Bekauri și alții împotriva Georgiei

A doua secțiune DECIZIE nr. 312/10 Giorgi BEKAURI și alții împotriva Georgia Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 15 septembrie 2015 în calitate de comitet compus din: Ledi Bianku, Președintele Nona Tsotsoria, Paul Mahoney, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 15 decembrie 2009, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 27 mai 2015, care solicită Curții să pună în aplicare cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Ele sunt toate cetățenii georgieni și sunt reprezentate în fața Curții de către dna. Abazadze, K. Shubashvili și T. Dekanosidze, avocați care practică în Tbilisi.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Între începutul lunii aprilie și sfârșitul lunii iunie 2009 mii de susținători ai opoziției au organizat demonstrații în diferite părți ale Tbilisi, precum și în câteva alte orașe majore ale țării, pe o bază zilnică, cerindu-se demisia președintelui M. Saakashvili și a guvernului său. În acea perioadă au existat mai multe incidente în care poliția a folosit o forță excesivă împotriva manifestanților. Prezenta cerere se referă la unul din astfel de incidente, care a avut loc la 15 iunie 2009. În special, în dimineața anului 15 iunie 2009 cincizeci de membri și susținători ai unui grup de opoziție pentru tineret, inclusiv toți cei zece solicitanți, s-au adunat în fața sediului poliției Tbilisi pentru a protesta pentru arestarea activiștilor de opoziție care au avut loc cu câteva zile mai devreme.

După ce au tolerat demonstrația timp de aproximativ douăzeci de minute, ofițerii de poliție au mers la dispersarea sa puternică. Potrivit reclamanților nr. 1, 3, 5, 6 și 8 (domnul Bekauri, dl Meskhi, dl Chitarishvili, dl Maisuradze și dl Tsuladze), au primit de la ofițerii de poliție dispersoare o serie de lovituri violente făcute cu truncheons pe coloana vertebrală, cap și mâini. După dispersarea, un număr de manifestanți, inclusiv cei cinci reclamanți, au fost arestați și preluați în interiorul clădirii sediului poliției. Protestantii captivi, inclusiv cei cinci reclamanți, au fost apoi forțați să se așeze pe teren, în timp ce ofițerii de poliție au insultat, i-au lovit și le-au lovit cu târcoale de cauciuc.

Procedura inițiată împotriva a șase solicitanți de infracțiuni administrative În aceeași zi, 15 iunie 2009, reclamanții nos. 2-7 (domnul Tchikashvili, dl Meskhi, dl Sabanadze, dl Chitarishvili, dl Maisuradze și dl Sikharulidze) au fost acuzați de poliție cu infracțiuni administrative. După ce au efectuat procese separate, judecătorii din Tribunalul Tbilisi au constatat, prin deciziile lor din 15 iunie 2009, că șase reclamanți vinovați de încălcarea ordinului public și de rezistență la ordinea legală a ofițerilor de poliție. Cu excepția reclamantului nr. 6 (domnul Maisuradze), restul cinci solicitanți (n. 2, 3, 4, 5 și 7) au renunțat la dreptul de a numi un avocat pentru procesul.

În timp ce reclamanții nr. 2, 3, 4 și 5 (domnul Tchikashvili, dl Meskhi, dl Sabanadze și dl Chitarishvili) au fost condamnați la detenție administrativă timp de 30 de zile, reclamanții nr. 6 și 7 (dl. Maisuradze și Sikharulidze) au fost condamnați să plătească o amendă de 400 de larizi georgieni (aproximativ 180 euro (EUR) fiecare). 10. Reclamanții nos. 2, 3, 5, 6 și 7 (domnul Tchikashvili, dl Meskhi, dl Chitarishvili, dl Maisuradze și dl Sikharulidze au apelat, la 23 iunie 2009, împotriva condamnărilor lor din 15 iunie 2009. Apelurile lor au fost respinse ca neadmisibile de Curtea de Apel Tbilisi la 24, 25, 26 și 29 iunie.

