- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 22 mai 2013
- Stat pârât
- GEO
Surmanidze și Artmeladze împotriva Georgiei
Traducere în română Auto
Cererea nr. 11323/08 Otar SURMANIDZE și alții împotriva Georgiei depusă la 21 februarie 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamanților sunt cetățeni georgieni (a se vedea anexa). Faptele cazurilor lor, astfel cum au fost prezentate de acestea, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 ianuarie 2006, dl Roman Surmanidze, fiul primului și al doilea reclamant, dl Marad Artmeladze, fiul celui de-al treilea și al patrulea reclamant, iar un alt tânăr a fost împușcat pe o stradă, lângă stația de metrou Samgori, în Tbilisi, de către agenții Departamentului de Securitate Constituțională al Ministerului Internului. Impuscarea a avut loc în contextul unei operații de poliție care vizează prinderea grupului celor trei tineri care erau suspectați de conspirație pentru a ajuta o evadare a închisorii.
Potrivit unei versiuni oficiale a evenimentelor, care este contestată de solicitanți, poliția a deschis foc împotriva grupului de tineri doar ca răspuns la rezistența armată a acesteia. În aceeași zi, Procurorul public Tbilisi City (“TCPPO”) a inițiat un caz penal înregistrat nr. 1006805 împotriva fiilor reclamanților și a treia persoană în întârziată pentru o infracțiune urmărită în temeiul articolului 353 § 2 din Codul Penal – neascultă de ordine legale și pune rezistență armată la poliție. În cursul anchetei, au fost efectuate o serie de măsuri de investigare, inclusiv examinarea scenei, interogarea ofițerilor de aplicare a legii care au participat la operarea din 12 ianuarie 2006 și a doi martori oculari independenți.
Nici unul dintre reclamanții nu a fost implicat în nici o capacitate în aceste proceduri penale. La 25 septembrie 2006, reclamația celui de-al treilea reclamant cu privire la uciderea fiului său, dl Marad Artmeladze, în timpul operațiunii de poliție din 12 ani. Ianuarie 2006 și lipsa unei anchete eficace în acest sens a fost depusă procurorului general. Autoritatea de urmărire penală, care a acționat prin intermediul TCPPO, a răspuns la 17 octombrie 2006, menționând că o anchetă intensivă asupra circumstanțelor în care a avut loc împușcarea din 12 ianuarie 2006 în contextul cauzei penale nr. 1006805. La 22 mai și 13 iunie 2007, primul și al treilea avocat autorizat, dl L.T., au întrebat cu TCPPO care a fost responsabil cu cazul penal privind uciderea fiilor clienților săi și a solicitat accesul la materialele de caz relevante.
Prin răspunsul din 14 iunie 2007, investigatorul responsabil cu cazul nr. 1006805 a afirmat că cererea de acces la dosarul nu a putut fi acordată deoarece oamenii uciși nu au primit statutul de persoane acuzate și nu au reprezentat astfel părțile la procedura penală. La 18 iunie 2006, TCPPO a deschis un alt caz penal, în înregistrarea nr. 10078171, împotriva ofițerilor care au participat la operarea din 12 ianuarie 2007 pentru o infracțiune urmărită în temeiul articolului 114 din Codul Penal – uciderea ca urmare a utilizării forței dincolo de ceea ce a fost necesar pentru arestarea unui infractor. Familiile oamenilor uciși nu au primit statutul de victimă.
La 25 iunie 2007, TCPPO, care se bazează pe dovezile colectate în cadrul cazului penal nr. 1006805 privind presupusa activitate penală a oamenilor uciși (a se vedea punctul 3 de mai sus), a decis să întrerupă ancheta în cazul nr. 10078171. Autoritatea judecătorească a declarat că dovezile colectate nu au dezvăluit nicio infracțiune penală în acțiunile ofițerilor de aplicare a legii în cursul operațiunii din 12 ianuarie 2006. În mod semnificativ, utilizarea forței armate de către poliție a fost considerată necesară și proporțională în aceste circumstanțe. O copie a deciziei procurorului, care a conținut un aviz cu privire la posibilitatea de a apela împotriva acesteia în termen de 15 zile, a fost depusă în aceeași zi la avocatul primului și al treilea reclamant, dl L.T..
