Publicat la 10 iunie 2025 CINCEA SECȚIUNEA A CINCEA RĂSPUNSURI NR 36642/23 Ioana, Gabrielle DINOMAIS împotriva Franței, introdusă la 26 septembrie 2023, comunicată la 23 mai 2023 OBIECTUL L Recurenta a avut grija de un copil, E., care i-ar fi incredintat ca a suferit violenta sexuala din partea tatalui sau, domnul C. Recurenta a adresat o reclamatie judecatorului copiilor si procurorului Republicii. Dl C. a depus o plangere impotriva reclamantei in fata camerei disciplinare de prima instanta de ordine a medicilor. În martie 2017, Comisia a respins plângerea după ce a considerat că nu se putea reproșa nicio încălcare deontologică recurentei. aprilie 2019, aceasta din urmă a anulat decizia camerei de primă instanță și i-a aplicat recurentei o sancțiune de interdicție de a exercita medicina pe o perioadă de o lună. La 19 mai 2021, reclamantul și-a anulat decizia din 4 mai 2021. aprilie 2019 și a trimis cauza în fața Camerei Disciplinare Naționale de Ordine a Medicilor. S-a considerat că împrejurarea că recurenta a adresat o semnalare judecătorului copiilor nu putea caracteriza, singură, o încălcare a obligației sale etice de secret profesional atunci când, în speță, judecătorul era deja sesizat cu situația E. 26 În aprilie 2022, camera disciplinară națională a considerat că recurenta nu și-a îndeplinit obligațiile de etică și i-a impus o interdicie de a exercita medicina pe o perioadă de trei luni. precum și cu privire la relevanța măsurilor de asistență educativă ordonate de judecătorul copiilor și, prin urmare, consideră că aceasta nu a respectat cerințele de precauție și de circumspecție care îi revin medicului în cazul în care face o declarație de suspiciune de abuz. Recurenta a solicitat Consiliului de Stat să anuleze această decizie pe motivul că camera disciplinară a comis o eroare de drept, considerând că semnalările pe care le-a efectuat au fost incorecte, fără a examina buna sa credință, și pe motivul că a calificat în mod corect faptele, considerând că aceasta nu a respectat cerințele de prudență și de circumspecție. În această privință, Comisia a susținut că cuvintele din scrisorile sale erau măsurate și nu au făcut decât să își exprime opinia cu privire la măsurile care, în opinia sa, erau de natură să protejeze sănătatea copilului și nu au avut ca obiect discreditarea acțiunii justiției. La 26 mai 2023, Consiliul de Stat a refuzat să rețină recursul pe motiv că nu era ridicat niciun mijloc serios de rupere. Invocând art. 10 din Convenție, reclamanta susține că sancțiunea disciplinară care i-a fost aplicată a constituit o intervenție în exercitarea dreptului său la libertatea de exprimare. Aceaceasta a fost luată în considerare de lege și a urmărit un scop legitim, dar a susținut că motivele invocate de camera disciplinară națională de ordine a medicilor nu au fost nici suficiente, nici relevante și că sancțiunea a fost disproporționată, ceea ce a condus la un efect disuasiv. A epuizat reclamanta căile de atac interne, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din Convenție, în special, a invocat în fața autorităților naționale, cel puțin în esență, dreptul garantat prin art. 10 de care se ocupă astăzi în fața Curții A existat vreo interferență în dreptul la libertatea de exprimare a reclamantei, în special în dreptul de a comunica informații, în sensul art. 10 alin. (1) din Convenție? În acest caz, această interferență era necesară într-o societate democratică, în sensul art. 10 alin. (2)?
Publié le 10
juin 2025
Requête n
o
36642/23
Jeanne, Gabrielle DINOMAIS
contre la France
introduite le 26
septembre 2023
communiquée le 23
mai 2025
La requête concerne, sous l’angle de l’article
10 de la Convention, la sanction disciplinaire infligée à une médecin psychiatre ayant signalé des suspicions de maltraitances concernant un enfant qu’elle suivait.
La requérante prit en charge un enfant, E., qui lui aurait confié avoir subi des violences sexuelles de la part de son père, M. C. La requérante adressa un signalement au juge des enfants et au procureur de la République.
mars 2017, celle-ci rejeta la plainte après avoir considéré qu’aucun manquement déontologique ne pouvait être reproché à la requérante.
avril 2019, cette dernière annula la décision de la chambre de première instance et infligea à la requérante une sanction d’interdiction d’exercer la médecine pour une durée d’un mois. Elle considéra qu’en adressant des courriers contenant des éléments couverts par le secret médical au juge des enfants, qui ne figure pas parmi les autorités habilitées à recevoir des signalements de maltraitance, la requérante avait manqué à son obligation de secret professionnel.
La requérante se pourvut en cassation devant le Conseil d’État. Le 19
mai 2021, celui-ci annula la décision du 4
avril 2019 et renvoya l’affaire devant la chambre disciplinaire nationale de l’ordre des médecins. Il estima que la circonstance que la requérante ait adressé un signalement au juge des enfants ne pouvait, à elle seule, caractériser un manquement à son obligation déontologique de secret professionnel alors qu’en l’espèce, le juge était déjà saisi de la situation de E.
Le 26
avril 2022, la chambre disciplinaire nationale considéra que la requérante avait manqué à ses obligations déontologiques et lui infligea une sanction d’interdiction d’exercice de la médecine pour une période de trois mois. Elle releva qu’elle avait transmis, dans le cadre de ses signalements, des appréciations extrêmement défavorables et rédigées de manière péremptoire à l’égard de M. C. ainsi que sur la pertinence des mesures d’assistance éducative ordonnées par le juge des enfants. Elle estima qu’elle n’avait dès lors pas respecté les exigences de prudence et de circonspection qui s’imposent au médecin lorsqu’il adresse un signalement de suspicion de maltraitance.
La requérante demanda au Conseil d’État d’annuler cette décision au motif que la chambre disciplinaire avait commis une erreur de droit en jugeant que les signalements qu’elle avait effectués étaient fautifs, sans examiner sa bonne foi, et au motif qu’elle avait inexactement qualifié les faits en considérant qu’elle n’avait pas respecté les exigences de prudence et de circonspection. Elle soutenait à cet égard que les propos contenus dans ses courriers étaient mesurés et ne faisaient qu’exprimer son avis sur des mesures qui étaient, selon elle, de nature à préserver la santé de l’enfant et n’avaient pas pour objet de discréditer l’action de la justice.
Le 26
mai 2023, le Conseil d’État refusa d’admettre le pourvoi au motif qu’aucun moyen sérieux de cassation n’était soulevé.
Invoquant l’article
10 de la Convention, la requérante soutient que la sanction disciplinaire qui lui a été infligée a constitué une ingérence dans l’exercice de son droit à la liberté d’expression. Elle admet qu’elle était prévue par la loi et poursuivait un but légitime mais fait valoir que les motifs invoqués par la chambre disciplinaire nationale de l’ordre des médecins n’étaient ni suffisants, ni pertinents et que la sanction était disproportionnée, entraînant ainsi un effet dissuasif.
1.
La requérante a-t-elle épuisé les voies de recours internes, comme l’exige l’article
35 §
1 de la Convention
?
En particulier, a-t-elle invoqué devant les autorités nationales, au moins en substance, le droit garanti par l’article
10 dont elle se prévaut aujourd’hui devant la Cour
?
2.
Y a-t-il eu ingérence dans le droit à la liberté d’expression de la requérante, et particulièrement dans son droit de communiquer des informations, au sens de l’article
10 §
1 de la Convention ?
Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle nécessaire dans une société démocratique, au sens de l’article
10 §
2 ?