BEAUSOLEIL c. FRANCE
BEAUSOLEIL c. FRANCE (CtEDO, 2014)
Comunicat la 27 mai 2014 CINCI SECȚIUNEA Cerere nr. 63979/11 Christian BEAUSOLEIL împotriva Franței introdusă la 22 septembrie 2011 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Christian Beau Soare, este un resortisant francez născut în 1952 și rezident în Nouasy-le-Grand. Este reprezentat în fața Curții de către domnul D. Gașsignard, avocat în Consiliul de Stat și în Curtea de Casație. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul, care a fost consilier municipal al municipalității Noisy Grand, a fost desemnat, în 1990, trezorier al asociației personalului comunei M. Richard, primarul comunei, a fost președinta acestei asociații. A avut loc un audit al conturilor comunei Noisy-le-Grand pentru exercițiile financiare 1988- 1993, Camera Regională de Conturi din Insula-de-Franță a constatat nereguli și a decis să extindă auditul la conturile asociației și să deschidă o procedură de gestionare de fapt. Curtea de Conturi a menționat în mod public această cauză în raportul său anual pe anul 1995, asociația pedagogică a personalului comunei Noisy-le-Grand a fost constituită în 1986. (l) unul dintre proiectele sale a fost de a distribui agenților așa-numita primă de treisprezece luni, cu toate că imputată din bugetul comun de la legalizarea sa în 1984. ;dar decizia de a asigura plata prin intermediul unei asociații a permis scoaterea din fondul comunal a unor subvenții importante (8,85 milioane în 1993). (...) Operațiuni ilegale și dezordonate L Această primă a reprezentat în 1993 o cheltuială de 556 de angajați ai serviciilor administrative ale comunei care nu puteau beneficia în mod legal de un astfel de avantaj. 300 de franci. Nu a fost justificată criteriile de atribuire a acesteia și nici mai puțin o deliberare din partea Consiliului Municipal Constituțional. Din 1988, această asociație servea, de asemenea, ca canal pentru plata către o duzină de persoane a unei prime mai mici decât 400 de franci pe lună, în funcție de beneficiari, atribuită discreționar. Cheltuiala anuală era de ordinul a 220 000 de franci. Chiriașul cel mai bine plătit era un ales însărcinat cu responsabilitățile în cadrul asociației care semna, în această calitate, cecurile erau beneficiarul. (...) La aceste nereguli și mizerii este adăugată o gestiune financiară laxistă. (...) Prin hotărârea din 16 ianuarie 1997, Curtea de Conturi a declarat definitiv reclamantul contabil de facto al fondurilor publice extrase și manipulate ilegal începând cu 1 ianuarie 1998, în comun cu asociația și primarul comunei (a se vedea Richard-Dubarry c. Franța (dec.), nr. 5392/00, CEDH 2003 XI (extract) Richard-Dubarry c. Franța, nr 5392/00, 1 iunie 2004 și Prin hotărârea din 16 decembrie 1999, Camera Regională de Conturi a stabilit definitiv linia de cont și a pronunțat o hotărâre de decădere. Printr-o hotărâre din 30 mai 2002, Curtea de Conturi a confirmat parțial această hotărâre și l-a declarat pe reclamant în mod colectiv și solidar debitor al comunei o sumă de 3 155 447 franci. Reclamantul a formulat un recurs în casație. Prin hotărârea din 30 decembrie 2003, Consiliul de Stat a pronunțat Hotărârea din 30 decembrie 2003 mai 2002 din cauza componenței neregulamentare a Camerei Regionale de Conturi care se pronunțase asupra stabilirii liniei de cont. El a respins motivul reclamantului întemeiat pe o deficiență de imparțialitate a Curții de Conturi pe motivul că aceasta menționase deja și calificase cheltuielile în cauză în raportul său public pentru 1995. Consiliul de Stat motivează această respingere după cum urmează: (...) Dar, având în vedere natura deciziei prin care Curtea de Conturi stabilește linia de cont, aceasta nu poate, în principiu, să fie privită ca prejudecată numai prin introducerea unor mențiuni referitoare la aceleași cheltuieli unui raport public anterior. Considerând în speță că, în cazul în care Curtea de Conturi are în capitolul 14 din raportul său public pentru 1995 consacrat comunei Noisy-le-Grand, menționat și calificat anumite cheltuieli de asociere a personalului (...), aducând în discuție în acest sens existența unor operațiuni de gestiune de fapt, aceste mențiuni nu dezvăluie în mod negativ aprecierea Curții de a purta, după stabilirea definitivă a perimetrului gestionării de facto, în stadiul stabilirii liniei de cont a acestei gestionări de fapt ; (...) Cazul a fost trimis Curții