CtEDO 27.05.2014 Auto

SHYTI v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
27.05.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SHYTI v. ROMANIA (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Blenis Shyti, este un național albanez, care s-a născut în 1983 și este în prezent reținut în închisoarea Poarta Albă. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna A. Grigorescu, avocat practicant la București. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna I. Cambrea, a Ministerului Afacerilor Externe. Guvernul albanez, care a fost informat cu privire la dreptul lor de a interveni în cadrul procedurii, în temeiul articolului 36 § 1 din Convenție, nu a dat nici o indicație că doresc să facă acest lucru. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În decembrie 2004, reclamantul a fost închis în detenție preliminară pentru suspect de furt agravat, jaf, crimă agravată, traficul de persoane și posesia ilegală de arme de foc. La 5 aprilie 2005, reclamantul a fost inculpat împreună cu alte trei persoane pentru traficul de persoane și posesia ilegală de arme de foc. În 6 iunie 2005, reclamantul a fost inculpat împreună cu N.Ș., un cetățean român, pentru crimele de furt agravat și de jaf și uciderea agravată a trei persoane, inclusiv o fată de opt ani. În septembrie 2005, procesul reclamantului a început în fața Curții Constanța. Prin decizia administrației închisoare, emisă la 29 iulie 2005, în urma încercării de a scăpa, reclamantul a fost clasificat ca „prizonier periculos”. Între 13 octombrie 2005 și 21 decembrie 2010, această decizie a fost revizuită și menținută de administrația închisorii în douăzeci și trei de ocazii, pe baza unor motive cum ar fi încercarea inițială de evaziune, severitatea crimelor pentru care reclamantul a fost urmărit și faptul că a fost, de asemenea, inculpat pentru posesie ilegală de arme de foc. La 12 iunie 2008, județul Constanța a condamnat atât reclamantul, cât și N.Ș. pentru furt agravat, crimă agravată și jaf și le-a condamnat la închisoare pe viață. Curtea a susținut că reclamantul împreună cu N.Ș. a intrat în casa unei familii cu care au fost familiarizate, pentru a-i jefui și ucide. Au strangulat femeia și l-au înjunghiat pe bărbat de zece ori și apoi și-au îngropat cadavrele în pădure. De asemenea, au ucis fiica lor de opt ani strangulându-o și apoi îngropa-o în timp ce încă era în viață. Această hotărâre a devenit finală în 24 noiembrie 2009, când Curtea Înaltă de Casare și Justiție a respins apelurile asupra punctelor de drept (recurs) prezentate de reclamant și N.Ș. Potrivit reclamantului, el a trebuit să poarte cătușe în timpul audierii publice pe parcursul întregului proces penal. 10. Într-o scrisoare adresată agentului guvernului român la Curtea la 2 noiembrie 2011, președintele Curții de Constanța a susținut că, în urma verificării întregii dosare referitoare la reclamant începând de la confirmarea deținerii anterioare la 16 decembrie 2004 și până la eliberarea hotărârii finale la 24 noiembrie 2009, utilizarea cătușelor a fost discutată în ocazia a cinci audieri, după cum urmează: – la ședința din 3 martie 2006, reprezentantul reclamantului a solicitat instanței să permită ca încălțămintele reclamantei să fie denunțate din moment ce au interferat cu libertatea de exprimare. Curtea a respins această cerere pe baza clasificării reclamantului ca prizonier periculos de către autoritățile închisoare; – la audiere din 12 aprilie 2006, reprezentantul reclamantului a reînnoit cererea care a fost permisă de către instanță; – la audiere din 15 decembrie 2006, cererea a fost reînnoită și permisă de către instanță; – la audiere din 23 noiembrie 2007, reprezentantul reclamantului a solicitat revocarea judecătorului judecător care a afirmat că a depus reclamantul în tratament neobișnuit prin menținerea acestuia în bătaie în timpul treizeci și cinci audieri. Această cerere a fost respinsă deoarece motivul invocat nu a fost printre motivele prevăzute de lege pentru a contesta imparțialitatea judecătorului. Reclamantul a fost recomandat că o plângere de maltrat ar trebui adresată autorităților competente; – la auzul din 14 aprilie 2008, reprezentantul reclamantului a solicitat din nou să fie eliminate cătușele reclamantei au fost eliminate. Cererea a fost permisă de instanță. 11. În Costiniu v. România (dec.), nr. 22016/10, §§ 14-17, 19 februarie 2013), se prezintă o prezentare generală a dispozițiilor relevante în vigoare în timpul perioadei de detenție.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă