SURMANIDZE AND ARTMELADZE v. GEORGIA
SURMANIDZE AND ARTMELADZE v. GEORGIA (CtEDO, 2013)
Cererea nr. 11323/08 Otar SURMANIDZE și alții împotriva Georgiei depusă la 21 februarie 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamanților sunt cetățeni georgieni (a se vedea anexa). Faptele cazurilor lor, astfel cum au fost prezentate de acestea, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 ianuarie 2006, dl Roman Surmanidze, fiul primului și al doilea reclamant, dl Marad Artmeladze, fiul celui de-al treilea și al patrulea reclamant, iar un alt tânăr a fost împușcat pe o stradă, lângă stația de metrou Samgori, în Tbilisi, de către agenții Departamentului de Securitate Constituțională al Ministerului Internului. Impuscarea a avut loc în contextul unei operații de poliție care vizează prinderea grupului celor trei tineri care erau suspectați de conspirație pentru a ajuta o evadare a închisorii. Potrivit unei versiuni oficiale a evenimentelor, care este contestată de solicitanți, poliția a deschis foc împotriva grupului de tineri doar ca răspuns la rezistența armată a acesteia. În aceeași zi, Procurorul public Tbilisi City (“TCPPO”) a inițiat un caz penal înregistrat nr. 1006805 împotriva fiilor reclamanților și a treia persoană în întârziată pentru o infracțiune urmărită în temeiul articolului 353 § 2 din Codul Penal – neascultă de ordine legale și pune rezistență armată la poliție. În cursul anchetei, au fost efectuate o serie de măsuri de investigare, inclusiv examinarea scenei, interogarea ofițerilor de aplicare a legii care au participat la operarea din 12 ianuarie 2006 și a doi martori oculari independenți. Nici unul dintre reclamanții nu a fost implicat în nici o capacitate în aceste proceduri penale. La 25 septembrie 2006, reclamația celui de-al treilea reclamant cu privire la uciderea fiului său, dl Marad Artmeladze, în timpul operațiunii de poliție din 12 ani. Ianuarie 2006 și lipsa unei anchete eficace în acest sens a fost depusă procurorului general. Autoritatea de urmărire penală, care a acționat prin intermediul TCPPO, a răspuns la 17 octombrie 2006, menționând că o anchetă intensivă asupra circumstanțelor în care a avut loc împușcarea din 12 ianuarie 2006 în contextul cauzei penale nr. 1006805. La 22 mai și 13 iunie 2007, primul și al treilea avocat autorizat, dl L.T., au întrebat cu TCPPO care a fost responsabil cu cazul penal privind uciderea fiilor clienților săi și a solicitat accesul la materialele de caz relevante. Prin răspunsul din 14 iunie 2007, investigatorul responsabil cu cazul nr. 1006805 a afirmat că cererea de acces la dosarul nu a putut fi acordată deoarece oamenii uciși nu au primit statutul de persoane acuzate și nu au reprezentat astfel părțile la procedura penală. La 18 iunie 2006, TCPPO a deschis un alt caz penal, în înregistrarea nr. 10078171, împotriva ofițerilor care au participat la operarea din 12 ianuarie 2007 pentru o infracțiune urmărită în temeiul articolului 114 din Codul Penal – uciderea ca urmare a utilizării forței dincolo de ceea ce a fost necesar pentru arestarea unui infractor. Familiile oamenilor uciși nu au primit statutul de victimă. La 25 iunie 2007, TCPPO, care se bazează pe dovezile colectate în cadrul cazului penal nr. 1006805 privind presupusa activitate penală a oamenilor uciși (a se vedea punctul 3 de mai sus), a decis să întrerupă ancheta în cazul nr. 10078171. Autoritatea judecătorească a declarat că dovezile colectate nu au dezvăluit nicio infracțiune penală în acțiunile ofițerilor de aplicare a legii în cursul operațiunii din 12 ianuarie 2006. În mod semnificativ, utilizarea forței armate de către poliție a fost considerată necesară și proporțională în aceste circumstanțe. O copie a deciziei procurorului, care a conținut un aviz cu privire la posibilitatea de a apela împotriva acesteia în termen de 15 zile, a fost depusă în aceeași zi la avocatul primului și al treilea reclamant, dl L.T.. 8. La 10 iulie 2007, avocatul, acționând din nou în numele primului și al treilea reclamant, a depus o plângere împotriva deciziei procurorului din 25 de ani. Iunie 2007 cu Curtea de Oraș Tbilisi. Avocatul s-a referit la o serie de lacune și constatări contradictorii în investigația privind uciderea fiilor clienților săi. Prin decizia din 31 iulie 2007, Curtea de Oraș Tbilisi, după examinarea acesteia pe fond, a respins plângerea din 10 iulie 2007 ca fiind nefondată. La 8 august 2007, avocatul reclamantului a făcut apel împotriva deciziei din 31 iulie 2007, însă recursul a fost lăsat fără examinare de către Curtea de Apel Tbilisi la 22 august 2007. Curtea de apel a explicat că avocatul nu a reușit să dovedească că a primit instrucțiuni/consent de la clienții săi – primul și al treilea reclamant – să depună un recurs împotriva hotărârii instanței de judecată inferioară. 10. Primul și al treilea reclamant s-au plâns în persoană în legătură cu refuzul Tribunalului de Apel Tbilisi de a examina apelul avocatului de 8 August 2007. În răspuns, Registrul instanței de apel a informat reclamanții, la 12 noiembrie 2007, că decizia din 22 august 2007 a fost finală și că nu se impune niciun nou recurs împotriva acesteia. În baza articolului 2 din Convenție, luată separat și coroborat cu art. 13, reclamanții se plâng de uciderea fiilor lor de către agenții de aplicare a legii la 12 ianuarie 2006 și de neapărarea autorităților relevante de a asigura o investigație eficace în acest sens. A fost încălcat dreptul la viață al fiilor reclamanților, asigurat de art. 2 din Convenție în acest caz? - În special, moartea fiilor reclamanților a fost cauzată de o utilizare a forței care era absolut necesară în sensul alineatului (2) litera (b) din prezentul articol? având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață (a se vedea punctul 104 din Salman c. Turcia) [GC], nr. 2886/93, ECHR 2000-VII), au fost anchetele penale în prezent de către autoritățile interne care au încălcat art. 2 din Convenție? - În special, și printre alte aspecte ale procedurii penale relevante, care a fost semnificația faptului, dacă este cazul, că apelul avocatului reclamantului din 8 august 2007 a fost lăsat fără examen de către Curtea de Apel Tbilisi? Apendicele Dl Otar SURMANIDZE („primul reclamant”) s-a născut în 1966 și se află în satul Tsikhisdziri, districtul Kobuleti, Republica Autonomă Ajariană, Georgia. Dna Aniko SURMANIDZE („al doilea reclamant”) s-a născut în 1966 și se află în satul Tsikhisdziri, districtul Kobuleti, Republica Autonomă Ajariană, Georgia. Dl Mikheil ARTMELADZE („al treilea reclamant”) s-a născut în 1959 și se află în satul Beghleti, districtul Khulo, Republica Autonomă Ajariană, Georgia. Dna Manana ARTMELADZE („al patrulea reclamant”) s-a născut în 1962 și se află în satul Beghleti, districtul Khulo, Republica Autonomă Ajariană, Georgia.