- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 30 iunie 2015
- Stat pârât
- GEO
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Chantladze împotriva Georgiei
Traducere în română Auto
A doua secțiune DECIZIE nr. 60864/10 Davit CANTLADZE împotriva Georgia Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 30 iunie 2015 în calitate de comitet compus din: Paul Mahoney, președinte, Nona Tsotsoria, Faris Vehabović, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 3 septembrie 2010, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 9 martie 2015, care solicită Curții să elimine aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Davit Chantladze, este un național georgian, născut în 1965 și trăiește în Tbilisi.
El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Struua, un avocat care practică în Tbilisi. Guvernul georgian (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. Meskhoradze, al Ministerului Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Între începutul lunii aprilie și iunie 2009, mii de susținători ai opoziției au organizat proteste pe stradă în diferite părți ale Tbilisi, precum și în alte orașe majore ale țării, pe o bază zilnică, cerindu-se demisia președintelui Saakashvili și guvernului său. În acea perioadă, au existat mai multe incidente când poliția a folosit o forță presupusă excesivă împotriva manifestanților. Unul dintre astfel de incidente a avut loc în seara 6 mai 2009, în timpul unui protest spontan care a adunat sute de oameni, inclusiv reclamantul, în fața secției principale de poliție din Tbilisi.
O situație a crescut atunci când unul dintre protestatari a urcat peste gard în interiorul poliției, și, în răspuns, ofițerii de poliție de răzbunare, care au fost mobilizați pentru a proteja teritoriul sfertului de poliție al orașului, au început să tragă de la armele de revoltă non-letal în mulțimea furioase. Ca urmare, mulți protestatari, inclusiv reclamantul, au primit leziuni corporale de diferite gravitații. După cum a fost confirmat de un certificat medical disponibil în dosarul de caz, reclamantul a fost spitalizat în aceeași zi, 6 mai 2009, cu sângerări din ochiul drept. În cele din urmă, în ciuda intervenției medicale urgente, reclamantul a pierdut ochiul. Certificatul medical a dezvăluit că prejudiciul a fost cauzat de „ penetrarea unui proiectil plastic în orbită”.
La 12 iunie 2009, reclamantul a solicitat inițiarea procedurii penale pentru utilizarea excesivă a forței de către poliție în timpul dispersării demonstrației la 9 mai 2009. Între iulie 2009 și martie 2010, reclamantul a întrebat despre progresele efectuate în cadrul anchetei penale în mai multe ocazii periodice, cerând, printre altele, să fie intervievat în legătură cu incidentul din 9 mai 2009, acordând statutul de victimă și așa mai departe. La 11 martie și 6 aprilie 2010, procurorul din orașul Tbilisi a recunoscut primirea anchetelor reclamanților și l-a sfătuit, la ultima dată, să se aplice Ministerului Internului, în schimb, care pare să fie responsabil de anchetă.
10. La 12 aprilie 2010, reclamantul s-a plâns atât Ministerului Justiției, cât și agenția care supraveghează autoritatea de urmărire în acel moment, cât și Ministerul Internului, că este ilegal ca autoritatea din urmă să efectueze o anchetă cu privire la un posibil abuz de putere comis de proprii agenți, polițiștii de revolte. La 27 octombrie 2014, cererea a fost comunicată guvernului în temeiul articolelor 3 și 11 din Convenție. 12. Prin scrisoarea din 9 martie 2015, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație în vederea soluționării tuturor chestiunilor legate de cerere. 13. Acestea au recunoscut o încălcare a drepturilor reclamantului garantate de articolele 3 și 11 din Convenție din cauza deficiențelor identificate în cursul anchetei privind incidentul din 6 mai 2009 care au determinat prejudiciul reclamantului.
14. Pentru a remedia încălcările menționate mai sus a Convenției, Guvernul s-a angajat să atribuie ancheta incidentului din 6 mai 2009 „un organism independent de investigație (în afara sistemului Ministerului Internului)” și să asigure în alt mod „investierea eficientă a acuzațiilor reclamantului, sub o examinare atentă a unui procuror public de rang înalt competent și în respectarea deplină a principiilor stabilite de Curte”. 15. În plus, luând în considerare circumstanțele de fapt ale cazului, Guvernul a declarat că erau dispuși să plătească reclamantului 6000 de euro ( șase mii) pentru a acoperi orice pecuniar și orice neîntregire prejudiciu material, precum și costuri și cheltuieli, care vor fi convertite în moneda națională la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile.
Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. 16. În 8 aprilie 2015, Curtea a primit o scrisoare din partea reclamantului informand Curtea că a acceptat pe deplin termenii declarației guvernului. 18. Curtea constată că, în urma acordului expres al reclamantului cu termenii declarației făcute de Guvern, cazul ar trebui tratat, în esență, ca o soluție prietenoasă între părți.
Prin urmare, ia act de termenii acestei soluții prietenoase. Curtea este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica o examinare continuă a cererii. 19. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide pentru a elimina aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 23 iulie 2015. Fatoș Aracı Paul Mahoney Președintele adjunct al grefierului
FOURTH SECTION
DECISION Application no. 60864/10 Davit CHANTLADZE against Georgia The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 30 June 2015 as a Committee composed of: Paul Mahoney, President, Nona Tsotsoria, Faris Vehabović, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 3 September 2010, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 9 March 2015 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. The applicant, Mr Davit Chantladze, is a Georgian national, who was born in 1965 and lives in Tbilisi. He was represented before the Court by Mr M. Sturua, a lawyer practising in Tbilisi.
The Georgian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr L. Meskhoradze, of the Ministry of Justice.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
Between early April and June 2009, thousands of opposition supporters held street protests in various parts of Tbilisi, as well as in a few other major cities of the country, on a daily basis, demanding resignation of President Saakashvili and his Government. During that period, there were several incidents when the police used allegedly excessive force against demonstrators.
One of such incidents occurred in the evening of 6 May 2009, during a spontaneous protest which gathered hundreds of people, including the applicant, in front of the main police station of Tbilisi. A situation escalated when one of the protesters climbed over the fence into the police compound, and, in reply, the riot police officers, who had been mobilised to protect the territory of the city’s police headquarter, started firing from non-lethal riot guns into the angry crowd. As a result, many protesters, including the applicant, received bodily injuries of different gravity.
As confirmed by a medical certificate available in the case file, the applicant was hospitalised on the same day, 6 May 2009, with bleeding from the right eye. Eventually, despite the urgent medical intervention, the applicant lost his eye. The medical certificate disclosed that the injury had been caused by “the penetration of a plastic projectile into the orbit”.
On 12 June 2009 the applicant requested the initiation of criminal proceedings for excessive use of force by the police during the dispersal of the demonstration on 9 May 2009.
Between July 2009 and March 2010, the applicant enquired about progress of the criminal investigation on a number of regular occasions, requesting, amongst other things, to be interviewed in relation to the incident of 9 May 2009, granted the status of victim and so on.
On 11 March and 6 April 2010 the Tbilisi City prosecutor’s office acknowledged receipt of the applicants’ enquiries and advised him, on the latter date, to apply to the Ministry of the Interior instead who appeared to be in charge of the investigation.
On 12 April 2010 the applicant complained both to the Ministry of Justice, the agency supervising the prosecution authority at that time, and the Ministry of the Interior that it was unlawful for the latter authority to conduct an investigation into a possible abuse of power committed by its own agents, the riot police officers. No reaction followed. THE LAW
On 27 October 2014 the application was communicated to the Government under Articles 3 and 11 of the Convention.
By letter dated 9 March 2015 the Government informed the Court that they proposed to make a declaration with a view to resolving all the issues raised by the application.
They acknowledged a violation of the applicant’s rights guaranteed by Articles 3 and 11 of the Convention on account of shortcomings identified in the course of the investigation into the incident of 6 May 2009 which entailed the applicant’s injury.
To remedy the above-mentioned breaches of the Convention, the Government undertook to assign the investigation of the incident of 6 May 2009 to “an independent investigative body (outside the system of the Ministry of the Interior)” and to otherwise ensure “effective investigation of the applicant’s allegations under close scrutiny of a competent high-rank public prosecutor and in full compliance with the principles established by the Court”.
In addition, taking into account the factual circumstances of the case, the Government declared that they were ready to pay to the applicant 6,000 (six thousand) Euros to cover any pecuniary and non ‑ pecuniary damage as well as costs and expenses, which will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
The Government invited the Court to strike out the application on the basis of the above-mentioned acknowledgments and undertakings.
On 8 April 2015 the Court received a letter from the applicant informing the Court that he fully agreed to the terms of the Government’s declaration.
The Court finds that following the applicant’s express agreement to the terms of the declaration made by the Government, the case should be treated, in substance, as a friendly settlement between the parties. It therefore takes note of the terms of this friendly settlement. The Court is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application.
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases pursuant to Article 39 of the Convention. Done in English and notified in writing on 23 July 2015. Fatoș Aracı Paul Mahoney Deputy Registrar President