În ceea ce privește reclamantul nr. 4 (domnul Sabanadze), el nu a reușit să apeleze împotriva condamnării sale din 15 iunie 2009. Cinci reclamații penale ale reclamanților cu privire la abuzurile poliției 12. La 19 iunie 2009, reclamanții nr. 1, 3, 5, 6 și 8 (domnul Bekauri, dl Meskhi, Chitarishvili, Maisuradze și Tsuladze) au depus plângeri penale în legătură cu biroul procurorului public șef în ceea ce privește maltraturile lor de către ofițeri de poliție în timpul dispersării protestelor de stradă, precum și în interiorul sediului poliției Tbilisi la 15 iunie 2009. 13. Ulterior, la 9 și 20 iulie și 3 august 2009 aceleași cinci solicitanți au întrebat despre un progres în cadrul anchetei.

14. La 17 august 2009, procurorul din orașul Tbilisi a răspuns celor cinci solicitanți menționați anterior că o anchetă penală a fost lansată într-un posibil abuz de poliție în timpul incidentului din 15 iunie 2009. Cu toate acestea, având în vedere că niciunul dintre reclamanții nu a fost acordat statutul de victimă, nici o informație privind ancheta nu poate fi divulgată. La 29 septembrie 2014, Curtea a comunicat guvernului (i) plângerile depuse în temeiul articolului 3 de către reclamanții nos. 1, 3, 5, 6 și 8 (domnul Bekauri, dl Meskhi, dl Chitarishvili, dl Maisuradze și dl Tsuladze), (ii) plângerile depuse în temeiul articolului 6 §§ 1 și 3 de către reclamanții nos. 2-7 și (iii) plângerile depuse în temeiul articolului 11 din convenție de către toate cele zece solicitanți.

Declarația unilaterală a Guvernului 16. Prin scrisoarea din 27 mai 2015, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor legate de cerere. 17. În acest scop, Guvernul a recunoscut: (i) încălcarea articolului 3 din Convenție din cauza lipsei unei investigații eficace a presupuselor maltraturi de către poliția reclamanților 1, 3, 5, 6 și 8 (domnele Bekauri, dl Meskhi, dl Chitarishvili, dl Maisuradze și dl Tsuladze) în timpul dispersării protestelor pe stradă și/sau în interiorul sediului poliției Tbilisi; (ii) încălcarea articolului 6 § § § 1 și a articolului 3 în ceea ce privește determinarea judiciară a infracțiunilor administrative imputate reclamanților nos.

2, 3 și 5 (domnele Tchikashvili, dl Meskhi și dl Chitarishvili), (iii) și încălcarea articolului 11 în ceea ce privește incapacitatea tuturor zece solicitanți de a continua cu un protest rutier din 15 iunie 2009. 18. Guvernul a specificat că numai o investigație penală eficace la nivel intern a fost capabilă să clarifice dacă reclamanții nu sunt sau nu. 1, 3, 5, 6 și 8 (domnul Bekauri, dl Meskhi, dl Chitarishvili, dl Maisuradze și dl Tsuladze) au fost supuși abuzuri de poliție în încălcarea art. 3 din Convenție, acestea nu au fost în măsură să prejudece rezultatul final al anchetei interne prin admiterea unei încălcări a aspectului material al art. 3 din Convenție.

19. Pentru a remedia situația cauzată de încălcările menționate mai sus a Convenției, Guvernul s-a angajat (a) să efectueze anchete eficace asupra celor cinci reclamante relevante” (domn Bekauri, dl Meskhi, dl Chitarishvili, dl Maisuradze și dl Tsuladze) acuzații de boli tratamentul și (b) de a plăti reclamanților în ceea ce privește orice prejudicii materiale sau nepecuniare, precum și costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi taxabil reclamanților, următoarele sume: (i) dlui Meskhi și dlui Chitarishvili 4,500 EUR (patru mii cinci sute de euro) fiecare; (ii) către dl Bekauri, dl Maisuradze și dl Tsuladze 3,500 EUR (trei mii cinci sute de euro) fiecare; (iii) la dl Tchikashvili 1,500 EUR (1 mii cinci sute de euro); (iv) la dl Sabanadze, dl Sikharulidze, dl Kadagidze și dna Kobalia 1,000 EUR (1 mie euro) fiecare 20. Guvernul a specificat că aceste sume vor fi convertite în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și vor fi eliberate de orice impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte.