de Conturi. Prin intermediul unei prime hotărâri deliberate la 12 iulie 2006, Curtea de Conturi, hotărând definitiv, a anulat hotărârile provizorii din 7 aprilie 1998 și din 25 mai 1999, precum și hotărârea definitivă din 16 decembrie 1999 a Camerei Regionale de Conturi, având în vedere caracterul corespunzător al componenței formațiunii sale de judecată. Prin aceeași hotărâre, Curtea de Conturi a decis să pronunțeze cauza. Printr-o a doua hotărâre deliberată la 12 iulie 2006, Curtea de Conturi, hotărând provizoriu, a stabilit linia de cont a gestiunii de fapt și a solicitat primarului comunei, asociației și reclamantului să justifice, în termen de două luni de la notificarea hotărârii judecătorești, rambursarea în casieria comunei Noisy Mare suma de 629 112, 13 EUR sau de a produce orice alte justificări cu descărcare în gaz. Prin hotărârea din 28 mai 2008, Curtea de Conturi, hotărând definitiv, a stabilit linia de cont pentru gestionarea de facto și a declarat, pe de o parte, asocierea personalului și primarul comunei comune, împreună și solidar, debitori ai sumei de 224 936, 71 EUR și, pe de altă parte, asociația, primarul și reclamantul, împreună și solidar, debitori ai comunei sumei de 404 175, 42 EUR, în plus față de interesele legale. Prin hotărârea din 21 martie 2011, Consiliul de Stat a respins recursul. El s-a pronunțat asupra motivului întemeiat pe imparțialitatea Curții de Conturi, din cauza declarației anterioare a faptelor în raportul său din 1995 și asupra motivului privind repartizarea datoriei (...) având în vedere că, așa cum s-a menționat deja prin decizia din 30 martie 2011, În decembrie 2003 al Consiliului de Stat care hotărăște cu privire la recursurile acelorași reclamanți împotriva primei hotărâri a Curții de Conturi de stabilire a liniei de cont a gestiunii de fapt, menționarea în raportul public al Curții de Conturi din 1995 că anumite cheltuieli efectuate de asociația personalului lui Nousy-le-Grand erau susceptibile să caracterizeze o gestiune de fapt nu a constituit în mod direct o apreciere pe care Curtea trebuie să o poarte, după stabilirea definitivă a perimetrului gestiunii de fapt, în stadiul stabilirii liniei de cont a acestei gestionări de fapt; ci, în plus, M. nu este fondată să susțină că Curtea de Conturi a fost descalificată din punct de vedere structural pentru a se pronunța, după trimiterea Consiliului de Stat, asupra stabilirii liniei de cont; (...) Având în vedere, în primul rând, că, în stadiul declarației de gestiune de fapt, este de competența instanței de audit să stabilească dacă fiecare dintre persoanele în cauză a participat în mod suficient de decisiv la operațiunile neregulamentare pentru a fi declarate contabil de facto; întrucât, în cazul în care mai multe persoane au participat într-un mod nediferențiat și suficient de decisiv pentru operațiunile neregulamentare, judecătorul conturilor le declară în mod solidar contabile de facto; întrucât, într-o astfel de ipoteză, legătura de solidaritate astfel instituită între ele nu mai poate fi pusă în discuție în lumina hotărârii din contul acestei gestionări de fapt, care poate fi discutată numai în această etapă perimetrul exact al operațiunilor contabile la care se aplică această solidaritate; întrucât, în acest caz, instanța de Conturi trebuie să stabilească cât mai multe linii de cont că există un perimetru de solidaritate între persoanele declarate drept de fapt din fonduri de gestionare; Având în vedere, în al doilea rând, că solidaritatea instituită între coautorii unei gestionări de facto în temeiul aceleiași linii de cont își găsește temeiul în caracterul indivizibil al operațiunilor neregulamentare care formează un întreg; întrucât această indivizibilitate are drept corolar că contribuțiile respective la manipularea neregulamentară a fondurilor publice ale diferitelor persoane constituite în solidar în decădere în cadrul acestei linii de cont sunt neapărat nediferențiate, fără a se stabili distincții între diferiții co-gestionari; că este de competența instanței financiare să precizeze în motivele și dispozitivul hotărârii sale că partea-parte a fiecăruia dintre ei rezultă în mod necesar, din acest fapt, dintr-o împărțire pe părți virile a sumei de debut (...) Având în vedere, în al treilea rând, faptul că un contabil de facto aflat într-o situație de decădere poate solicita ministrului însărcinat cu Bugetul, în conformitate