TAZAGHART c. FRANCE

Publicat pe 28 octombrie 2024 Secțiunea a cincea Cerere nr. 37070/23 Atmane TAZAGHART împotriva Franței, introdusă la 6 octombrie 2023, comunicată la 8 octombrie 2024 OBIECTUL L concedierea reclamantului, fost redactor-șef în cadrul redactării arabofone a Franței 24, lanțul de televiziune de informații care aparține unei societăți din sectorul public, pentru divergențe în ceea ce privește linia editorială în cadrul unei reprezentări a lanțului, din cauza unei discuții ținute în cursul unui interviu transmis în direct de către reclamant pentru un lanț de televiziune cu trei ani în urmă. Prin hotărârea din 21 iunie 2018, Consiliul de Primă Instanță a pronunțat nulitatea concedierii și a dispus reintegrarea reclamantului.

Prin hotărârea din 20 mai 2021, Curtea de Casație a respins recursul reclamantului. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul susține că concedierea sa a constituit o încălcare disproporționată a dreptului său la libertatea de exprimare. În acest sens, a fost această atingere urmărită în mod legitim și a fost necesară, în sensul articolului 2 alineatul (2) dintr-o societate democratică (a se vedea Stoll c. Elveția [GC], nr. 69698/01, § 102-106, CEDH 2007-V, Fuentes Bobo c. Spania, n 39293/98, § 43 și 46, 29 februarie 2000, sau Nenkova-Lalova c. Bulgaria, n 35745/05, § 50-62, 11 decembrie 2012)

Publié le 28 octobre 2024

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 37070/23 Atmane TAZAGHART contre la France introduite le 6 octobre 2023 communiquée le 8 octobre 2024

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le licenciement du requérant, ancien rédacteur en chef au sein de la rédaction arabophone de France 24, chaîne de télévision d’information appartenant à une société de l’audiovisuel public, pour divergence sur la ligne éditoriale dans le cadre d’une représentation de la chaîne, en raison de propos tenus au cours d’une interview donnée en direct par le requérant pour une chaîne de télévision libanaise trois ans auparavant. Par un jugement du 21 juin 2018, le conseil des prud’hommes prononça la nullité du licenciement et ordonna la réintégration du requérant. Par un arrêt du 20 mai 2021, la cour d’appel infirma le jugement. Par une décision non spécialement motivée du 7 juin 2023, la Cour de cassation rejeta le pourvoi du requérant.

Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant soutient que son licenciement a constitué une atteinte disproportionnée à son droit à la liberté d’expression.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention ? 2. Dans l’affirmative, cette atteinte poursuivait-elle un but légitime et était-elle nécessaire, au sens de l’article 10 § 2, dans une société démocratique ? (voir Stoll c. Suisse [GC], n o 69698/01, §§ 102 à 106, CEDH 2007-V, Fuentes Bobo c. Espagne , n o 39293/98, §§ 43 et 46, 29 février 2000, ou encore Nenkova-Lalova c. Bulgarie , n o 35745/05, §§ 50 à 62, 11 décembre 2012)