ALEXE c. ROUMANIE

Comunicat la 28 mai 2014 SECȚIUNEA a treia Cerere nr. 66522/09 Elena ALEXE împotriva României introdusă la 8 decembrie 2009 EXPOSAT DE FAPTE recurenta, dna Elena Alexe, este un resortisant român născut în 1944 și rezident în Galați. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. În 2006, reclamantei i s-a atribuit în proprietate, prin hotărâre din 22 februarie 2006, o casă care a fost deținută de mama sa și confiscată de regimul totalitar și apoi vândută ilegal de către stat locatarului acestei case. După ce a preluat această casă, reclamanta a fost dată în judecată de către fostul chiriaș al unei acțiuni în despăgubire, prin care solicita rambursarea cheltuielilor de amenajare a casei respective, amenajări care i-ar fi crescut valoarea.

Prin hotărârea din 27 ianuarie 2009 a Tribunalului de Primă Instanță din Galați, pus la dispoziția publicului la 27 februarie 2009, recurenta a fost condamnată să plătească la fostul chiriaș 15 661 RON. Recurenta a recurs la tribunalul departamental din Galați pe motiv, printre altele, că hotărârea din 27 ianuarie 2009 nu a invocat niciun temei juridic în sprijinul deciziei. Prin hotărârea definitivă a Tribunalului din Galaþi pronunțată la 29 mai 2009, care a fost netă la 16 iunie 2009, recursul recurentei a fost primit parțial. Suma pe care a fost condamnată să o plătească fostului chiriaș a fost redusă la 15 086 RON.

Tribunalul indiqua ca temei juridic aplicabil în speță la art. 48 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 1/2009 din 3 iunie 2009. În februarie 2009, instanța a menționat, de asemenea, că, la momentul introducerii acțiunii, legea prevedea obligația statului de a despăgubi fostul chiriaș pentru cheltuielile de amenajare angajate pentru o clădire naționalizată în mod abuziv, care a făcut obiectul unei restituiri fostului proprietar. La 9 septembrie 2010, reclamanta a plătit chiriașilor anteriori această sumă plus cheltuielile de executare forțată. Dreptul și practica internă relevante Înainte de modificarea legislativă adusă de Legea nr. 1/2009 din februarie 2009, la art. 48 din lege 10/2001, în versiunea sa originală, prevedea în sarcina statului obligația de a compensa fostul chiriaș pentru cheltuielile de amenajare angajate pentru o clădire naționalizată în mod abuziv (fața titlu), care a făcut obiectul unei restituiri fostului proprietar.

În virtutea schimbării legislative aduse de legea nr. 1/2009, acesta aparține fostului proprietar care a reușit să recupereze imobilul din afara orașului. Prin hotărârea nr. 1434 din 18 martie 2003, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că modificarea art. 48 din Legea nr. 1/2009 a fost de punere în aplicare imediată deoarece a fost un standard de procedură pentru stabilirea calităii ui pasive și nu a avut un drept material. GRIEF Invocând art. 6 din Convenie, reclamanta a declarat că nu a avut un proces echitabil, deoarece art. 48 din Legea nr. 10/2001 a fost modificat în cursul procedurii și aplicat în detrimentul său, fără ca aplicarea sa să fie supusă în niciun fel dezbaterii contradictorii în fața instanței.

ÎNTREBARE CU PĂRȚILE contemplarea drepturilor și obligațiilor cu caracter civil ale recurentei a fost interpretată în mod echitabil, astfel cum se prevede la art. 1 din convenție În special, principiul contradictoriei a fost respectat în procedura care a dus la adoptarea, de către tribunalul departamental din Galați, a hotărârii din 29 mai 2009, în special ca urmare a aplicării articolului 48 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea 1/2009 din 3 februarie 2009 (a se vedea Clinica des Acacias și alții c. Franța, 65399/01, 65406/01, 65405/01 și 65407/01, § 38-43, 13 octombrie 2005)

