, printre care primirile semnate de dl G.I., care dovedesc plata a diferitelor sume de bani, se presupune că a plătit ca preț pentru teren.
Biserica inculpată a invocat lipsa de locus standi, în măsura în care nu a avut niciun drept pe terenul încurcat. Curtea de district Ploiesti și-a pronunțat hotărârea la 22 martie 2004, respingând afirmațiile reclamantului. în acest caz. De asemenea, a susținut că reclamantul nu a fost niciodată acordat un drept de proprietate pe teren; dovezile din dosar (documente și declarații de martor) dovedește că în anii 1980, în schimbul unei „taxe de concesiune”, reclamantul a fost acordat de preotul ortodox o concesiune pentru a utiliza câteva locuri de înmormântare în cimitirul satului. Reclamantul a apelat, susținând că a folosit terenul întărit în pace timp de mai mult de cincizeci de ani, dar în prezent, parohia locală ortodoxă a fost împiedicată să continue să facă acest lucru.
apelul său a fost anulat la 3 august 2005 pentru că nu a plătit taxele legale în numele său. Cu toate acestea, această decizie a fost anulată la 24 ianuarie 2006, în măsura în care taxele juridice au fost plătite în timp util, dovada plății fiind ignorată de instanța de judecată inferioară. Cazul a fost, prin urmare, trimis în fața Tribunalului județului Prahova, care și-a rendu hotărârea la 25 mai 2006, respingând recursul. Curtea a susținut că, în conformitate cu Regulamentul privind funcționarea și structura cimitirelor ortodoxe românești, acestea erau bunuri sacre, în proprietatea Parohiei, care avea dreptul de a acorda parcele de teren în concesiune. Locul de teren impugat a fost astfel acordat în concesiune cultului de către Parohia Ortodoxă, care, prin urmare, nu a transmis proprietatea terenului.
(b) Procedurile care urmăresc să obțină un drept de utilizare pe terenul de înmormântare La 3 mai 2004, reclamantul a depus o acțiune civilă împotriva Bisericii Ortodoxe Române, Poienari Burchii Parish, în căutarea de a-și recunoaște dreptul de utilizare și administrare la 236 mp din cimitirul local. 10. La 25 iunie 2004, a răspuns inculpatul, susținând că nu avea locus standi în acest caz, în măsura în care nu avea nici un drept asupra plăcii contestate de teren. La 29 septembrie 2004, pe baza unui document emis la 3 februarie 2004, în care Oficiul Național al Cadastrei și Registrul Terenului a informat reclamantul, în răspunsul la una dintre cererile sale, că terenul încurcat a aparținut Ministerului Culților, administratorul, reclamantul și-a modificat acțiunile civile, introducând Ministerul în acțiune.
11. La 22 noiembrie 2005, dl C. Slav, în numele reclamantului, a depus o cerere în fața primarului Poienarii Burchii, în căutarea de a afla cine a fost proprietarul parcelei de teren încurcate. El a menționat că informațiile erau necesare pentru dosar. Răspunsul trimis în aceeași zi a informat reclamantul că aceste informații pot fi furnizate numai unei persoane care au un interes direct în această chestiune. Scrisoarea menționează că „În acest context și pentru evaluarea cazului, instanța poate solicita direct informațiile de la instituția noastră”. 12. La 30 noiembrie 2005, Curtea de District Ploiesti a respins afirmațiile reclamanților, susținând că ambele acuzate nu au avut standi în acest caz, în măsura în care ambele au refuzat căreia au avut drepturi asupra tranșei contestate de teren și nu au fost aduse nicio dovadă contrară.
13. Reclamantul a interzis apelul. Rezultatul a susținut că documentele prezentate în dosar au dovedit că a depus diverse cereri, încercând să afle cine era proprietarul terenului. Reclamantul a considerat că, în această situație și având în vedere rolul activ pe care un judecător trebuie să îl joace în cadrul procedurii, competența judecătorului de a încerca să stabilească cine deține sau administra terenul. 14. În hotărârea sa din 22 mai 2006, Curtea județului Prahova a respins recursul reclamantului și a susținut hotărârea judecătorului inferior. Curtea a susținut că, în cadrul procedurii civile, este obligația reclamantului să stabilească și să justifice locus standi rolul activ al judecătorului nu presupune că este obligația judecătorului să achiziționeze probe pentru părți.
