BERNALICIS c. FRANCE

Publicat pe 26 august 2024 Secțiunea a cincea Cerere nr. 175/24 Ugo BERNALICIS împotriva Franței, introdusă la 22 decembrie 2023, comunicată la 9 iulie 2024 CEA MAI LIMBARĂ Cererea se referă la o pedeapsă disciplinară pronunțată împotriva unui parlamentar. La 20 martie 2023, reclamantul, deputatul celei de-a doua Circulația Nordică, a difuzat în direct videoclipuri pe o platformă de streaming în timpul unei ședințe publice. După ce a amintit că este interzis membrilor adunării să filmeze și să difuzeze întreaga sau o parte a ședinței publice pe rețele sociale, președintele ședinței a pronunțat împotriva reclamantului o rechemare în ordine cu înscris în procesul-verbal, această pedeapsă disciplinară a dus la privarea de un sfert din indemnizația parlamentară a deputatului în cauză timp de o lună Reclamantul a fost ulterior audiat de Biroul Adunării Naționale.

La 6 iunie 2023, la 6 iunie 2023, acesta a prezentat o cerere în scopul anulării sancțiunii împotriva sa pentru excesul de putere. Prin Ordonanța din 1 septembrie 2023, președintele Camerei 10 a Consiliului de Stat și-a respins cererea ca nefiind în mod evident de competența instanței administrative. Invocând articolul din Convenție, singur și combinat cu art. 13, reclamantul se plânge de o atingere disproporționată a libertății sale de exprimare și a absenței unei căi de atac efective. Întrebări adresate părților A introdus reclamantul cererea în termenul prevăzut la art. 1 din Convenție? În special, la ce dată a început acest termen să curgă în speță (Lek Slovenia [GC], nr 36480/07, § 65, 11 decembrie 2018) A existat vreo încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare și în special a dreptului său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 din convenție?

În special, pedeapsa disciplinară împotriva acestuia a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 10 Õ De ce a beneficiat reclamantul de garanții procedurale suficiente (Karácsony și alții c. Ungaria [GC], nr 42461/13 și 44357/13, § 133 și 151-161, 17 mai 2016) Reclamantul avea la dispoziție, astfel cum se prevede la art. 13 din convenție, o acțiune internă efectivă prin care ar fi putut formula cauza necunoașterii articolului

Publié le 26 aout 2024

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 175/24 Ugo BERNALICIS contre la France introduite le 22 décembre 2023 communiquée le 9 juillet 2024

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête porte sur une peine disciplinaire prononcée à l’encontre d’un parlementaire. Le 20 mars 2023, le requérant, député de la 2 ème circonscription du Nord, diffusa en direct des vidéos sur une plateforme de streaming au cours d’une séance publique. Après avoir rappelé qu’il était interdit aux membres de l’assemblée de filmer et de diffuser tout ou partie de la séance publique sur des réseaux sociaux, le président de séance prononça à l’encontre du requérant un rappel à l’ordre avec inscription au procès-verbal, cette peine disciplinaire emportant la privation du quart de l’indemnité parlementaire du député concerné pendant un mois Le requérant fut ultérieurement entendu par le bureau de l’Assemblée nationale.

Le 6 juin 2023, il présenta une requête aux fins d’annulation de la sanction prise à son encontre pour excès de pouvoir. Par une ordonnance du 1 er septembre 2023, le président de la 10 e chambre du Conseil d’État rejeta sa requête comme ne relevant manifestement pas de la compétence de la juridiction administrative. Invoquant l’article 10 de la Convention, seul et combiné à son article 13, le requérant se plaint d’une atteinte disproportionnée à sa liberté d’expression et de l’absence de recours effectif.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il introduit sa requête dans le délai énoncé à l’article 35 § 1 de la Convention ? En particulier, à quelle date ce délai a-t-il commencé à courir en l’espèce ( Lekić c. Slovénie [GC], n o 36480/07, § 65, 11 décembre 2018) ? 2. Y a-t-il eu violation du droit du requérant à la liberté d’expression, et spécialement de son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 de la Convention ? En particulier, la peine disciplinaire prise à son encontre était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 ? Le requérant a-t-il bénéficié de garanties procédurales suffisantes ( Karácsony et autres c. Hongrie [GC], n os 42461/13 et 44357/13, §§ 133 et 151-161, 17 mai 2016) ? 3. Le requérant avait-il à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel il aurait pu formuler son grief de méconnaissance de l’article 10 ?