- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 12 octombrie 2018
- Stat pârât
- GEO
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Pirtskhalava și Tsaadze împotriva Georgiei
Traducere în română Auto
Comunicat la 12 octombrie 2018 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 29714/18 Irakli PIRTSKHALAVA și Giorgi TSAADZE împotriva Georgiei depusă la 18 iunie 2018 DECLARAREA FACTELOR Reclamanților sunt Irakli Pirtskhalava („primul reclamant”) și Giorgi Tsaadze („al doilea reclamant”), născut la 23 septembrie 1968 și 9 Aprilie 1972 respectiv. Ambele sunt cetățeni georgieni. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl J. Kotchlamazashvili, un avocat care practică în Tbilisi. Situațiile cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. În momentul materialului, primul reclamant a deținut poziția de șef adjunct al Departamentului de Poliție Penală la Ministerul Afacerilor Interne („MIA”).
Al doilea reclamant a lucrat pentru același departament. La 2 mai 2006, Departamentul de Poliție Criminală al MIA a condus o operațiune specială în scopul interceptării unui presupus grup de jaf armat care călătorește cu mașină în partea centrală a Tbilisi. Operațiunea a fost organizată de primul reclamant. Al doilea reclamant, împreună cu alți ofițeri ai Departamentului de Poliție Penală și cu aproximativ douăzeci de membri ai Forțelor Speciale ale Georgiei, a participat la operațiune. În timpul operațiunii, doi presupusi membri ai grupului armat, Z.V. și A.K. („ Victimele”) au fost împușcați în timp ce stăteau într-o mașină și un al treilea, B.F., au fost grav răniți. Potrivit unei versiuni oficiale a evenimentelor în momentul respectiv, suspecții au rezistet la Forțele Speciale în timpul operației.
Procedura penală împotriva reclamanților Într-o dată neidentificată, Procuratura Generală din Georgia a lansat o anchetă penală cu privire la circumstanțele operațiunii speciale din 2 mai 2006. În cursul anchetei de mai sus, primul reclamant a fost arestat și ulterior reținut pe suspectul de a organiza o crimă agravată și de a fabrica dovezi, infracțiuni în temeiul articolului 25,109 (a) (g) (h) și, respectiv, art. 25,369 (3) din Codul Penal. El a fost acuzat de a pregăti cu rău motivele pentru uciderea membrilor grupului presupus armat, care, de fapt, nu aveau nici o formare sau intenție penală.
În acest scop, reclamantul a falsificat dovezile utilizând, printre altele, informații operaționale false care declanșează desfășurarea activităților operative și de investigare speciale, fabricarea unor circumstanțe pe locul crimei, plantarea de arme de foc în masina lor, etc. În ceea ce privește cel de-al doilea reclamant, el a fost acuzat de a comite o crimă agravată (focuri de control la Z.V. și A.K.) și fabricarea probelor, infracțiunile în temeiul articolului 109 literele (a) (g) (h) și, respectiv, art. 369 alineatul (3) din Codul penal. La 30 octombrie 2015, Tribunalul Tbilisi a condamnat primul reclamant al organizării crimei agravate și al doilea reclamant al comiterii crimei agravate.
Ei au fost achitați de încălcarea acuzațiilor și condamnați la 12 ani de închisoare. 10. Condamnarea cu privire la primul reclamant s-a bazat în primul rând pe declarațiile a șapte ofițeri din Forțele Speciale, care au participat la operația specială din 2 mai 2006. Toate acestea au confirmat că au deschis foc asupra victimelor în ordinea primului reclamant. În legătură cu cel de-al doilea reclamant, toți șapte ofițeri au declarat, de asemenea, că a concediat focuri de control la Z.V. și AK. Încă doi martori, K.G. și K.M. au furnizat dovezi identice în ceea ce privește rolul celui de-al doilea reclamant. 11. În timpul procesului, reclamanții au solicitat demiterea probelor furnizate de cei șapte ofițeri ca fiind nesigure și obținute ilegal.
