SURMANIDZE AND ARTMELADZE v. GEORGIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
SURMANIDZE AND ARTMELADZE v. GEORGIA (CtEDO, 2014)
A doua secțiune DECIZIE nr. 11323/08 Otar SURMANIDZE și alții împotriva Georgiei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 24 iunie 2014 în calitate de comitet compus din: George Nicolaou, președinte, Nona Tsotsoria, Paul Mahoney, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 21 februarie 2008, Având în vedere declarația oficială care stabilește condițiile unei soluționari prietenoase a cauzei, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Ele sunt toate cetățenii georgieni și au fost reprezentate în fața Curții de către dna Mekhuzla, un avocat practicant în Tbilisi. Guvernul georgian („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. Meskhoradze, al Ministerului Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 ianuarie 2006, dl Roman Surmanidze, fiul primului și al doilea reclamant, și dl Marad Artmeladze, fiul celui de-al treilea și al patrulea reclamant, precum și altul tânăr, au fost împușcați pe o stradă, lângă stația de metrou Samgori, în Tbilisi, de către agenții Departamentului de Securitate Constituțională al Ministerului Internului. Impuscarea a avut loc în contextul unei operații de poliție care vizează prinderea grupului celor trei tineri care erau suspectați de conspirație pentru a ajuta o evadare a închisoarei. În aceeași zi, 12 ianuarie 2006, Procurorul public din orașul Tbilisi (“Procurorul Tbilisi”) a inițiat un caz penal sub înregistrarea nr. 1006805 împotriva fiilor reclamanților și a treia persoană în întârziată pentru nerespectarea ordinelor legale ale poliției și pentru a pune rezistență armată la poliție. O serie de măsuri de investigație, inclusiv examinarea scenei filmării, interogarea ofițerilor de aplicare a legii care au participat la operațiunea 12 Ianuarie 2006 și a doi martori oculari independenți, au fost desfășurați în cursul acestei anchete. La 18 iunie 2006, procurorul Tbilisi a deschis un alt caz penal, în înregistrarea nr. 10078171, împotriva ofițerilor de poliție care au participat la operația anti-criminal din 12 ianuarie 2006 pentru o infracțiune urmărită în temeiul articolului 114 din Codul Penal – uciderea ca urmare a utilizării forței dincolo de ceea ce a fost necesar pentru arestarea unui infractoriu. Familiile oamenilor uciși nu au primit statutul de victimă. Prin decizia din 25 iunie 2007, procurorul Tbilisi, care se bazează pe dovezile colectate în cadrul cazului penal nr. 1006805 privind presupusa activitate penală a oamenilor uciși (a se vedea punctul 5 mai sus), a decis să întrerupă ancheta în cazul nr. 10078171. Autoritatea judecătorească a declarat că dovezile colectate nu au dezvăluit nicio infracțiune penală în acțiunile ofițerilor de aplicare a legii în cursul operațiunii din 12 ianuarie 2006. La 10 iulie 2007, avocatul, acționând din nou în numele primului și al treilea reclamant, a depus o plângere împotriva deciziei procurorului din 25 de ani. Iunie 2007 cu Curtea de Oraș Tbilisi. Avocatul s-a referit la o serie de lacune și constatări contradictorii în investigația privind uciderea fiilor clienților săi. Prin decizia din 31 iulie 2007, Curtea de Oraș Tbilisi, după examinarea acesteia pe fond, a respins plângerea din 10 iulie 2007 ca fiind nefondată. 10. La 8 august 2007, avocatul reclamantului a făcut apel împotriva deciziei din 31 iulie 2007, însă recursul a fost lăsat fără examinare de către Curtea de Apel Tbilisi la 22 august 2007. Curtea de apel a explicat că avocatul nu a reușit să demonstreze că a primit instrucțiuni/consent de la clienții săi – primul și al treilea reclamant – să depună un recurs împotriva hotărârii instanței de judecată inferioară. 