În cazul în care nu s-au plătit aceste sume în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. 21. Pe baza recunoașterilor și a întreprinderilor menționate mai sus, Guvernul a invitat toate cele zece solicitanți să renunțe la orice nouă cerere prin acordarea unei rezoluții finale a cauzei și a sugerat că greva Curții ar trebui să extindă întregul cerere. În ceea ce privește reclamanții nr. 1-6, 9 și 10 22. Prin scrisoarea din 13 iulie 2015 a reclamanților nr. 1-6, 9 și 10 (Doamna Dl. Bekauri, Tchikashvili, Meskhi, Sabanadze, Chitarishvili, Maisuradze, Kadagidze și dna Kobalia) au informat Curtea că au acceptat termenii soluționării propuse în declarația guvernului, refuzând astfel celelalte cereri și nu s-au opus atacului din cerere.

23. Bekauri, Chikashvili, Meskhi, Sabanadze, Chitarishvili, Maisuradze, Kadagidze și dna Kobalia în ceea ce privește termenii declarației făcute de guvern, cazul ar trebui tratat, în esență, ca o soluție prietenoasă între părți. Amintind reclamanților că supravegherea executării termenilor de soluționare prietenoase este prerogativa Comitetului de Miniștri (art. 39 § 4 din Convenție), Curtea este convinsă că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. 24. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din lista articolului 39 din Convenție.

În ceea ce privește reclamanții nos. 7 și 8 25. Prin scrisoarea din 13 iulie 2015 a reclamanților nos. 7 și 8 (domnele Sikharulidze și domnului Tsuladze) au informat Curtea că nu erau în măsură să accepte declarația unilaterală a Guvernului din următoarele motive. 26. Reclamantul nr. 7, dl Sikharulidze, salutând în același timp recunoașterea unei încălcări a dreptului său în temeiul articolului 11 din Convenție, a sugerat că Guvernul îi datorează încă scuze și compensații pentru încălcarea drepturilor sale în temeiul articolului 6 § § § 1 și 3 din Convenție. 27. În ceea ce privește reclamantul nr. 8, dl Tsuladze, în același timp, menționând cu satisfacție recunoașterea unei încălcări a dreptului său în temeiul articolului 11 din Convenție de către Guvern, el și-a exprimat dezamăgirea față de absența unui recunoaștere clară a unei încălcări a articolului 3 sub membrele susținute și procedurale.

El solicită, de asemenea, ca Guvernul să crească compensația plătită. 28. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate în alin. (1) lit. (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”.

29. De asemenea, acesta reiterează că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea Taktakishvili c. Georgia (dec.), nr. 46055/06, 16 octombrie 2012). 30. Curtea reamintește în continuare că aceasta poate accepta o declarație unilaterală chiar în absența negocierilor de decontare prietenoasă anterioară (a se vedea Uniunea Martorilor lui Iehova și alții c. Georgia (dec.), nr. 72874/01, §§ 23 30, 21 aprilie 2015). 31. În acest scop, Curtea a examinat declarația depusă de Guvern în acest caz, având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia (temări preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 77, CEDH 2003 VI; WAZA Spółka z o.o.

c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 În ceea ce privește argumentele celor două reclamante, Curtea nu le consideră ca obiecții valabile care să depășească semnificația declarației unilaterale ale guvernului. Astfel, plângerea dlui Sikharulidze în temeiul articolului 6 § § 1 și 3 din Convenție este, în orice caz, inadmisibilă în temeiul articolului 35 din Convenție pentru un alt motiv (a se vedea punctele 44 de mai jos).

În ceea ce privește argumentul dlui Tsuladze, Curtea consideră că, în circumstanțele particulare ale prezentului caz, recunoașterea faptului că guvernul are o încălcare a articolului 3 din Convenție în temeiul acesteia, însoțită de întreprinderea lor de remediere pentru efectuarea unei investigații eficace, este suficient de rațională și suficient de cuprinzătoare pentru a îngloba centrul acestei chestiuni și nu mai permite reclamantului să se prevadă o încălcare continuă în temeiul prezentei dispoziții (a se vedea, de exemplu și ca autoritate recentă, Prādzyński c. Polonia (dec.), nr. 49284/10, 25 martie 2014, precum și compararea cu Danelia c. Georgia, nr. 68622/01, §§ 40-46, 17 octombrie 2006, în cazul în care, în absența unor anchete penale semnificative la nivel intern, Curtea nu a putut evalua plângerea în temeiul articolului 3 din Convenție.