Ei au susținut că, în mod evident, ignorarea legislației interne relevante, șapte martori, care, în același timp, au fost acuzați de depășire a autorității oficiale (o infracțiune în temeiul articolului 333 din Codul penal) într-un set separat, dar aferent procedurilor penale, au fost ținuți împreună în aceeași celulă de închisoare și au avut astfel ocazia de a-și coordona declarațiile împotriva reclamanților. În cursul procesului, la 12 august 2015, primul reclamant a cerut instanței să asigure prezența și examinarea celor zece martori în numele său. El a explicat că au fost implicați și în operațiunea specială din 2 mai 2006 și ar fi putut furniza dovezi importante în acest sens. Reclamantul a remarcat că a luat toate măsurile posibile de la dispoziția sa pentru a le contacta, dar fără folos.
Potrivit primului reclamant, instanța nu a luat în considerare cererea de mai sus. Procedura penală în Curtea de Apel și Curtea Supremă 13. Reclamanții au apelat împotriva condamnării lor. În cursul procedurii de recurs au reiterat cererea de demitere a declarațiilor celor șapte ofițeri ca probe inadmisibile. În sprijinul cererii lor, reclamanții au prezentat un raport emis de Inspecția Generală a Ministerului Prizonilor din 19 aprilie 2017, care a stabilit că șapte ofițeri acuzați au fost păstrați în aceeași celulă între 6 martie și 17 august 2015, în încălcarea articolului 74 § 4 din Codul de Încarcerare.
De asemenea, reclamanții au examinat în instanță trei reprezentanți ai Oficiului Public Defensorului (DOP), care au confirmat că au văzut șapte ofițeri acuzați împărțind celulă nr. 19 în închisoare nr. 9 în timpul vizitei lor de monitorizare la 22 aprilie 2015. 14. În cererea lor, reclamanții au subliniat, de asemenea, faptul că șapte ofițeri și-au exprimat dorința de a coopera cu ancheta și de a da dovezi incriminatoare împotriva reclamanților numai după ce au fost plasați în aceeași celulă și că au fost ținuți împreună în cadrul procedurii de primă instanță. De asemenea, cazul lor penal a fost separat de cel al reclamanților, și la scurt timp după ce au dat declarații incriminatoare împotriva reclamanților dinaintea instanței de judecată, Procurorul a retras de la instanță procesul penal, a încheiat procedura penală împotriva acestora și i-a eliberat din detenție.
15. În răspuns, Curtea de Apel Tbilisi a respins cererea anterioară a reclamanților ca fiind neconvenționată și a constatat că, chiar dacă legislația interzisă plasarea codefendenților în aceeași celulă și comunicarea lor până la sfârșitul procedurii relevante (a se vedea mai jos articolele) 118 § 2 și 205 § 4 din Codul de Procedură Penală), declarațiile celor șapte ofițeri erau legale, la fel ca în momentul examinării lor în instanță au beneficiat de statutul de martori în cadrul setului de procedură relevant. De asemenea, Curtea a remarcat, fără a furniza detalii, că declarațiile lor nu erau singurele dovezi decisive pentru condamnarea reclamanților, că existau alte dovezi care corroborau și că apărarea avea o oportunitate suficientă de a contesta aceste martori prin intermediul unei examinări încrucișate.
16. În cadrul procedurii de recurs, primul reclamant și-a reiterat, de asemenea, cererea de convocare și de interogare a zece martori în numele său. Cu toate acestea, această cerere a fost ignorată de Curtea de Apel. La 21 iunie 2017, Curtea de Apel Tbilisi a confirmat integral condamnarea reclamanților. La 23 ianuarie 2018 Curtea Supremă a Georgiei a respins recursul reclamanților în privința punctelor de drept ca fiind inadmisibil. Legea internă relevantă Codul de Procedință Penală din Georgia 17. Articolele relevante ale Codului de Procedință Penală în vigoare în timpul material citite după cum urmează: art. 72 - Prova neadmisibilă „1. Dovezi obținute în încălcare substanțială a prezentului cod, precum și pe baza unor astfel de dovezi, orice alte dovezi obținute în mod legal, în cazul în care aceste dovezi agrava statutul juridic al inculpatului, este inadmisibil și nu are nicio forță juridică.
