GREEK CATHOLIC PARISH PESCEANA AND OTHERS v. ROMANIA

Reclamanții în acest caz sunt parohia greco-catolică a Pesceana, un organism religios creat la 20 ianuarie 2005 la Pesceana, precum și unele dintre membrii săi, resortisanții români care locuiesc la Pesceana. Numele lor, anul de naștere și locul de reședință aparțin în prima apendice a acestui raport. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe. Asociația greco-catolică română a fost acordată permisiunea de a interveni în cadrul procedurii. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 19 ianuarie 2005, dl Victor Tudor, care era preot ortodox al parohiei Pesceana, a decis, împreună cu 358 de membri ai parohiei sale, să se alăture Bisericii Catholice de Est („ Biserica Catholica Greacă”). A doua zi, ei au fost recunoscuți ca preot al parohiei din Blaj (Mitropolia Română Unită cu Roma Blaj) și dl Tudor a fost ordonat preot al acestei parohie. Prin urmare, parohia solicitantă a devenit legitimă în temeiul legilor aplicabile. La 22 ianuarie 2005, autoritățile locale Pesceana au refuzat să recunoască noua parohie, au refuzat membrii săi accesul la biserică și cimitirul de sat și i-au recomandat diocesei ortodoxe Râmnicul (Episcopia Râmnicului) să ia măsuri adecvate împotriva dlui Tudor. La 29 martie 2005, Consiliul local a reiterat decizia sa. La 3 iunie 2005, ei au refuzat, de asemenea, să permită parohiei greco-catholice să își desfășoare reuniunile religioase într-o clădire școlară abandonată. La 24 ianuarie 2005, dl Tudor a demisionat de la poziția sa anterioară în Biserica Ortodoxă. A fost demolat a doua zi, iar Biserica Ortodoxă a trimis un nou preot în parohia locală. La 27 ianuarie 2005, dioceza ortodoxă Râmnicul a depus o cerere, prin intermediul procedurii de urgență (ordonănță președențială), privind proprietatea proprietății Bisericii. Într-o decizie finală din 8 martie 2005 Curtea județului Vâlcea a ordonat domnului Tudor să predea proprietatea aparținând Bisericii Ortodoxe reclamantului și să înceteze utilizarea bisericii satului și cimitirului pentru practicile greco-catolice. La 24 februarie 2005, Ministerul Culturii și Afacerilor Religioase a cerut arhidiocezei grecești ca să își revizuiască decizia de a ordona dl Tudor ca preot grec-catol din Pesceana. Ei au sugerat că retragerea sa ar putea facilita dialogul dintre cele două parohii din comunitate. 10. La 27 mai 2005, autoritățile locale Pesceana au transferat proprietatea cimitirului către parohia ortodoxă. La 17 iunie 2005, au depus actele de titlu pentru terenul parohiei ortodoxe. Cu toate acestea, la 10 octombrie 2008, în cadrul procedurilor instituite de autoritățile locale Pesceana împotriva Bisericii Greciei-Catolice, Curtea Județeană Vâlcea a declarat faptele nule și nule. 11. Mai mulți membri ai Parohiei Grece-Catolice Pesceana au depus o plângere împotriva autorităților locale și a comunității ortodoxe la Consiliul Național împotriva Discriminării. Consiliul a examinat decizia administrativă din 22 ianuarie 2005 și a remarcat că reclamanții au fost refuzați accesul la biserică și cimitirul satului. Acesta a concluzionat că autoritățile locale au încălcat libertatea de conștiință a reclamanților și au ignorat autonomia lor religiosă. În consecință, Consiliul a emis un avertisment autorităților locale. Acesta și-a dat decizia la 31 august 2005. 12. Conflictul dintre cele două comunități religioase a crescut. Comunitatea Ortodoxă i-a interzis pe greci-catolici să intre în cimitir pentru a-și îngropa morții sau să-și onoreze memoria. Potrivit reclamanților, ei au suferit o presiune sporită pentru a reveni la Ortodox: au fost rugați să semneze o declarație renunțând la catolicismul lor dacă doresc ca autoritățile locale să furnizeze orice serviciu oficial; au primit amenzi nejustificate; unele dintre ele au fost amenințate de concediere din locul de muncă; și școala locală a organizat o demonstrație publică împotriva Bisericii Catolică. Aproximativ 300 de persoane au dat declarații scrise că au fost înșelate de dl Tudor în schimbarea credinței lor. Unele persoane au depus plângeri criminale împotriva celor care se presupunea că le-au amenințat pentru a-i forța să revină la ortodoxie. Arhidioceza greacă-catolică a intervenit în favoarea lor prin angajarea într-un schimb scris cu autoritățile locale. Cu toate acestea, a fost în nici un avantaj. 13. Mai multe plângeri criminale au fost depuse de ambele părți la conflict, în principal în ceea ce privește incidentele care au avut loc în 2005 și 2006. 14. La 21 martie 2005, prin procedura de urgență, parohia solicitantă a încercat să oblige parohia ortodoxă să permită persoanelor greco-catholice dreptul de a folosi cimitirul satului pentru a îngropa morții și pentru serviciile memoriale. 15. La 6 septembrie 2005, Curtea de district Drăgășani a constatat în favoarea parohiei solicitante. La 19 ianuarie 2006, Curtea de județ Vâlcea a susținut hotărârea, care a devenit astfel finală. Curtea de județ a susținut că parohia solicitantă a fost recunoscută de Biserica greco-catolică și a fost astfel constituită legal. Acesta a reiterat că, în conformitate cu Legea privind libertatea religioasă, în timp ce satul avea un singur cimitir, toate persoanele trebuie să aibă acces la terenurile de înmormântare, indiferent de credința lor. 16. Întrucât grec-catolicii continuau să fie refuzat accesul la cimitir de către comunitatea ortodoxă, parohia solicitantă a căutat serviciile unui judecător. La 3 februarie 2006, Curtea județului a emis o pronunțare privind decizia din 19 ianuarie 2006. 