- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 27 mai 2014
- Stat pârât
- GEO
- Concluzia
- Inadmisibil
Inasaridze și alții împotriva Georgiei
Traducere în română Auto
A doua secțiune DECIZIE Nr. 2101/09 Vakhtang INASARIDZE și alții împotriva Georgia Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 27 mai 2014 în calitate de comitet compus din: Päivi Hirvelä, președinte, Nona Tsotsoria, Faris Vehabović, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 7 noiembrie 2008, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Ele sunt toate cetățenii georgieni și au fost reprezentate în fața Curții de către dna Mukhashavria. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum sunt prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. În toamna anului 2007, s-au desfășurat la Tbilisi demonstrații la scară largă conduse de o colectie de partide de opoziție, protestând împotriva Președintelui Georgiei și a Guvernului.
Aceste demonstrații au fost inițial pașnice, dar au devenit violente pe 7 noiembrie 2007, atunci când poliția, folosind diferite tactici dure anti-riot, a dezlănțuit demonstranții din terenurile apropiate de Camera Parlamentului, împiedicând-le să își reînceapă protestele. Cele trei reclamanți au fost printre cele sute de manifestanți care au căzut victime de dispersarea demonstrației de către poliția de revolte la 7 Noiembrie 2007. În mod remarcabil, reclamanții au fost împușcați în picioare de arme de revoltă, cu proiectile care își fractură grea în diferite părți. Au fost spitalizate în aceeași zi și au fost supuse operații pentru îndepărtarea părților oaselor fracturi. În ceea ce privește cel de-al treilea reclamant, având în vedere gravitatea prejudiciului, a existat inițial un risc de amputare a piciorului său deteriorat, care a fost cu toate acestea stingut după o intervenție chirurgicală de succes.
Ulterior, la diferite date din decembrie 2007, reclamanții au fost examinați medical-forensic cu privire la leziunile lor, ale căror rezultate, în timp ce confirmarea gravității fracturilor de vindecare, nu au putut stabili ce fel de proiecțilii care au fost concediați de fuziunile de revoltă ar fi putut cauza leziunile relevante. După cum ar putea fi dedus din dosar, reclamanții, după ce au aflat că autoritățile și-au deschis propria propunere la 10 noiembrie 2007 o sondă a proporționalității acțiunilor de poliție în cursul evenimentelor din 7 noiembrie 2007 (caz penal nr. 06078035), au solicitat, la o dată neespecificată, să se acorde statutul de victimă. Prin scrisoarea din 15 februarie 2008, a servit avocaților reclamanților în aceeași zi, Procurorul public al orașului Tbilisi a respins cererea reclamanților, declarând că, din cauza anchetei în cazul penal nr. 06078035 nu a stabilit existența unor infracțiuni penale, reclamanții nu au putut califica ca victime.
La 21 aprilie 2008, reclamanții, plângând de răspunsul autorității de urmărire penală din 15 februarie 2008, și-au reiterat cererea de statut de victimă. Autoritatea de urmărire penală a răspuns la 24 aprilie 2008 că cererea identică a reclamanților a fost deja examinată și respinsă de „rezoluția procesorială” din 15 februarie 2008. În conformitate cu art. 68 § 4 din Codul de Procedură Penală („CPC”), în timp util, un procuror sau un investigator a trebuit să decidă despre cererea unei terțe părți pentru statutul de victimă prin eliberarea unei rezoluții. 10. Nici art. 68 din CCP, care a descris procedura de acordare a statutului de victimă în cadrul procedurilor penale, nici art. 242, care prevede în mod exhaustiv situațiile în care rezoluția unui procuror sau a unui investigator ar putea fi apelată la o instanță, nici orice altă dispoziție a CCP prevăzută pentru posibilitatea de a apela împotriva refuzului procurorului de a acorda statutul de victimă.
Reclamanții se plângeau că au devenit victime de împușcarea indiscriminată de la armele de revoltă de poliție la 7 noiembrie 2007, ceea ce le-a cauzat un prejudiciu corporal semnificativ și că autoritatea judecătorească a refuzat, la 15 Februarie 2008, pentru a le acorda statutul de victimă, hotărârea procedurală care a dat în totalitate ineficacitatea anchetei asupra incidentelor care pună viața în pericol.
HOTĂRÂREA 12. Curtea remarcă că, în partea formularului de cerere rezervat pentru declarațiile referitoare la problemele de admisibilitate în temeiul articolului 35 § 1 din Convenție, reclamanții au susținut că ar trebui să fie scuzite pentru că nu au încercat să apeleze împotriva refuzului autorității judiciare de 15 Februarie 2008 pentru a le acorda statutul de victimă, având în vedere că acest refuz nu a fost emis sub formă de rezoluție recursabilă, refuzul a fost comunicat la 15 februarie 2008 sub formă de scrisoare, împotriva căreia nu a existat, în mod evident, nici o posibilitate procedurală de depunere a unui recurs.
13. Cu toate acestea, în loc să se abordeze întrebarea dacă refuzul a fost eliberat sau nu într-o formă scrisă adecvată în mod procedural, Curtea observă că, în conformitate cu Codul de Procedură Penală în timp util, niciun recurs nu a putut impune o decizie a unui investigator sau procuror privind cererea unei terțe părți de statut de victimă (a se vedea paragrafele) 9 și 10 mai sus.