În măsura în care acuzații în cazul negat au avut vreun drept pe teren, și în lipsa oricărei dovezi contrare, cazul a fost respins în mod corect. 15. La 27 mai 2006, avocatul reclamantului a prezentat o altă cerere înainte de Primăria Poienarii Burchii, în care a căutat din nou să afle cine era proprietarul terenurilor folosite ca cimitir; în cerere, avocatul a menționat că informațiile erau necesare pentru dosarul pe calea Curții de județ Prahova; răspunsul primit la 5 iunie 2006 a remarcat că: „Sunteți invitați să prezentați documente pentru a justifica capacitatea în care solicitați informații și documente.
Potrivit legii, informațiile necesare pot fi furnizate numai pe baza unei cereri scrise depuse de partea interesată sau de reprezentantul sau.” (c) plângere penală 16. La 5 decembrie 2006, reclamantul a depus o plângere penală la Inspectoarea Poliției de District, susținând că în ultimii ani locul înmormântării sale a fost devastat și profanat și gardul din jurul ei a fost pus la sol. În plus, la ușa bisericii au fost scrise cuvinte blasfeme și obscene. Poliția a răspuns la 13 decembrie 2006, declarând că ancheta a dezvăluit că reclamantul nu are nici un titlu de proprietate pentru terenul de înmormântare și că gardul a fost construit ilegal. În ceea ce privește scrisul de cuvinte blasfeme și obscene, ancheta a continuat, nu a fost identificat niciun autor.
La 3 martie 2004, în numele parohiei locale, Biserica Evanghelica Română a depus o cerere, la Secretariatul de Stat pentru Culți, cerându-i să ofere o soluție la situația creată în Poienarii Burchii, satul Ologesti, unde o parohie a bisericii nu a fost autorizată să administreze independent o parcelă de teren din cimitirul satului. În cerere s-a susținut că autoritățile locale au refuzat să coopereze și să-i ajute în difuzarea conflictului care a apărut cu comunitatea locală ortodoxă. 18. La 26 octombrie 2004, Biserica Evanghelica Română a depus o cerere similară înaintea Ministerului Culturii și Culturii, cerându-le „de a emite o decizie care să acorde explicit parohiei sale locale un drept de administrație la 236 mp din cimitirul Poienarii Burchii, satul Ologesti”.
Ministerul a răspuns la 12 noiembrie 2004, informand reclamantul că nu au dreptul de a adopta o astfel de decizie, în măsura în care nu au avut niciodată dreptul de administrare asupra terenului încurcat. Cererea, la care Ministerul nu a avut nicio obiecție, a fost depusă în fața Consiliului Comunal (Consiliul Local ) din Poiana Burchii, autoritatea competentă în această privință. 19. Pe baza acestui răspuns, la 10 ianuarie 2005, Biserica Evanghelica Română a depus o cerere la Primăria Poienarii Burchii (Primaria), cerându-i să le ajute în concluzia judicioasă a conflictului cu parohia ortodoxă locală. Biserica a estimat că, hotărând să acorde parohiei sale locale dreptul de a administra 236 mp de teren din cimitirul satului, Primăria va rezolva problema.
Legea și practica interne relevante 20. Decretul nr. 177/1948 privind statutul general al culturilor religioase, în vigoare până la 11 ianuarie 2007, prevede în părțile sale relevante că: art. 1 Statul garantează libertatea conștiinței și religiei pe tot teritoriul său. Oricine poate aparține orice religie și poate practica orice credință religioasă, dacă exercitarea acestuia nu contravine Constituției, securității și ordinului public sau bunului moral. art. 9 Ramurile locale ale culturilor religioase autorizate pot avea și să păstreze, singure sau în asociere cu alte culte, cimitire pentru adoratorii lor. Administrația (comunele ) trebuie să creeze cimitire comune sau să ofere locuri rezervate în cadrul cimitirilor existente, pentru înmormântarea celor aparținând culturilor care nu au propriile lor cimitire.