33. Într-adevăr, Curtea reamintește că a stabilit deja, în multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Georgiei, practica sa privind plângerile cu privire la acuzațiile de maltrat de către poliție și lipsa unei investigații adecvate în acest sens (a se vedea, printre altele, Begheluri c. Georgia , nr. 28490/02, §§§ 105-112, 7 octombrie 2014; Davtyan c. Georgia , nr. 73241/01, §§ 35-47, 27 iulie 2006). 34. Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și suma compensației propuse dlui Sikharulidze și dlui Tsuladze – care este pe deplin adecvată în circumstanțele specifice ale prezentului caz (în comparație cu Botchorishvili c. Georgia (dec.), nr. 652/10, § 7 30 iunie 2015 și Batiashvilebi c. Georgia (dec.), nr. 75737/11, § 9, 30 iunie 2015) – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). 35. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 36). În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale,

cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 37. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din lista. Reclamantul nr. 7, dl Sikharulidze, de asemenea, s-a plâns, în conformitate cu art. 6 § § 1 și 3 din Convenție, că examinarea judiciară a acuzațiilor administrative împotriva acestuia a fost nedreaptă și că el a fost nevinovat din infracțiunile imputate lui. 39. Guvernul a contestat că, având în vedere că sancțiunile administrative care rezultă din revizuirea judiciară a acuzațiilor administrative preferate împotriva reclamantului nr. 7 au avut ca rezultat o amendă minoră de aproximativ 180 EUR (a se vedea punctul 8 mai sus), aceste proceduri nu au putut atrage aplicabilitatea articolului 6 § 1 din Convenție în temeiul membrului său penal (contrast cu Menesheva c. Rusia , nr. 59261/00, §§§§ 95-97, CEDO 2006 III).

40. Reclamantul nu este de acord cu obiecția Guvernului, menținând că șeful criminal al art. 6 din Convenție se aplică cazului său. 41. Cu toate acestea, respingerea chestiunii de aplicabilitate a art. 6 §§§ 1 și 3 din Convenție în cauză, Curtea acordă importanță faptului că rezultatul procedurii încurcate a fost de natură redusă – reclamantul a fost ordonat să plătească aproximativ 180 EUR. În acest sens, Curtea reamintește că art. 35 din Convenția, astfel cum a fost modificat de Protocolul nr. 14, prevede o nouă cerință de admisibilitate care se menționează după cum urmează: „3.

Curtea declară inadmisibilă orice cerere individuală depusă în temeiul articolului 34 în cazul în care consideră că: ... litera (b) reclamantul nu a suferit un dezavantaj semnificativ, cu excepția cazului în care respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolul respectiv, necesită o examinare a cererii cu privire la fondul și cu condiția ca niciun caz să fie respins în acest scop, care nu a fost considerat corespunzător de către un tribunal intern.” 42. Având în vedere, în principal, cantitatea scăzută de amenzi în joc în cazul instantaneu, Curtea consideră că nu se poate spune că reclamantul a suferit un dezavantaj semnificativ (între altele, comparație cu Kudlička c. Republica Cehă (dec.), nr. 21588/12, 3 martie 2015; Kieii c. Grecia (dec.), nr. 52036/09, 20 septembrie 2011; Šumbera c. Republica Cehă (dec.), nr. 48228/08, 21 februarie 2012; și Gaftoniuc c. România (dec.), nr. 30934/05, 22 februarie 2011). 43. În plus, Curtea observă că o plângere privind examinarea judiciară a infracțiunilor administrative, deja supusă jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea, printre altele, Kakabadze și altele c. Georgia , nr. 1484/07, §§ 84‐93, 2 octombrie 2012; Osmani și alții c. „fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei” (dec.), nr. 50841/99, CEDH 2001‐X; Galstyan c. Armenia , nr. 26986/03, §§ 100–102, 15 noiembrie 2007;