Cu alte cuvinte, respingând cererea reclamantului pentru statutul de victimă la 15 februarie 2008, care, după cum se remarcă reclamanții, stinge orice posibilitate de a face o investigație semnificativă asupra acuzațiilor de maltrat de către poliția de revoltă, autoritatea procurorului a făcut în acea dată decizia internă finală în sensul art. Cu toate acestea, după ce prezenta cerere a fost depusă la 7 noiembrie 2008, care este de opt luni și douăzeci și trei de zile de la eliberarea deciziei interne finale din 15 februarie 2008, aceaceasta este clar întârziată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 1 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă.
Fatoș Aracı Päivi Hirvelä Președintele adjunct al grefierului Apendicele Dl Vakhtang INASARIDZE s-a născut la 2 decembrie 1962 și a murit în așteptarea procedurii în fața Curții la 26 iulie 2013. Dl Nikoloz DIDISHVILI s-a născut la 23 noiembrie 1988 și trăiește la Tbilisi. Dl Giorgi TEVDORARASHVILI s-a născut la 2 ianuarie 1989 și trăiește la Tbilisi.
FOURTH SECTION
DECISION Application no. 2101/09 Vakhtang INASARIDZE and others against Georgia The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 27 May 2014 as a Committee composed of: Päivi Hirvelä, President, Nona Tsotsoria, Faris Vehabović, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 7 November 2008, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS
A list of the applicants is set out in the appendix. They are all Georgian nationals and were represented before the Court by Ms L. Mukhashavria. A. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.
In the autumn of 2007, large-scale demonstrations led by a collection of opposition parties took place in Tbilisi, protesting against the President of Georgia and the Government. These demonstrations were initially peaceful but turned violent on 7 November 2007 when the police, using various harsh anti-riot tactics, dislodged the demonstrators from land adjoining the House of Parliament, preventing them from resuming their protests.
The three applicants were among those hundreds of demonstrators who fell victim to the dispersal of the demonstration by the riot police on 7 November 2007. Notably, the applicants were shot in their feet from riot guns, with the projectiles badly fracturing their shanks in various parts. They were hospitalised on the same day and underwent surgeries for removal of parts of the fractured bones. With respect to the third applicant, in the light of the gravity of the injury, there initially was of a risk of amputation of his damaged leg, which however was extinguished after a successful surgery.
Subsequently, on various dates in December 2007, the applicants underwent medical-forensic examinations of their injuries, the results of which, whilst confirming the gravity of the healing fractures, could not establish as to what exactly kind of projectiles fired from riot guns could have caused the relevant injuries.
As could be inferred from the case file, the applicants, having learnt that the authorities had opened of their own motion on 10 November 2007 a probe into the proportionality of the police actions during the events of 7 November 2007 (criminal case no. 06078035), requested, on an unspecified date, to be granted victim status.
By a letter of 15 February 2008, served on the applicants’ lawyers on the same day, the Tbilisi City Public Prosecutor’s Office rejected the applicants’ request, stating that, since the investigation in criminal case no. 06078035 had not established the existence of any criminal offence, the applicants could not qualify as victims.
On 21 April 2008 the applicants, complaining about the prosecution authority’s reply of 15 February 2008, reiterated their claim for victim status. The prosecution authority replied on 24 April 2008 that the applicants’ identical claim had already been examined and rejected by the “prosecutorial resolution” of 15 February 2008. B. Relevant domestic law
According to Article 68 § 4 of the Code of Criminal Procedure (“the CCP”), as it stood at the material time, a prosecutor or investigator had to decide on a third party’s claim for victim status by issuing a resolution.
Neither Article 68 of the CCP, which provision described the procedure for granting victim status in criminal proceedings, nor Article 242, which provision exhaustively described the situations where a prosecutor’s or investigator’s resolution could be appealed to a court, nor any other provision of the CCP envisaged for a possibility of appealing against the prosecutor’s refusal to grant victim status. COMPLAINTS
Citing Articles 2, 3, 10, 13 and 14 of the Convention, the applicants complained that they had become victims of the indiscriminate shooting from police riot guns on 7 November 2007, which had caused significant bodily injury to them, and that the prosecution authority had refused, on 15 February 2008, to grant them victim status, which procedural decision rendered fully ineffective the investigation into the relevant life-threatening incidents. THE LAW
The Court notes that in the part of the application form reserved for statements relating to admissibility issues under Article 35 § 1 of the Convention, the applicants argued that they should be excused for not having attempted to appeal against the prosecution authority’s refusal of 15 February 2008 to grant them victim status, given that that refusal had not been issued in the form of an appealable resolution. The refusal was communicated to them on 15 February 2008 in the form of a letter, against which there was not obviously any procedural possibility of filing an appeal.
However, the Court, rather than addressing the question of whether or not the refusal was issued in a procedurally appropriate written form, observes that, according to the Code of Criminal Procedure as it stood at the material time, no appeal could lay against an investigator’s or prosecutor’s decision concerning a third party’s claim for victim status (see paragraphs 9 and 10 above). In other words, by rejecting the applicant’s claim for victim status on 15 February 2008, which, as the applicants noted themselves, extinguished any prospect of having a meaningful investigation into their allegations of ill-treatment by the riot police, the prosecutorial authority made on that date the final domestic decision within the meaning of Article 35 § 1 of the Convention.
However, as the present application was lodged on 7 November 2008, that is eight months and twenty-three days after the delivery of the final domestic decision of 15 February 2008, it is clearly belated and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Declares the application inadmissible. Fatoș Aracı Päivi Hirvelä Deputy Registrar President Appendix Mr Vakhtang INASARIDZE was born on 2 December 1962 and died pending the proceedings before the Court on 26 July 2013. Mr Nikoloz DIDISHVILI was born on 23 November 1988 and lives in Tbilisi. Mr Giorgi TEVDORASHVILI was born on 2 January 1989 and lives in Tbilisi.