17. La 13 februarie 2006, judecătorul a notificat Biserica Ortodoxă Pesceana și dioceza Ortodoxă Râmnicu de intenția sa de a aplica decizia de mai sus și a solicitat asistență de la poliție. La 18 și 20 februarie 2006, un grup de persoane din Pesceana și din satele vecine nu a permis reclamanților, judecătorul sau poliția să intre în cimitir. Nici măcar intervenția de poliție în numele reclamanților a fost în măsură să descurajeze parohia opusă. Potrivit raportului judecătorului, noul preot Ortodox a refuzat să-l ajute pe el și pe cei din sat în încercările de executare sau să vorbească cu adepții săi. El a afirmat că a fost implicat în alte sarcini religioase în acel moment. În timp ce cele două părți au devenit violente, judecătorul a oprit procedura pentru a evita orice escaladare. 18. Parohia ortodoxă s-a opus procedurilor de executare și, la 22 februarie 2006, Curtea de District Drăgășini a suspendat temporar ordinul de executare până când a fost pronunțată o decizie finală cu privire la obiecție. 19. La 16 mai 2006, Curtea de District Drăgășani a susținut că decizia din 6 septembrie 2005 a fost aplicabilă până la examinarea litigiului privind proprietatea cimitirului (a se vedea punctul 10 de mai sus). Totuși, aceasta a menținut suspendarea ordinului de executare până la adoptarea unei hotărâri finale privind obiecția. Hotărârea a devenit finală la 3 noiembrie 2006, când Curtea județului Vâlcea a respins un recurs interzis de către reclamanți. 20. La 19 mai 2006, mai mulți membri ai parohiei solicitanți (a se vedea apendicele două de mai jos) au depus o acțiune împotriva parohiei ortodoxe și a diocezei ortodoxe Râmnicu în căutarea accesului la cimitir pentru a-și îngropa morții și a efectua ritualele relevante. 21. La 14 octombrie 2008, Curtea județului Vâlcea a permis parțial cererea. O hotărâre finală în acest caz a fost pronunțată la 26 februarie 2009 de Curtea de Apel Pitești. Curtea a luat notă de faptul că actele de titlu livrate parohiei ortodoxe au fost declarate nule și nule. Folosind aceleași argumente ca cele avansate de Curtea Județeană în cadrul procedurii de urgență, instanța a recunoscut drepturile membrilor greco-catolici ai comunității să fie îngropate în tradiția greco-catolică. Curtea de Apel a hotărât, de asemenea, că persoanele care au îmbrățișat credința greco-catolică nu ar fi autorizate să efectueze ritualuri greco-catolice pentru membrii decedați ai familiilor lor care au fost îngropate în conformitate cu tradiția ortodoxă. În această hotărâre, Curtea de Apel a considerat că condamnările persoanei la momentul morții ar trebui să fie respectate ulterior de familia în alegerea ritelor. 22. După comunicarea cererii, Guvernul a solicitat informații despre situația actuală din Pesceana. Secretarul de Stat pentru Afaceri Religioase s-a adresat diocezei ortodoxe Râmnicu, care i-a informat că greco-catolicii au avut acces liber la cimitir și că în 2007 parohia greco-catolică Pesceana a primit 30.000 de Lei român din bugetul de stat pentru a construi o biserică. 23. Biroul primarului Pesceana a informat Guvernul că nici o comunitate religioasă nu a fost împiedicată să utilizeze cimitirul și că poliția nu a înregistrat niciun incident în ultimii ani. Declarațiile celor doi preoți locali au fost atașate de raportul primarului. Preotul ortodox a explicat că preotul grec-catholic a fost permis în cimitir pentru a îngropa membrii decedați ai comunității sale, dar l-a acuzat de a efectua ritualuri grec-catholic pentru credincioșii ortodoxi decedați. Dl Tudor a declarat că accesul lor era încă restricționat și că presiunile au fost exercitate asupra membrilor comunității greco-catolice de a demisiona de la Biserica lor și de a se alătura Bisericii Ortodoxe. 24. În 2011 preotul ortodox a depus o plângere penală împotriva unui credincios greco-catolic care i-a îngropat părintele decedat în cimitirul satului, potrivit riților greco-catolici. Procurorul a hotărât să nu judece, reprezentând că credincioșii greco-catolici aveau dreptul, recunoscută de o ordonanță judiciară, să folosească cimitirul; procurorul a remarcat, de asemenea, că nu s-a făcut nici un prejudiciu mormintelor vecine aparținând familiilor ortodoxe. O altă înmormântare a avut loc în 2011 și acuzațiile de brutalitate a poliției împotriva credincioșilor greco-catolici în urma serviciului religios au fost respinse ca nefondate de procuror. 25. Se pare că autoritățile locale Pesceana au decis recent să creeze un nou cimitir pentru toate credințele. 26. Exceptele din legislația internă relevantă privind executarea hotărârilor finale sunt prezentate în parohia greco-catolică Bogdan Vodă c. România, nr. 26270/04, §§ 31-32, 19 noiembrie 2013. 27. Legea și practicile interne relevante privind situația generală a grupurilor religioase recunoscute, în special situația comunității greco-catholice, sunt descrise în Remetii pe Somes GreekCatholic Parish c. România (dec.), nr. 13073/03, §§ 11-12, 9 septembrie 2014.