SALIKHOVA v. RUSSIA
SALIKHOVA v. RUSSIA (CtEDO, 2014)
Comunicat la 12 iunie 2014 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 30422/14 Zukhra Abdullayevna SALIKHOVA împotriva Rusiei depusă la 2 aprilie 2014 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Zukhra Abdullayevna Salikhova, este un național uzbek, care s-a născut în 1972 și locuiește în Yoshkar-Ola, Mariy El Republic. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Soțul său rezide cu dl K.D. și fiul său, dl K.N., care s-a născut la Yoshkar-Ola la 5 august 2004. Toți dețin cetățenia uzbecului. De la intrarea ei în Rusia la începutul anului 2004, reclamantul nu are documente care să își reguleze statutul de imigrație. Din 2011 fiul reclamantului participă la o școală elementară în Yoshkar-Ola. Potrivit reclamantului, el este complet integrat în cultura rusă și nu vorbește limba uzbecă. La 7 martie 2012 soțul reclamantului a fost condamnat pentru furt de către Tribunalul Orașului Yoshkar-Ola și condamnat la doi ani de închisoare cu perioada de probă de doi ani. La 11 iunie 2013, în timpul unui control spot de către autoritățile de imigrare, reclamantul a fost identificat ca fiind o persoană care stă în Federația Rusă fără carte de migrație а. Ea a fost amendată 1.500 de ruble ruse (RUB) (aproximativ 35 euro (EUR)). În aceeași zi, soțul ei a fost amendat de către autoritățile de imigrație RUB 2.000 (EUR 48) pentru a oferi ședere unui migrant neregistrat ( reclamantul). La 23 iulie 2013, reclamantul a fost amendat de autoritățile municipale 1.500 de ruble pentru instalarea ilegală a unui stand de confectionerie lângă un spital și vânzare ilegală de pâini de gingibre și biscuiti. La 20 august 2013 în timpul unui control de către autoritățile de imigrare, reclamantul a fost identificat din nou ca fiind o persoană care stă în Federația Rusă fără să își regularizeze statutul de imigrație. 10. La 18 septembrie 2013, Tribunalul orașului Yoshkar-Ola a constatat că reclamantul a fost vinovat de o infracțiune administrativă pronunțată prin art. 18.8, secțiunea 1.1 din Codul Infracțiunilor Administrative (AOC) „Violația de către un cetățean străin sau o persoană fără cetățenie a reglementărilor privind intrarea în Federația Rusă sau regimul de ședere (residență) în Federația Rusă”. A fost amendată RUB 2000 și a fost ordonată îndepărtarea administrativă a acesteia. Partele relevante ale hotărârii se citesc după cum urmează: „În timpul audierii doamna Salikhova Z.A. [reclamantul] a recunoscut vinovația ei în infracțiunea administrativă, dar s-a opus îndepărtării administrative din Rusia referindu-se la reședința familiei sale în Rusia – un soț și un copil minor. Potrivit declarațiilor dnei Salikhova, locuiește la adresa menționată din 2004, este națională uzbecă, nu are nici o înregistrare în Federația Rusă și nu poate înregistra pentru că și-a pierdut pașaportul uzbec din cauza lipsei de minte și de îngrijire. Ea nu a informat nici poliția, nici autoritățile de imigrare despre pierderea pașaportului... Curtea a stabilit că dna Salikhova locuiește în Federația Rusă din 2004 fără documente care să permită șederea (reședința) în Federația Rusă (nu există viză) și, prin urmare, rămâne ilegal pe teritoriul Federației Ruse. [Conform înregistrărilor de poliție] la 11 iunie 2013 a fost sanționată administrativ în temeiul articolului 18.8 din AOC pentru încălcarea regimului cetățenilor străini rămâne în Federația Rusă. Susținările dnei Salikhova că a informat poliția din regiunea Samara despre pierderea pașaportului nu au găsit nicio dovadă... Faptele menționate mai sus dovedesc că dna Salikhova a comis o infracțiune administrativă pronunțată de art. 18.8 punctul 1.1 din AOC. ... [C]apărând natura infracțiunii – șederea ilegală pe teritoriul Federației Ruse, durata șederii, circumstanțele atenuante de recunoaștere a vinovăției, existența unui copil minor, instanța consideră necesară să-i impună amendă administrativă de 2.000 de ruble și îndepărtarea administrativă din teritoriul Rusiei. Susținerea dnei Salikhova că nu poate fi înlăturată din Rusia fără familia sa – soțul său, dl K.D. și fiul lor minor, dl K.N. – instanța consideră irezonabil din următoarele motive: Curtea a stabilit că dl