De asemenea, dovezile sunt inadmisibile în cazul în care este obținută în conformitate cu normele stabilite de prezentul cod, dar există o suspiciune rezonabilă că a fost modificată, caracteristicile și calitățile sale au fost modificate substanțial sau că urmele pe care le-a fost șterse substanțial ...” art. 118 - Examinarea unui martor în cursul unei ședințe judiciare cu privire la fonduri „1. Un martor pentru urmărire penală va fi mai întâi examinat de procuror și apoi de apărare, și viceversa (2) Un martor este examinat separat de alți martori care nu au fost încă examinați. În același timp, instanța ia măsuri pentru a se asigura că martorii convocați pentru același caz nu interacționează între ei până la sfârșitul examinării lor.
După încheierea examinării, judecătorul informează martorul dreptului de a fi prezent în timpul sesiunii de judecată… ” art. 205 - Detenția retrasă „4. Co-apărătorii în același caz penal se plasează separat. Administrarea unui centru de detenție temporar este obligată să ia măsuri pentru a împiedica interacțiunea dintre ei. Prin decizia investigatorului, procurorului sau a instanței, această procedură se poate aplica și celorlalți acuzați ...” Codul de încarcerare art. 74 - Condiții în centrele de detenție „... 4. Persoanele acuzate de complice în aceeași infracțiune se plasează în celule separate. Administrația ia măsuri pentru a preveni contactul lor unul cu celălalt. Prin decizia investigatorului, procurorului sau a instanței, această procedură se poate aplica și celorlalte persoane acuzate…
” COMPLAINTE 18. Ambele reclamante se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că nu au primit un proces echitabil deoarece condamnările lor se bazează substanțial pe declarațiile nesigure ale șapte martori cheie. Primul reclamant se plânge în continuare în temeiul articolului 6 §§ § 1 și al articolului 3 litera (d) din Convenție că statul nu a reușit în obligația sa pozitivă de a asigura participarea și interogarea martorilor în numele său în încălcarea principiului egalității armelor și în încălcarea drepturilor sale de apărare. Având în vedere procedurile penale efectuate împotriva reclamanților în ansamblul său, reclamanții au avut o audiere echitabilă în ceea ce privește determinarea acuzațiilor penale împotriva acestora, conform articolului 6 §§ 1 și al articolului 3 litera (d) din Convenție?
În special: 1.1 Folosirea declarațiilor celor șapte ofițeri ai Forțelor Speciale împotriva reclamanților era compatibilă cu garanțiile articolului 6 §§ 1 din Convenție? 1.2 S-au respectat drepturile de apărare ale primului reclamant în sensul art. 6 alin. (3) lit. (d) din Convenție, având în vedere că instanța internă nu și-a luat în considerare cererea de prezență și de examinare a martorilor în numele său? În ce măsură ar putea fi așteptate ca martorii în cauză să consolideze poziția de apărare?
Communicated on 12 October 2018
FIFTH SECTION
Application no. 29714/18 Irakli PIRTSKHALAVA and Giorgi TSAADZE against Georgia lodged on 18 June 2018
STATEMENT OF FACTS
1. The applicants are Irakli Pirtskhalava (“the first applicant”) and Giorgi Tsaadze (“the second applicant”), born on 23 September 1968 and 9 April 1972 respectively. Both of them are Georgian nationals. They are represented before the Court by Mr J. Kotchlamazashvili, a lawyer practicing in Tbilisi. A. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. 1. Special operation of 2 May 2006
At the material time the first applicant held the position of deputy head of the Criminal Police Department at the Ministry of Internal Affairs (“the MIA”). The second applicant worked for the same department.