8. La 10 iulie 2007, avocatul, acționând din nou în numele primului și al treilea reclamant, a depus o plângere împotriva deciziei procurorului din 25 de ani. Iunie 2007 cu Curtea de Oraș Tbilisi. Avocatul s-a referit la o serie de lacune și constatări contradictorii în investigația privind uciderea fiilor clienților săi. Prin decizia din 31 iulie 2007, Curtea de Oraș Tbilisi, după examinarea acesteia pe fond, a respins plângerea din 10 iulie 2007 ca fiind nefondată. La 8 august 2007, avocatul reclamantului a făcut apel împotriva deciziei din 31 iulie 2007, însă recursul a fost lăsat fără examinare de către Curtea de Apel Tbilisi la 22 august 2007. Curtea de apel a explicat că avocatul nu a reușit să dovedească că a primit instrucțiuni/consent de la clienții săi – primul și al treilea reclamant – să depună un recurs împotriva hotărârii instanței de judecată inferioară.
10. Primul și al treilea reclamant s-au plâns în persoană în legătură cu refuzul Tribunalului de Apel Tbilisi de a examina apelul avocatului de 8 August 2007. În răspuns, Registrul instanței de apel a informat reclamanții, la 12 noiembrie 2007, că decizia din 22 august 2007 a fost finală și că nu se impune niciun nou recurs împotriva acesteia. În baza articolului 2 din Convenție, luată separat și coroborat cu art. 13, reclamanții se plâng de uciderea fiilor lor de către agenții de aplicare a legii la 12 ianuarie 2006 și de neapărarea autorităților relevante de a asigura o investigație eficace în acest sens. A fost încălcat dreptul la viață al fiilor reclamanților, asigurat de art. 2 din Convenție în acest caz?
- În special, moartea fiilor reclamanților a fost cauzată de o utilizare a forței care era absolut necesară în sensul alineatului (2) litera (b) din prezentul articol? având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață (a se vedea punctul 104 din Salman c. Turcia) [GC], nr. 2886/93, ECHR 2000-VII), au fost anchetele penale în prezent de către autoritățile interne care au încălcat art. 2 din Convenție? - În special, și printre alte aspecte ale procedurii penale relevante, care a fost semnificația faptului, dacă este cazul, că apelul avocatului reclamantului din 8 august 2007 a fost lăsat fără examen de către Curtea de Apel Tbilisi? Apendicele Dl Otar SURMANIDZE („primul reclamant”) s-a născut în 1966 și se află în satul Tsikhisdziri, districtul Kobuleti, Republica Autonomă Ajariană, Georgia.
Dna Aniko SURMANIDZE („al doilea reclamant”) s-a născut în 1966 și se află în satul Tsikhisdziri, districtul Kobuleti, Republica Autonomă Ajariană, Georgia. Dl Mikheil ARTMELADZE („al treilea reclamant”) s-a născut în 1959 și se află în satul Beghleti, districtul Khulo, Republica Autonomă Ajariană, Georgia. Dna Manana ARTMELADZE („al patrulea reclamant”) s-a născut în 1962 și se află în satul Beghleti, districtul Khulo, Republica Autonomă Ajariană, Georgia.
THIRD SECTION
Application no. 11323/08 Otar SURMANIDZE and others against Georgia lodged on 21 February 2008
STATEMENT OF FACTS
1. The applicants are Georgian nationals (see the annex). The facts of their cases, as submitted by them, may be summarised as follows.
On 12 January 2006 Mr Roman Surmanidze, the son of the first and second applicants, Mr Marad Artmeladze, the son of the third and fourth applicants, and another young man were shot dead in a street, near metro station Samgori in Tbilisi by agents of the Department of Constitutional Security of the Ministry of the Interior. The shooting occurred in the context of a police operation aimed at apprehending the group of the three young men who had been suspected of conspiracy to assist a prison escape. According to an official version of the events, which is disputed by the applicants, the police opened fire against the group of the young men only as a response to the latter’s armed resistance.
On the same day the Tbilisi City Public Prosecutor’s Office (“the TCPPO”) initiated a criminal case under registration no. 1006805 against the applicants’ sons and the third late person for an offence prosecuted under Article 353 § 2 of the Criminal Code – disobedience of lawful orders and putting armed resistance to the police. A number of various investigative measures, including the examination of the scene of the shooting, the questioning of the law-enforcement officers who had participated in the operation of 12 January 2006 and of two independent eyewitnesses, were conducted in the course of that investigation. Neither of the applicants was involved in any capacity in those criminal proceedings.
