PANOT c. FRANCE

Publicat la 7 octombrie 2024 SECȚIUNEA CINCICEA RĂSPUNSURARE nr. 19883/24 Mathilde PANOT împotriva Franței, introdusă la 20 noiembrie 2023, comunicată la 19 septembrie 2024 CERCETRU DE LA LIMBARE Cererea se referă la o pedeapsă disciplinară pronunțată împotriva unei parlamente. La 5 aprilie 2023, reclamanta, deputată din 10 circumscripția Valului Marne, a prezentat un raport cu privire la progresele realizate de o comisie mixtă paritară pe rețeaua socială Twitter aflată în desfășurare. În ședința sa din 5 aprilie 2023, Biroul Adunării naționale a pronunțat împotriva sa o pedeapsă disciplinară de rechemare a ordinii, considerând că reclamanta încălcase normele de publicitate a lucrărilor unei comisii mixte paritare. În aprilie 2023, Comisia a prezentat o cerere de anulare a sancțiunii împotriva sa pentru excesul de putere. La 24 iulie 2023, Consiliul de Stat și-a respins cererea împotriva acestei măsuri, ca fiind adusă în fața unei instanțe incompetente pentru a cunoaște această măsură. În conformitate cu tradiția constituțională franceză de separare a puterilor, instanța administrativă nu era competentă să cunoască sancțiunile impuse membrilor acesteia de organele din Parlamentul European și a considerat că dispozițiile Convenției, cum ar fi cele ale Curții, nu impuneau ca un parlamentar care a fost supus unei sancțiuni disciplinare să aibă dreptul la o acțiune judiciară. Invocând art. 10 din Convenție, singur și combinat cu art. 13, recurenta se plânge de o atingere disproporționată a libertății sale de exprimare și a absenței unei căi de atac efective. Întrebări adresate părților reclamanta și-a depus cererea în termenul prevăzut la art. 1 din Convenție? În special, la ce dată a început acest termen să curgă în speță (Lek Slovenia [GC], nr 36480/07, § 65, 11 decembrie 2018) A existat vreo încălcare a dreptului recurentei la libertatea de exprimare și în special a dreptului acesteia de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 din convenție? În special, pedeapsa disciplinară împotriva acesteia a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 10 Õ De ce a beneficiat recurenta de garanții procedurale suficiente (Karácsony și alții c. Ungaria [GC], n 42461/13 și 44357/13, § 133 și 151-161, 17 mai 2016) recurenta avea la dispoziție, în conformitate cu art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin care ar fi putut formula cauza sa întemeiată pe necunoașterea articolului 10

Publié le 7 octobre 2024

CINQUIÈME SECTION

Requête n

o

19883/24

Mathilde PANOT

contre la France

introduite le 20 novembre 2023

communiquée le 19 septembre 2024

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête porte sur une peine disciplinaire prononcée à l’encontre d’une parlementaire.

Le 5 avril 2023, la requérante, députée de la 10

e

circonscription du Val

‑

de

‑

Marne, rendit compte de l’avancée des travaux d’une commission mixte paritaire sur le réseau social Twitter en cours de réunion.

Lors de sa séance du 5

avril 2023, le Bureau de l’Assemblée nationale prononça à son encontre une peine disciplinaire de rappel à l’ordre, en estimant que la requérante avait transgressé les règles de publicité des travaux d’une commission mixte paritaire.

Le 25

avril 2023, elle présenta une requête aux fins d’annulation de la sanction prise à son encontre pour excès de pouvoir.

Le 24 juillet 2023, le Conseil d’État rejeta sa requête contre cette mesure, comme ayant été portée devant une juridiction incompétente pour en connaître. Il estima qu’en vertu de la tradition constitutionnelle française de séparation des pouvoirs, il n’appartenait pas au juge administratif de connaître des sanctions infligées par les organes de l’Assemblée aux membres de celle-ci, et jugea que les dispositions de la Convention, telles qu’interprétées par la Cour, n’imposaient pas qu’un parlementaire frappé d’une sanction disciplinaire jouisse d’un droit à un recours juridictionnel.

Invoquant l’article 10 de la Convention, seul et combiné à son article 13, la requérante se plaint d’une atteinte disproportionnée à sa liberté d’expression et de l’absence de recours effectif.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

La requérante a-t-elle introduit sa requête dans le délai énoncé à l’article

35

§

1 de la Convention

? En particulier, à quelle date ce délai a-t-il commencé à courir en l’espèce (

Lekić c.

Slovénie

[GC], n

o

36480/07, §

65, 11

décembre 2018)

?

2.

Y a-t-il eu violation du droit de la requérante à la liberté d’expression, et spécialement de son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article

10 de la Convention

? En particulier, la peine disciplinaire prise à son encontre était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article

10 §

2

? La requérante a-t-elle bénéficié de garanties procédurales suffisantes (

Karácsony et autres c. Hongrie

[GC], n

os

42461/13 et 44357/13, §§ 133 et 151-161, 17

mai 2016)

?

3.

La requérante avait-elle à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel elle aurait pu formuler son grief tiré de la méconnaissance de l’article 10

?