On 2 May 2006 a special operation was conducted by the Criminal Police Department of the MIA aiming at intercepting an alleged armed robbery group travelling by car in the central part of Tbilisi. The operation was organised by the first applicant. The second applicant along with several other officers of the Criminal Police Department and around twenty members of the Special Forces of Georgia took part in the operation.
During the operation, two alleged members of the armed group, Z.V. and A.K. (“the victims”) were shot dead while sitting in a car and a third one, B.F., was seriously wounded. According to an official version of the events at the relevant time, the suspects resisted the Special Forces during the operation. 2. Criminal proceedings against the applicants
On an unidentified date the Chief Public Prosecutor’s Office of Georgia launched a criminal investigation into the circumstances of the special operation of 2 May 2006.
In the course of the above investigation the first applicant was arrested and subsequently detained on suspicion of organising an aggravated murder and fabricating evidence, offences under Article 25,109 (a) (g) (h) and Article 25,369 (3) of the Criminal Code respectively. He was accused of maliciously preparing the grounds for killing the members of the alleged armed group, who in fact had not had any criminal formation or intention. For that purpose, the applicant falsified the evidence by, among others, using false operational information triggering the conduct of special operative and investigatory activities, fabricating circumstances on the crime scene, planting firearms in their car, etc.
As to the second applicant, he was charged with committing an aggravated murder (firing control shots at Z.V. and A.K.) and fabrication of evidence, offences under Article 109 (a) (g) (h) and Article 369 (3) of the Criminal Code respectively. 3. First instance court proceedings
On 30 October 2015 the Tbilisi City Court convicted the first applicant of organising aggravated murder and the second applicant of committing aggravated murder. They were acquitted of the remaining charges and sentenced to twelve years in prison.
The conviction with respect to the first applicant was primarily based on the statements of seven officers from the Special Forces, who had participated in the special operation of 2 May 2006. All of them confirmed that they had opened fire on the victims on the order of the first applicant. In connection with the second applicant, all seven officers also testified that he had fired control shots at Z.V. and A.K. Two more witnesses, K.G. and K.M. gave identical evidence as far as the role of the second applicant was concerned.
During the trial proceedings the applicants requested the dismissal of the evidence given by the seven officers as unreliable and unlawfully obtained. They claimed that in manifest disregard of the relevant domestic law, the seven witnesses, who at the same time were charged with exceeding official authority (an offence under Article 333 of the Criminal Code) in a separate but related set of criminal proceedings, were kept together in the same prison cell and thus had an opportunity to coordinate their statements against the applicants. The first instance court dismissed the applicants’ above request without giving any reasons.
In the course of the trial, on 12 August 2015, the first applicant requested the court to ensure the attendance and examination of ten witnesses on his behalf. He explained that they had also been involved in the special operation of 2 May 2006 and could have provided important evidence in that respect. The applicant noted that he had taken all possible measures at his disposal to contact them, but to no avail. According to the first applicant, the court simply disregarded the above request. 4. Criminal proceedings in the Court of Appeal and the Supreme Court
The applicants appealed against their conviction. In the course of the appeal proceedings they reiterated their request for the dismissal of the statements of the seven officers as inadmissible evidence. In support of their request the applicants submitted a report issued by the General Inspection of the Ministry of Prisons, dated 19 April 2017, which established that the seven accused officers had been kept in the same cell between 6 March and 17 August 2015 in violation of Article 74 § 4 of the Code of Imprisonment. The applicants also examined in court three representatives of the Public Defender’s Office (PDO), who confirmed that they had seen the seven accused officers sharing cell no. 19 in Prison no. 9 during their monitoring visit on 22 April 2015.
