DELOGU c. FRANCE

Publicat pe 7 octombrie 2024 SECȚIUNEA CINCICEA RĂSPUNSURI n 16026/24 Sebastien DELOGU împotriva Franței, introdusă la 4 iunie 2024, comunicată la 19 septembrie 2024 DE LA L.A.Partea se referă la o pedeapsă disciplinară pronunțată împotriva unui parlamentar. La 9 iunie 2024, cu ocazia unei ședințe a Adunării Naționale privind chestiunile adresate guvernului, recurentul, deputatul 7 Circulația Bouches-du-Rhone, s-a ridicat și a purtat un steag palestinian în sala de conferințe. Președinta Adunării Naționale, mai întâi o rechemare în ordine cu înscris în procesul-verbal împotriva sa, indicând că Biroul Adunării Naționale va fi sesizat în urma acestui incident. Apoi, în fața motivelor din Parlament, președinta a suspendat ședința pentru a comunica cu președinții grupurilor parlamentare.

La reluarea ședinței, a anunțat că Biroul Adunării Naționale va fi convocat de urgență pentru a se pronunța cu privire la consecințele acestui incident. Ședința a fost suspendată din nou la 15 36 în acest scop. Imediat reunit, Biroul Adunării Naționale a propus sancționarea comportamentului reclamantului la o pedeapsă disciplinară de cenzură cu excludere temporară. Ședința a reînceput la 16 30 și pedeapsa propusă de Birou a fost supusă unui vot fără dezbatere, prin În plus, sancțiunea a avut ca efect privarea acestuia de jumătate din indemnizația sa parlamentară timp de două luni. Invocând art. 10 din Convenție, singur și combinat cu art. 13, reclamantul se plânge de o atingere disproporționată a libertății sale de exprimare și de lipsa unei căi de atac efective.

El susține că condamnarea sa disciplinară era imprevizibilă, că nu era necesară într-o societate democratică și că nu a fost însoțită de garanții procedurale adecvate. În această privință, regretă faptul că regulamentul Adunării Naționale nu prevede nici că deputatul urmărit disciplinar poate fi audiat de organele parlamentare însărcinate cu propunerea și executarea unei sancțiuni împotriva sa, nici că decizia de sancționare este motivată. Pe de altă parte, el denunță celeritatea cu care a fost sancționat și consideră că procedura disciplinară nu a fost pusă în aplicare în mod imparțial.

În cele din urmă, el susține că: În special, reclamantul dispunea de o cale de atac internă care ar putea fi considerată efectivă, a existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare și, în special, a dreptului său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 din convenție În special, a beneficiat reclamantul de garanții procedurale suficiente (Karácsony și alții c. Ungaria [GC], nr. 42461/13 și nr. 44357/13, § 133 și 151-161, 17 mai 2016) A avut reclamantul la dispoziția sa, conform dispozițiilor art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin care ar fi putut să-și exprime vinovăția bazată pe necunoașterea art. 10 din Convenție?

Publié le 7 octobre 2024

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 16026/24 Sébastien DELOGU contre la France introduite le 4 juin 2024 communiquée le 19 septembre 2024

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête porte sur une peine disciplinaire prononcée à l’encontre d’un parlementaire. Le 9 juin 2024, à l’occasion d’une séance de l’Assemblée nationale consacrée aux questions au gouvernement, le requérant, député de la 7 e circonscription des Bouches-du-Rhône, se leva et brandit un drapeau palestinien dans l’hémicycle. La présidente de l’Assemblée nationale prononça d’abord un rappel à l’ordre avec inscription au procès-verbal à son encontre, en indiquant que le Bureau de l’Assemblée nationale serait saisi à la suite de cet incident. Puis, face aux réactions de l’hémicycle, la présidente suspendit la séance afin d’échanger avec les présidents des groupes parlementaires. À la reprise de la séance, elle annonça que le Bureau de l’Assemblée nationale serait convoqué en urgence afin de statuer sur les suites à donner à cet incident.

La séance fut à nouveau suspendue à 15 h 36 à cet effet. Immédiatement réuni, le Bureau de l’Assemblée nationale proposa de sanctionner le comportement du requérant d’une peine disciplinaire de censure avec exclusion temporaire. La séance reprit à 16 h 30 et la peine proposée par le Bureau fut soumise à un vote sans débat, par « assis » et « levés ». L’Assemblée nationale prononça la censure avec exclusion temporaire du requérant et lui interdit, en conséquence, de prendre part à ses travaux et de reparaître dans son enceinte pendant quinze jours. La sanction eut en outre pour effet de le priver de la moitié de son indemnité parlementaire pendant deux mois. Invoquant l’article 10 de la Convention, seul et combiné à son article 13, le requérant se plaint d’une atteinte disproportionnée à sa liberté d’expression et de l’absence de recours effectif.

Il fait valoir que sa condamnation disciplinaire était imprévisible, qu’elle n’était pas « nécessaire dans une société démocratique » et qu’elle n’a pas été assortie de garanties procédurales adéquates. À cet égard, il déplore que le règlement de l’Assemblée nationale ne prévoit ni que le député poursuivi disciplinairement puisse être entendu par les organes parlementaires chargés de proposer et de prononcer une sanction à son encontre, ni que la décision de sanction soit motivée. Il dénonce par ailleurs la célérité avec laquelle il a été sanctionné et estime que la procédure disciplinaire n’a pas été mise en œuvre de façon impartiale. Il soutient enfin qu’aucun recours effectif n’était à sa disposition.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il épuisé les voies de recours internes, comme l’exige l’article 35 § 1 de la Convention ? En particulier, le requérant disposait-il d’une voie de recours interne pouvant passer pour effective ? 2. Y a-t-il eu violation du droit du requérant à la liberté d’expression, et spécialement de son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 de la Convention ? En particulier, la peine disciplinaire prise à son encontre était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 ? Le requérant a-t-il bénéficié de garanties procédurales suffisantes ( Karácsony et autres c. Hongrie [GC], n os 42461/13 et 44357/13, §§ 133 et 151-161, 17 mai 2016) ? 3. Le requérant avait-il à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel il aurait pu formuler son grief tiré de la méconnaissance de l’article 10 ?