K.D. este un național uzbec și își îndeplinește în prezent condamnarea impusă de hotărârea Tribunalului de Oraș Yoshkar-Ola la 7 martie 2012. Dl K.N. s-a născut în Yopshkar-Ola, adică pe teritoriul Rusiei, dar nu are cetățenie rusă... având în vedere că ambii părinți ai domnului K.N. sunt cetățeni uzbeci și că nu există nici o dovadă de negare a cetățeniei uzbeci pentru el, copilul minor al doamnei Salikhova nu are cetățenie rusă de naștere. Prin urmare, nu există obstacole pentru eliminarea dnei Salikhova din Federația Rusă...” 11. Procesul reclamantului împotriva hotărârii a fost respins la 3 octombrie 2013 de Curtea Supremă a Mariy El Republicii. Partele relevante ale hotărârii de recurs se citesc după cum urmează: „...Dna Salikova a depus un recurs la Curtea Supremă... solicitând anularea hotărârii deoarece nu ia în considerare în mod corespunzător situația ei de familie și interesele unui copil minor... În conformitate cu art. 8 din Convenția Europeană, toată lumea are dreptul la respect pentru viața privată și de familie... După cum rezultă din dosarul și din declarația de apel Doamna Salikhova se bazează pe legăturile familiale în Federația Rusă [în provocarea îndepărtării ei]... Secțiunea 1.1 a fost introdusă la art. 18.8 din AOC după o modificare [recentă] legislativă și [în prezent] sancțiunile prezentei secțiuni presupune impunerea obligatorie a unei înlăturari administrative, împreună cu o amendă administrativă, [în consecință] o instanță care ia în considerare un caz nu poate evita impunerea acestei sancțiuni suplimentare. Nu poate fi justificată de necesitatea echilibrarii intereselor publice și private în cadrul procedurilor administrative. Având în vedere cele de mai sus și comportamentul și personalitatea dnei Salikhova, în special faptul că a fost sanctionată anterior în temeiul articolului 18.8 din AOC... și că continuă să încălceze legislația în vigoare, au existat motive suficiente pentru a justifica impunerea unei sancțiuni suplimentare de înlăturare administrativă... În aceste circumstanțe, îndepărtarea doamnei Salikhova... nu ar contrazice art. 8 din Convenția Europeană...” 12. Se pare că reclamantul încă locuiește în Rusia. Legea internă relevantă 13. Capitolul 18 din Codul Infracțiunilor Administrative al Federației Ruse prevede lista infracțiunilor administrative legate de statutul neregular al migranților. În partea relevantă se citește în momentul material după cum urmează: art. 18.8 (AOC) „Încălcarea unui cetățean străin sau a unei persoane fără cetățenie a regulamentelor privind intrarea în Federația Rusă sau a regimului de ședere (residență) în Federația Rusă” „... 1.1. Încălcarea unui cetățean străin sau a unei persoane fără cetățenie a regimului de ședere (reședință) în Federația Rusă prin absența documentelor care permit șederea (reședința) în Federația Rusă, sau în caz de pierdere a acestor documente prin faptul că nu a raportat pierderea către autoritățile corespunzătoare sau prin evaziunea părăsirii Federației Ruse după o perioadă de ședere secundară, este pedepsită de amendă administrativă între 2000 și 5.000 de ruble și de îndepărtare administrativă din Federația Rusă ...” COMPLAINTA Reclamantul se plânge că îndepărtarea ei din Federația Rusă ar interfera în mod disproporționat cu drepturile sale în temeiul articolului 8 din Convenție prin disparirea efectivă a legăturilor cu familia sa. Întrebări către părți A existat o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale de familie, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție? În cazul în care este cazul, această interferență în conformitate cu legea și este necesară în temeiul articolului 8 § 2? Având în vedere avizul Curții Supreme de Mariy El Republica exprimat în hotărârea din 3 octombrie 2013 respectivul articol 18.8, secțiunea 1.1 din Codul de infracțiuni administrative nu a oferit instanțelor naționale posibilitatea de a se abține de a impune o îndepărtare administrativă ca o sancțiune suplimentară în cazul reclamantului, sunt instanțele naționale în fața acestei dispoziții juridice capabile de a obține un echilibru adecvat între respectarea vieții sale de familie și interesele urmărite de stat, astfel cum prevede art. 8 § 2 din convenție.