11. Primul și al treilea reclamant s-au plâns în persoană despre refuzul Tribunalului de Apel Tbilisi de a examina apelul avocatului de 8 August 2007. În răspuns, registrul Curții de Apel Tbilisi a informat cele două reclamante, la 12 noiembrie 2007, că decizia din 22 august 2007 a fost finală și că nu se impune niciun nou recurs împotriva acesteia. În baza articolului 2 din Convenție, luată separat și coroborat cu art. 13, reclamanții s-au plâns de uciderea fiilor lor de către agenții de aplicare a legii la 12 ianuarie 2006 și de neasigurarea unei anchete eficace în acest sens a autorităților competente. La 22 mai 2013, Curtea a anunțat cererea guvernului în temeiul articolului 2 din Convenție. 14. La 29 aprilie 2014, Guvernul a informat Curtea că dorește să efectueze o soluție prietenoasă cu reclamanții, în scopul cărora au prezentat o declarație oficială cuprinsă în următoarele termeni: „Considerând circumstanțele factuale și juridice ale cauzei, Guvernul Georgiei dorește să exprime recunoașterea regretată a unei încălcări a articolului 2 din Convenție în temeiul membrului său de procedură. Având în vedere faptul că nu a efectuat investigații eficace privind presupusa utilizare a forței împotriva dlui Roman Surmanidze și a dlui Marad Artmeladze, Guvernul din domeniul de aplicare al prezentei declarații [să fie] pregătit să: - să asigure eficacitatea anchetei în curs de desfășurare la nivel intern cu privire la presupusa utilizare excesivă a forței împotriva dlui Roman Surmanidze și a dlui Marad Artmeladze; - să plătească 10 000 de euro doamnei Aniko Surmanidze și a dlui Marad Artmeladze; - să plătească 10 000 de euro Otar Surmanidze să acopere orice prejudiciu material sau morale și costurile cheltuielilor; - să plătească 10 000 de euro dnei Manana Artmeladze și dlui Mikheil Artmeladze pentru a acoperi orice prejudiciu material sau morale și costurile cheltuielilor. Sumele [eze] vor fi convertite în Laris georgiană la rata aplicabilă la data plății, vor fi eliberate de orice impozite care pot fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte pentru a elimina cazul din lista cauzelor sale. În cazul în care nu s-a plătit suma [ezei] în perioada de trei luni menționată, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Prin scrisoarea din 23 mai 2014, reprezentantul reclamanților a informat Curtea că clienții ei au fost dispuși să accepte propunerile de soluționare prietenoase ale guvernului, astfel cum au făcut în declarația lor oficială din 29 aprilie 2014. 16. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. În acest sens, aceasta reiterează că caracterul fundamental al articolului 2 din Convenție necesită întotdeauna să existe o formă de anchetă oficială eficace atunci când persoanele fizice au fost ucise ca urmare a utilizării forței de către, interalios, agenți ai statului (a se vedea, printre altele, Enukidze și Girgvliani c. Georgia , nr. 25091/07 , §§ 241 243, 26 aprilie 2011 ). Astfel, Curtea acordă o importanță deosebită angajamentului guvernului de a efectua o investigație eficace asupra incidentului relevant de naștere a vieții . 17. Prin urmare, Curtea este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Fatoș Aracı George Nicolaou Președintele adjunct al grefierului apendicelui Dl Otar SURMANIDZE („primul reclamant”) și dna Aniko SURMANIDZE („al doilea reclamant”) sunt soț și soție, atât au fost născuți în 1966 și au locuit în satul Tsikhisdziri, districtul Kobuleti, Republica Autonomă Ajariană, Georgia. dl Mikheil ARTMELADZE („al treilea reclamant”) și dna Manana ARTMELADZE („al patrulea reclamant”) sunt soț și soție, s-au născut în 1959 și, respectiv, 1962 și se află în satul Beghleti, districtul Khulo, Republica Autonomă Ajariană, Georgia.