In their request the applicants further stressed that the seven officers had expressed their willingness to cooperate with the investigation and give incriminating evidence against the applicants only after they had been placed in the same cell, and that they had been kept together throughout the first instance court proceedings. Also, their criminal case was separated from that of the applicants, and shortly after they had given incriminating statements against the applicants before the trial court, the Prosecutor’s Office withdrew their criminal case from court, terminated criminal proceedings against them and released them from detention.
In reply the Tbilisi Court of Appeal dismissed the applicants’ above request as unsubstantiated. It found that even though domestic law prohibited the placement of co-defendants in the same cell and their communication until the end of the relevant proceedings (see below Articles 118 § 2 and 205 § 4 of the Code of Criminal Procedure), the statements of the seven officers were lawful, as at the moment of their examination in court they had enjoyed the status of witnesses in the relevant set of proceedings. The court also noted, without providing any details, that their statements were not the sole and decisive evidence for the applicants’ conviction, that there was other corroborating evidence, and that the defence had had sufficient opportunity to challenge those witnesses by cross ‑ examination.
During the appeal proceedings the first applicant also reiterated his request for the summoning and questioning of ten witnesses on his behalf. That request was, however, disregarded by the Court of Appeal. On 21 June 2017 the Tbilisi Court of Appeal confirmed the applicants’ conviction in full. On 23 January 2018 the Supreme Court of Georgia rejected the appeal of the applicants on points of law as inadmissible. B. Relevant domestic law 1. Code of Criminal Procedure of Georgia
The relevant Articles of the Code of Criminal Procedure as in force at the material time read as follows: Article 72 - Inadmissible evidence “1. Evidence obtained in substantial violation of this Code, as well as on the basis of such evidence any other lawfully obtained evidence, if such evidence aggravates the legal status of a defendant, is inadmissible and has no legal force. 2. Evidence shall also be inadmissible if it is obtained in observance of the rules established by this Code, but there is a reasonable suspicion that it has been altered, its characteristics and qualities have been substantially changed, or that the trace on it has been substantially erased ...” Article 118 - Examination of a witness during a court hearing on merits “1. A witness for the prosecution shall be first examined by the prosecutor and then by the defence, and vice versa . 2. A witness shall be examined separately from other witnesses who have not yet been examined. At the same time, the court shall take measures to ensure that witnesses summoned for the same case, do not interact with each other until the end of their examination. After the end of the examination, the judge shall inform the witness of his/her right to be present during the court session… ” Article 205 - Detention on remand “4. Co-defendants in the same criminal case shall be placed separately. The administration of a temporary detention center shall be obliged to take measures to prevent their interaction with each other. By a decision of the investigator, prosecutor or the court, this procedure may also apply to other accused persons ...” 2. Code of Imprisonment Article 74 - Conditions in detention facilities “... 4. Persons accused of being accomplices in the same crime shall be placed in separate cells. The administration shall take measures to prevent their contact with each other. By a decision of the investigator, the prosecutor or the court, this procedure may also apply to other accused persons… ” COMPLAINTS
Both applicants complain under Article 6 § 1 of the Convention that they were not given a fair trial because their convictions were substantially based on the unreliable statements of seven key witnesses. The first applicant further complains under Articles 6 §§ 1 and 3 (d) of the Convention that the State failed in its positive obligation to ensure the attendance and questioning of witnesses on his behalf in violation of the principle of equality of arms and in breach of his defence rights.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Having regard to the criminal proceedings conducted against the applicants as a whole, did the applicants have a fair hearing in the determination of the criminal charges against them, as required by Article 6 §§ 1 and 3 (d) of the Convention? In particular: 1.1 Was the use of the statements of the seven Special Forces officers against the applicants compatible with the guarantees of Article 6 § 1 of the Convention? 1.2 Were the first applicant’s defence rights respected within the meaning of Article 6 § 3 (d) of the Convention, given that domestic courts had allegedly disregarded his request for the attendance and examination of witnesses on his behalf? To what extent could the witnesses in question be expected to strengthen the position of the defence?