Ashughyan c. Armenia , nr. 33268/03, §§ 75‐77, 17 iulie 2008; și Sergey Kuznetsov c. Rusia , nr. 10877/04, § 36, 23 octombrie 2008), nu se referă la o chestiune importantă de principiu, care ar putea justifica examinarea prezentei cereri cu privire la fondul. 44. În sfârșit, Curtea observă că, din cauza problemei răspunderii administrative ale reclamantului a fost într-adevăr examinată, în conformitate cu legislația internă relevantă, de două niveluri de competență, în timpul cărora el a putut prezenta argumentele sale scrise și orale, și din moment ce această clauză specială de salvgardare în temeiul articolului 35 § 3 litera (b) în amendă Convenția nu se referă la rezultatul procedurii, ci necesită doar ca cazul să fie examinat de către instanțe interne (în comparație cu Uhl c. Republica Cehă (dec.), nr. 1848/12, § 31, 25 septembrie 2012), cerința de „considerare în mod corespunzător de către un tribunal intern” să fie îndeplinită.

45. De aceea, prezenta cerere este inadmisibilă în temeiul articolului 45. 35 § 3 litera (b) din Convenție, deoarece reclamantul nu a suferit un dezavantaj semnificativ și, prin urmare, trebuie respins în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție. 46. Având în vedere această concluzie, nu este necesar să se examineze obiecția de inadmisibilitate (a se vedea punctul 38 mai sus) ridicată de Guvern. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să atace o parte din cerere, în special plângerile depuse de reclamanții nos.

1-6, 9 și 10 (domnele Bekauri, Tchikashvili, dl Meskhi, dl Sabanadze, dl Chitarishvili, dl Maisuradze, dl Kadagidze și dna Kobalia), din lista de cazuri în temeiul articolului 39 din Convenție; ia act de faptul că, în conformitate cu art. 39 din Convenția, nu se poate face decât de o parte din cerere, în special de o parte, de o parte din cerere, de către dl Bekauri, dl Tchikashvili, dl Sabanadze, dl Chitarishvili, dl Maisuradze, dl Kadagidze și dl Kobalia; în ceea ce privește termenii declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerile în temeiul articolelor 3 și 11 din Convenție depuse de reclamanții nos. 7 și 8 (domnele Sikharulidze și domnului Tsuladze) și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; hotărăște să lovească o parte din cerere, în special în ceea ce privește plângerile în temeiul articolelor 3 și 11 din Convenția depusă de reclamanții nos.

7 și 8 (domnul Sikharulidze și domnul Tsuladze), din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § 1 lit. (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 8 octombrie 2015, Fatoș Aracı Ledi Bianku Președintele adjunct al greffierului Apendice Apendice, LASTNAME Anul de naștere / Locul de reședință dl Giorgi BEKAURI 1988 / Dusheti, Georgia (aplicat nr. 1) dl Merab TCHIKASHVILI 1976 / Tbilisi, Georgia (aplicat nr. 2) dl Mikheil MESKI 1985 / Tbilisi, Georgia (aplicat nr. 3) dl Giorgi SABANADZE 1986 / Tbilisi, Georgia (aplicat nr. 4) dl Giorgi CHITARISHVILI 1988 / Kvareli, Georgia (aplicat nr. 5) dl Vakhtang MAISURADZE 1986 / Tbilisi, Georgia (nr. 6) dl Giorgi SIKARULIDZE 1989 / Kutaisi, Georgia (nr. 7) dl Luka TSULADZE 1980 / Tbilisi, Georgia (nr. 8) dl Zurab KADAGIDZE 1987 / Tbilisi, Georgia (nr. 9) dna Natia KOBALIA 1982 / Tbilisi, Georgia (nr. 10)

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 312/10 Giorgi BEKAURI and others against Georgia The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 15 September 2015 as a Committee composed of: Ledi Bianku, President , Nona Tsotsoria, Paul Mahoney, judges , and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 15 December 2009, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 27 May 2015 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicants’ reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1. A list of the applicants is set out in the appendix. They are all Georgian nationals and are represented before the Court by Ms T. Abazadze, Ms K. Shubashvili and Ms T. Dekanosidze, lawyers practising in Tbilisi.