21. Legea privind cultul religios nr. 489/2006, în vigoare începând cu 11 ianuarie 2007, reiterează, în esență, dreptul fiecărui cult de a avea acces la motivele de înmormântare. 22. art. 129 § 5 din Codul de Procedură din România, ca în vigoare la momentul material, cu condiția ca aceasta (5) Judecătorii au obligația de a folosi toate mijloacele juridice pentru a preveni orice eroare în stabilirea adevărului, prin stabilirea corectă a faptelor și aplicarea legii, care urmărește astfel o judecată legală și bine fundamentată. Ele au dreptul să permită și să evalueze toate dovezile pe care le consideră necesare, chiar și împotriva voinței părților... Reclamantul se plânge în esență că dreptul său de a utiliza ca loc de înmormântare și de a dispune de o parcelă de 236 mp de teren în cimitirul satului nu este recunoscut de către autoritățile interne.
Invocă articolele 1 și 6 din Convenție, dar și art. 1 din Protocolul nr. 1, susținând că procedura în care a încercat să aibă un astfel de drept recunoscut era nedrept. Întrebări către părți A existat o încălcare a libertății de religie ale reclamantului, în contravenție cu art. 9 din Convenție, în măsura în care dreptul său de a utiliza o parte din cimitirul de sat nu a fost recunoscut de autoritățile interne? A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a avea acces efectiv la un tribunal având în vedere faptul că instanțele nu au putut să faciliteze identificarea inculpatului corect în cadrul procedurii încheiate la 22 mai 2006?
Communicated on 20 May 2014
THIRD SECTION
Application no. 44040/06
BISERICA EVANGHELICA ROMANA - PAROHIA POENARII BURCHII
against Romania lodged on 13 October 2006
STATEMENT OF FACTS
1. The applicant, Biserica Evanghelica Romana - Parohia Poenarii Burchii (The Romanian Evangelical Church – Poenarii Burchii Parish), is a Christian religious community, based in Ologeni village; it is represented before the Court by one of its members, Mr C. Slav, who lives in Ologeni village. A. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. 1. Preliminary issues
The applicant is authorized by the Romanian Evangelical Church to function as a parish ever since 1991. The Romanian Evangelical Church itself had been recognized in the 1950s by the Romanian state as a cult and thus as having legal personality pursuant to Decree no 177/1948 on the general status of religious cults and to Decree no 1203/1950 on the authorization of various religious cults.
Starting with 1991 the applicant has made several attempts to obtain a right of property to a piece of land situated in the village cemetery, in view of the fact that this issue created perpetual conflicts with the Orthodox church and community, who allegedly prevented it from peacefully exercising its religious beliefs and burial practices. On 29 October 1999, the Romanian Evangelical Church sent a letter to the Minister for the Cults, asking them to intervene in the conflict between the orthodox community and the evangelical one of the Ologesti village; tension between the two communities had arisen following the decision taken by the orthodox to move the deceased belonging to the Evangelical Church out from the village cemetery. The relation between the two communities allegedly deteriorated following the appointment of a new orthodox priest to the local parish, who manifested less tolerance vis-à-vis the local Evangelical Church, its worshippers and their religious practice. 2. Proceedings lodged by the applicant (a) Proceedings seeking to obtain ownership on the burial ground
On 21 April 2003 the applicant filed a civil action against the Poienarii Burchii Town Hall ( Primaria ), the Romanian Orthodox Church, Poienarii Burchii Parish, and Mr G.I., the former orthodox priest of the parish. It claimed that its right of ownership on 236 sqm from the orthodox cemetery be acknowledged. The applicant submitted that in the 1950s, the local authorities had allowed it to use 236 sqm located in the orthodox cemetery in order to bury their dead and practise their funeral rituals. They consequently fenced this plot of land and used it as a cemetery for their own deceased. However, the new orthodox priest appointed to the parish denied that the applicant had any rights on the cemetery; consequently, the fence was put down and thrown over their burial places, destroying the tombs and funerary monuments. It followed that the applicant needed a title to confirm its use of the land as a burial ground for its deceased members. It invoked that ownership was justified partly as a result of adverse possession and partly as 96 sqm of the impugned land had been bought from the former orthodox priest, Mr G.I. In support of its claims, the applicant submitted documents, among which receipts signed by Mr G.I., proving the payment of various amounts money, allegedly paid as price for the land.