On 25 September 2006 the third applicant’s complaint about the killing of his son, Mr Marad Artmeladze, during the police operation of 12 January 2006 and the lack of effective investigation in that respect was submitted to the General Public Prosecutor’s Office. The prosecution authority, acting through the TCPPO, replied on 17 October 2006, noting that an intensive investigation into the circumstances surrounding the shooting of 12 January 2006 was underway in the context of criminal case no. 1006805.
On 22 May and 13 June 2007 the first and third applicants’ duly authorised lawyer, Mr L.T., enquired with the TCPPO as to which investigator was in charge of the criminal case concerning the killing of his clients’ sons and requested access to the relevant case materials. By a reply of 14 June 2007, the investigator in charge of case no. 1006805 stated that the request for access to the case file could not be granted as the killed men had not been given status of accused persons and did not thus represent parties to the criminal proceedings.
On 18 June 2006 the TCPPO opened another criminal case, under registration no. 10078171, against the officers who had participated in the operation of 12 January 2007 for an offence prosecuted under Article 114 of the Criminal Code – killing as a result of the use of force beyond that which was required for arresting a wrongdoer. The families of the killed men were not granted victim status.
On 25 June 2007 the TCPPO, relying on the evidence collected in the course of criminal case no. 1006805 concerning the alleged criminal activity of the killed men (see paragraph 3 above), decided to discontinue the investigation in case no. 10078171. The prosecution authority stated that the collected evidence did not disclose any criminal offence in the actions of the law-enforcement officers during the operation of 12 January 2006. Notably, the use of the armed force by the police was considered to have been necessary and proportionate in the circumstances. A copy of the prosecutorial decision, containing a reminder about the possibility of appealing against it within fifteen days, was served on the first and third applicants’ lawyer, Mr L.T., on the same day.
On 10 July 2007 the lawyer, acting again on behalf of the first and third applicants, filed a complaint against the prosecutorial decision of 25 June 2007 with the Tbilisi City Court. The lawyer referred to a number of lacunas and contradictory findings in the investigation of the killing of his clients’ sons. By a decision of 31 July 2007, the Tbilisi City Court, after having examined it on the merits, dismissed the complaint of 10 July 2007 as unsubstantiated.
On 8 August 2007 the applicants’ lawyer appealed against the decision of 31 July 2007, but the appeal was left without examination by the Tbilisi Court of Appeals on 22 August 2007. The appellate court explained that the lawyer had failed to prove that he had received specific instructions/consent from his clients – the first and third applicants – to lodge an appeal against the lower court’s decision.
The first and third applicants then complained in person about the Tbilisi Court of Appeals’ refusal to examine their lawyer’s appeal of 8 August 2007. In reply, the Registry of the appellate court advised the applicants, on 12 November 2007, that the decision of 22 August 2007 had been final and that no further appeal lay against it. COMPLAINTS
Relying on Article 2 of the Convention, taken separately and in conjunction with Article 13, the applicants’ complain about the killing of their sons by the law-enforcement agents on 12 January 2006 and the relevant authorities’ failure to ensure an effective investigation in this respect.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Has right to life of the applicants’ sons, ensured by Article 2 of the Convention, been violated in the present case? - In particular, did the applicants’ sons’ death result from a use of force which was absolutely necessary for the purposes of paragraph 2 (b) of this Article? 2. Having regard to the procedural protection of the right to life (see paragraph 104 of Salman v. Turkey [GC], no. 21986/93, ECHR 2000-VII), were the criminal investigations in the present cases by the domestic authorities in breach of Article 2 of the Convention? - In particular, and among other aspects of the relevant criminal proceedings, what was the significance of the fact, if any, that the applicants’ lawyer’s appeal of 8 August 2007 was left without examination by the Tbilisi Court of Appeals?
Appendix Mr Otar SURMANIDZE (“the first applicant”) was born in 1966 and resides in the village of Tsikhisdziri, Kobuleti district, Ajarian Autonomous Republic, Georgia. Mrs Aniko SURMANIDZE (“the second applicant”) was born in 1966 and resides in the village of Tsikhisdziri, Kobuleti district, Ajarian Autonomous Republic, Georgia. Mr Mikheil ARTMELADZE (“the third applicant”) was born in 1959 and resides the village of Beghleti, Khulo district, Ajarian Autonomous Republic, Georgia. Mrs Manana ARTMELADZE (“the fourth applicant”) was born in 1962 and resides the village of Beghleti, Khulo district, Ajarian Autonomous Republic, Georgia.