cu art. IX din Legea din 23 februarie 1963 privind finanțele pentru 1963, predarea grațioasă a sumelor puse în sarcina sa și, dacă este cazul, contestarea în fața judecătorului cu privire la posibilitatea refuzului împotriva cererii sale; (...) În conformitate cu art. 60 al IX-lea din Legea din 23 februarie 1963 privind finanțele pentru 1963, reclamantul a solicitat ministrului bugetului să-i înmâneze cu grație sumele puse în sarcina sa. Prin decizia din 17 februarie 2010, ministrul a respins cererea. Reclamantul a adus această decizie în fața instanței administrative. În urma unei cereri de informare a grefei Curții, avocatul reclamantului a indicat, prin scrisoarea din 20 februarie 2014, că instanța administrativă din Montreuille a respins cererea de anulare a acestei decizii și că, printr-o hotărâre din 30 decembrie 2013, instanța administrativă din Versailles a infirmat hotărârea și a anulat decizia din 17 februarie 2010 Având în vedere că [reclamantul] se referă la avizul consiliului municipal al Noisy-le-Grand din 23 iulie 2009 În ceea ce privește atât capacitatea financiară a [reclamantului], cât și efectele degajării asupra situației sale personale, cât și efectele reale ale debușeului asupra situației financiare a municipalității, în timp ce [reclamantul] nu a beneficiat de niciun profit personal de pe urma acesteia, avizul din 23 iulie 2009 trebuie privit ca fiind afectat de o eroare vădită de apreciere. La 10 aprilie 2014, reclamantul a formulat un recurs în recurs împotriva hotărârii din 30 decembrie 2013. martie 2008 privind constatarea și închiderea conturilor contabile ale contabililor publici și asimilate subordona avizului favorabil al Consiliului municipal orice reducere grațioasă în beneficiul contabilului de fapt și . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Acesta a subliniat că ar trebui să fie de competența judecătorului de a dispune de un refuz de predare a datoriei, de a stabili el însuși suma care poate fi datorată de contabilul de fapt. Procedura este pendinte în fața Consiliului de Stat. Dreptul și practica internă relevantă În ceea ce privește procedura privind declarația de gestiune de fapt și stabilirea debușeului, aceasta se referă la Hotărârea Martinie c. Franța [GC], nr. 58675/00, § 13-19, CEDH 2006 VI și, Tedesco c. Franța, n 11950/02, § 21-46, 10 mai 2007). Pe de altă parte, se reamintește faptul că Consiliul de Stat a statuat că, în ceea ce privește natura competențelor judecătorului de judecată și consecințele deciziilor sale pentru cei interesați, atât principiul de imparțialitate, cât și cel al drepturilor la apărare împiedică ca o hotărâre care pronunță gestionarea de facto să fie pronunțată în mod regulat de Curtea de Conturi, în timp ce aceasta a evocat anterior această cauză într-un raport public privind faptele (23 februarie 2000, Société Labor Metal). În acest caz, în raportul său pentru anul 1996, întocmit și publicat în conformitate cu articolele L. 136 1 și L. 136-5 din Codul instanțelor financiare, Curtea de Conturi a menționat un deviere de la procedurile de achiziții în cadrul incintei armatei de teren și al angajării unei proceduri de gestionare de facto împotriva persoanelor responsabile mai ales în termeni suficient de specifici pentru a permite apropierea cu cauza aflată în desfășurare în fața celei de a doua [a] camere a acesteia] . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . GRIEF Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de o deficiență structurală de injumătățire a Curții de Conturi care, în opinia sa, nu putea judeca în mod imparțial punerea sa în debușeu din moment ce a luat parte la sumele care trebuie incluse în gestionarea de facto în raportul său anual pe 1995. În conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Convenție (CE, Societate Labor Metal) în etapa de determinare a existenței unei administrații de fapt, același lucru trebuie să fie valabil și în etapa de stabilire a liniei de cont. Reclamantul indică faptul că lionul poate recupera suma de Având în vedere că, în raportul său public, Curtea de Conturi a menționat operațiunile de control referitoare la gestionarea reclamantului și a luat o decizie cu privire la calificarea sa drept contabil de facto, Curtea de Conturi a fost imparțială, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, pentru a stabili linia de cont care îl privește și debușeul care i-a fost impus