Communiquée le 28 mai 2014

TROISIÈME SECTION

Requête n o 66522/09 Elena ALEXE contre la Roumanie introduite le 8 décembre 2009

EXPOSÉ DES FAITS

La requérante, M me Elena Alexe, est une ressortissante roumaine née en 1944 et résidant à Galați. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit. En 2006, la requérante se vit attribuer en propriété, par décision de justice du 22 février 2006, devenue définitive, une maison qui avait appartenu à sa mère et avait été confisquée par le régime totalitaire, puis illégalement vendue par l’État au locataire de cette maison. Après avoir pris possession de cette maison, la requérante fut assignée en justice par l’ancien locataire d’une action en dédommagement, par laquelle il demandait le remboursement des frais d’aménagement de ladite maison, aménagements qui auraient augmenté sa valeur.

Par jugement du 27 janvier 2009 du tribunal de première instance de Galați, mis au net le 27 février 2009, la requérante fut condamnée à payer à l’ancien locataire 15 661 RON. La requérante se pourvut en recours devant le tribunal départemental de Galați au motif, entre autres, que le jugement du 27 janvier 2009 n’indiquait aucune base légale à l’appui de la décision. Par arrêt définitif du tribunal de Galați rendu le 29 mai 2009, mis au net le 16 juin 2009, le pourvoi de la requérante fut partiellement accueilli. La somme qu’elle fut condamnée à payer à l’ancien locataire fut réduite à 15 086 RON.

Le tribunal indiqua comme base légale applicable en l’espèce l’article 48 de la loi n o 10/2001, tel que modifié par la loi n o 1/2009 du 3 février 2009. Le tribunal nota également qu’à l’époque de l’introduction de l’action, la loi prévoyait à la charge de l’État l’obligation de dédommager l’ancien locataire pour les frais d’aménagement engagés pour un immeuble nationalisé abusivement, ayant fait l’objet d’une restitution à son ancien propriétaire. Le 9 septembre 2010, la requérante versa à l’ancien locataire cette somme augmentée des frais d’exécution forcée.

B. Le droit et la pratique internes pertinents Avant le changement législatif apporté par la loi n o 1/2009 du 3 février 2009, l’article 48 de la loi n o 10/2001, dans sa version originale, prévoyait à la charge de l’État l’obligation de dédommager l’ancien locataire pour les frais d’aménagements engagés pour un immeuble nationalisé abusivement ( fără titlu ), ayant fait l’objet d’une restitution à son ancien propriétaire. En vertu du changement législatif apporté par la loi n o 1/2009, il appartient à l’ancien propriétaire ayant récupéré l’immeuble d’indemniser l’ancien locataire pour les frais d’aménagement. Par un arrêt n o 1434 du 18 mars 2003, la Haute Cour de Cassation et de Justice décida que la modification de l’article 48 de la loi n o 10/2001 apporté par la loi n o 1/2009 était d’application immédiate car elle était une norme de procédure visant à établir la qualité processuelle passive et ne renfermait pas un droit matériel.

GRIEF Invoquant l’article 6 de la Convention, la requérante allègue qu’elle n’a pas eu un procès équitable car l’article 48 de la loi n o 10/2001 a été modifié au cours de la procédure et appliqué à son détriment, sans que son application soit aucunement soumise au débat contradictoire devant le tribunal.

QUESTION AUX PARTIES

La contestation sur les droits et obligations de caractère civil de la requérante a-t-elle été entendue équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, le principe du contradictoire a-t-il été respecté dans la procédure conduisant à l’adoption, par le tribunal départemental de Galați, de l’arrêt du 29 mai 2009, en particulier du fait de l’application de l’article 48 de la loi n o 10/2001, tel que modifié par la loi n o 1/2009 du 3 février 2009 (voir Clinique des Acacias et autres c. France, n os 65399/01, 65406/01, 65405/01 et 65407/01, §§ 38-43, 13 octobre 2005) ?