Comunicat la 26 mai 2014 CINCEA SECȚIUNE Cererea nr 65089/13 Michael MAZZIOTTI împotriva Franței introdusă la 8 octombrie 2013 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Michael Mazzzotti, este un resortisant francez născut în 1987 și aflat în prezent în închisoarea Baumettes din Marsilia. Acesta este reprezentat în fața Curții de către J. Lestrade, avocat la Nisa. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: la 12 octombrie 2012, reclamantul, deținut, a fost găsit în posesia unui telefon mobil și a unui cip de telefon. El a prezentat aceste fapte în fața Comisiei de disciplină de la l'institution la data de 22 noiembrie. avocatul reprezentant a susținut, pe de o parte, că, în conformitate cu articolul R 57-7 din Codul de procedură penală, comisia trebuia să includă un asediu exterior, ceea ce nu era cazul în speță și, pe de altă parte, că reclamantul era influențabil. Reclamantul a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea disciplinară de șapte zile între 22 și 28 noiembrie 2012, la 22 noiembrie 2012, reclamantul a depus o plângere în fața Tribunalului Administrativ din Nisa. El susținea că lipsește un administrator la întrunirea comisiei de disciplină și că el a cerut în zadar să fie văzut de către serviciul medico-psihologic regional. El a adăugat că, fiind în suferință psihologică, plasarea sa într-un cartier disciplinar riscă să contravină articolului 3 din Convenție. La 23 noiembrie 2012, judecătorul Tribunalului Administrativ din Nisa a emis o ordonanță prin care respingea cererea reclamantului și a considerat că acesta nu prezentase suficiente justificări pentru a stabili existența unei situații de urgență atunci când, în special, era deja încarcerat. Reclamantul a formulat o acțiune împotriva acestei decizii în fața Consiliului de Stat. El a arătat că sancțiunea care i-a fost aplicată implica plasarea sa într-o celulă disciplinară, ceea ce era suficient să caracterizeze urgența, regimul de drept comun fiind radical diferit de cel aplicat în celulă disciplinară. Acesta a adăugat că nu putea fi susținut că recursul a devenit lipsit de obiect din cauza faptului că sancțiunea fusese deja executată, deoarece păstra un interes de a pune capăt în mod corespunzător hotărârii judecătorului cu privire la cauza. Concluzia a fost că acesta se confrunta cu probleme psihologice și că plasarea sa în celulă disciplinară a fost efectuată cu încălcarea articolului 3 din Convenție. Prin Ordonanța din 14 iunie 2013, Consiliul de Stat al Uniunii Europene din 14 iunie 2013, Consiliul de Stat al Uniunii Europene, care a fost deja executat, a fost executată pedeapsa disciplinară. Reclamantul se plânge în primul rând de faptul că plasarea sa într-o celulă disciplinară, în timp ce a fost într-o stare de suferință psihologică, a fost contrar articolului 3 din convenție. Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge apoi de faptul că nu există o cale de atac eficientă, în sensul articolului 13 din Convenție, împotriva unei decizii de plasare în celulă disciplinară. De asemenea, guvernul este invitat să furnizeze orice document și informații utile care să permită stabilirea stării psihice a reclamantului la momentul faptelor. Reclamantul dispunea de o cale de atac eficientă pentru a contesta, în sensul articolului 13, sancțiunea disciplinară care i-a fost aplicată (a se vedea Payet c. Franța, nr 19606/08, 20 ianuarie 2011)
Communiquée le 26 mai 2014
Requête n
o
65089/13
Michael MAZZIOTTI
contre la France
introduite le 8 octobre 2013
Le requérant, M. Michael Mazziotti, est un ressortissant français né en
1987 et actuellement détenu à la prison des Baumettes à Marseille. Il est représenté devant la Cour par M
e
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 12 octobre 2012, le requérant, détenu, fut trouvé en possession d’un téléphone portable et d’une puce de téléphone.
Il comparut pour ces faits devant la Commission de discipline de l’établissement le 22 novembre suivant. L’avocat le représentant fit valoir, d’une part, que d’après l’article R 57-7-8 du code de procédure pénale, la commission devait comprendre un assesseur extérieur, ce qui n’était pas le cas en l’espèce et, d’autre part, que le requérant était influençable.
Le requérant fut condamné à une peine de cellule disciplinaire de sept jours à effectuer entre le 22 et le 28 novembre 2012.
Le 22 novembre 2012, le requérant déposa un référé-liberté devant le tribunal administratif de Nice.
Il faisait valoir qu’il manquait un assesseur lors de la réunion de la commission de discipline et qu’il avait demandé en vain à être vu par le service médico-psychologique régional. Il ajoutait qu’étant en souffrance psychologique, son placement en quartier disciplinaire risquait de contrevenir à l’article 3 de la Convention.
Le 23 novembre 2012, le juge des référés du tribunal administratif de Nice rendit une ordonnance rejetant la demande du requérant. Il estima que celui-ci n’avait pas apporté de justifications suffisantes de nature à établir l’existence d’une situation d’urgence alors surtout qu’il était déjà incarcéré.
Le requérant déposa un recours contre cette décision devant le Conseil d’État. Il exposait que la sanction qui lui avait été infligée impliquait son placement en cellule disciplinaire, ce qui suffisait à caractériser l’urgence, le régime de droit commun étant radicalement différent de celui appliqué en cellule disciplinaire. Il ajoutait qu’il ne pouvait être soutenu que le pourvoi était devenu sans objet du fait que la sanction avait déjà été exécutée, car il conservait un intérêt à faire sanctionner l’irrégularité de la décision du juge des référés. Il concluait en soulignant qu’il était confronté à des problèmes psychologiques et que son placement en cellule disciplinaire avait été effectué en violation de l’article 3 de la Convention.
Par ordonnance du 14 juin 2013, le Conseil d’État déclara n’y avoir lieu à statuer, la sanction disciplinaire ayant déjà été exécutée.
1.
Le requérant se plaint tout d’abord de ce que son placement en cellule disciplinaire, alors qu’il était en état de souffrance psychologique, était contraire à l’article 3 de la Convention.
2.
Invoquant l’article 13 de la Convention, le requérant se plaint ensuite de ce qu’il n’existe pas de recours effectif, au sens de l’article 13 de la Convention, contre une décision de placement en cellule disciplinaire.
1.
Le requérant a–t-il été soumis à des traitements contraires à l’article
3 du fait
de son placement en cellule disciplinaire alors qu’il indique qu’il souffrait de problèmes psychologiques
?
Le Gouvernement est par ailleurs invité à fournir tout document et information utiles permettant d’établir l’état de santé psychique du requérant à l’époque des faits.
2.
Le requérant disposait-il d’un recours efficace pour contester, au sens de l’article 13, la sanction disciplinaire qui lui a été infligée (voir
Payet c.
France
, n
o
19606/08, 20 janvier 2011)
?