The defendant church invoked its lack of locus standi , in so far as it did not have any right on the impugned land.
The Ploiesti District Court gave its judgment on 22 March 2004, dismissing the applicant’s claims. It held on one hand that the Town Hall and Mr G.I. lacked locus standi in the case. It further held that the applicant had never been granted a right of property on the land; the evidence in the file (documents and witness statements) proved that in the 1980s, in exchange of a “concession tax”, the applicant had been granted by the orthodox priest a concession to use a few burial places in the village cemetery.
The applicant appealed, holding that it had used the impugned land in peace for more than fifty years, but at present, it was prevented by the local Orthodox parish to continue doing so. Its appeal was annulled on 3 August 2005 for failure on its behalf to have paid the legal fees. However, this decision was overturned on 24 January 2006, in so far as the legal fees had in fact been paid in due time, the proof of payment having been ignored by the lower court. The case was thus remitted before the Prahova County Court, which rendered its judgment on 25 May 2006, dismissing the appeal. The court held that, in accordance with the Rule on the functioning and structure of the Romanian Orthodox cemeteries, these were sacred goods, in the property of the Parish, which was entitled to grant plots of land in concession. The impugned plot of land had thus been given in concession to the cult by the Orthodox Parish, who had therefore never transmitted the property of the land. (b) Proceedings seeking to obtain a right of use on the burial ground
On 3 May 2004 the applicant lodged a civil action against the Romanian Orthodox Church, Poienari Burchii Parish, seeking to have acknowledged its right of use and administration on 236 sqm of the local cemetery.
On 25 June 2004 the defendant replied, arguing that it lacked locus standi in the case, in so far as it did not have any right on the disputed plot of land. On 29 September 2004, based on a document issued on 3 February 2004 in which the National Office of Cadastre and Land Registration informed the applicant, in reply to one of its requests, that the impugned land belonged to the Ministry of Cults, administrator, the applicant amended its civil action, introducing the Ministry in the proceedings.
On 22 November 2005, Mr C. Slav, on behalf of the applicant, filed a request before the Mayor of Poienarii Burchii, seeking to find out who the owner of the impugned plot of land was. He mentioned that the information was needed for the file. The answer sent on the same day informed the applicant that such information could only be provided to a person that had a direct interest in the matter. The letter mentioned that “In this context and for the assessment of the case, the court can directly ask the information from our institution”.
On 30 November 2005 the Ploiesti District Court dismissed the applicant’s claims, holding that both defendants lacked locus standi in the case, in so far as both of them denied they had any rights on the disputed plot of land and no proof to the contrary had been adduced.
The applicant appealed. It held that the documents submitted in the file proved that it had filed various requests, seeking to find out who was the owner of the land. The applicant considered that in such a situation and in view of the active role that a judge must play in the proceedings, it was up to the court to seek to establish who owned or administered the land.
In its judgment of 22 May 2006, the Prahova County Court dismissed the applicant’s appeal and upheld the lower court’s judgment. The court held that in the civil proceedings, it was the claimant’s obligation to establish and justify the locus standi of the defendants. The active role of a judge did not imply that it was the obligation of the judge to procure evidence for the parties. In so far as the defendants in the case denied they had any right on the land, and in the lack of any proof to the contrary, the case had been rightfully dismissed.
On 27 May 2006 the applicant’s lawyer submitted another request before the Poienarii Burchii Town Hall, in which it sought again to find out who was the owner of the land used as cemetery; in the request, the lawyer mentioned that the information was needed for the file pending before the Prahova County Court; the reply received on 5 June 2006 noted that: “You are invited to submit documents to justify the capacity in which you ask for information and documents. According to the law, the required info can be provided only based on a written request filed by the interested party or its representative”. (c) Criminal complaint
On 5 December 2006 the applicant lodged a criminal complaint with the District Police Inspectorate, alleging that in the past years its burial place had been devastated and profaned and the fence surrounding it had been put to the ground. Moreover, on the door of the church blasphemous and obscene words had been written. The police answered on 13 December 2006, stating that the investigation revealed that the applicant did not have any title of property for the burial ground and the fence had been built illegally. Concerning the writing of blasphemous and obscene words, the investigation continued, no perpetrator having been identified. 3. Various administrative requests
On 3 March 2004, on behalf of the local parish, the Romanian Evangelical Church lodged a petition, with the State Secretariate for Cults, asking it to give a solution to the situation created in Poienarii Burchii, Ologesti village, where a parish of the church was not allowed to independently administer a plot of land from the village cemetery. In the petition it was submitted that the local authorities had refused to cooperate and assist them in defusing the conflict that had arisen with the orthodox local community.
On 26 October 2004 the Romanian Evangelical Church filed a similar request before the Ministry of Culture and Cults, asking them “to issue a decision that would explicitly grant to its local parish a right of administration on 236 sqm of the cemetery of Poienarii Burchii, Ologesti village”. The Ministry replied on 12 November 2004, informing the claimant that they were not entitled to pass such a decision, in so far as they have never had a right of administration on the impugned land. The request, to which the Ministry had no objection, was to be filed before the Town Council ( Consiliul Local ) of Poiana Burchii, the authority with jurisdiction on the matter.
Based on this reply, on 10 January 2005 the Romanian Evangelical Church filed a request with the Poienarii Burchii Town Hall (Primaria), asking it to assist them in the judicious conclusion of the conflict with the local Orthodox parish. The church estimated that by deciding to grant to its local parish the right to administer the 236 sqm of land from the village cemetery, the Town Hall would solve the matter. B. Relevant domestic law and practice
The Decree no 177/1948 on the general status of religious cults, in force until 11 January 2007, prescribes in its relevant parts that: Article 1 The state guarantees the freedom of conscience and religion all across its territory. Anyone may belong to whichever religion and may practice any religious faith, if its exercise does not run counter to the Constitution, the security and public order or to the good morals. Article 9 The local branches of the authorized religious cults may have and upkeep, alone or in association with other cults, cemeteries for their worshippers. The administration ( comunele ) need to create common cemeteries or to provide reserved places within the existent cemeteries, for the burial of those belonging to cults that do not have their own cemeteries.
The Law on Religious Worship no. 489/2006, in force starting with 11 January 2007, reiterates essentially the right of every cult to have access to the burial grounds.
Article 129 § 5 of the Romanian Code of Procedure, as in force at the material time, provided that (5) The judges have an obligation to use all legal means in order to prevent any error in establishing the truth, by a correct determination of facts and application of law, aiming thus to give a lawful and well-founded judgment. They are entitled to allow and assess all the evidence they consider necessary, even against the parties’ will... COMPLAINTS The applicant essentially complains that its right to use as a burial place and dispose of a plot of 236 sqm of land within the village cemetery is not acknowledged by the domestic authorities. It invokes Articles 1 and 6 of the Convention, but also Article 1 of Protocol No. 1, alleging that the proceedings in which it attempted to have such a right acknowledged were unfair.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Has there been a violation of the applicant’s freedom of religion, contrary to Article 9 of the Convention, in so far as its right to use part of the village cemetery was not acknowledged by the domestic authorities? 2. Has there been a violation of the applicant’s right to effective access to a tribunal in view of the failure by the courts to facilitate identification of the correct defendant in the proceedings terminated on 22 May 2006?