OANCEA v. ROMANIA

Reclamanții, dl Ion Oancea și dna Doina-Ligia Oancea, sunt resortisanți români, care s-au născut în 1952 și, respectiv, 1955 și locuiesc în Ciulnița, județul Argeș. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl G.A. Vasile, avocat care practică în Pitești. Guvernul Român (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dna C. Brumar, a Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. M.C., fiul reclamantului de treizeci de ani, a fost HIV-pozitiv și a fost înregistrat ca acest lucru de spitalul Matei Balș, unde a primit tratament lunar. La 14 august 2007 M.C. a fost arestat împreună cu cei doi frați și cumnatul său și plasat în centrele de detenție de poliție Argeș. El a fost în formă bună atunci, dar testele de rulare după arestarea lui au arătat că a avut o reacție lentă la tratamentul său retroviral (aderență scăzut la tratament). El a petrecut majoritatea deținerii sale înainte de judecată în Spitalul Penitenciar Colibași. În timpul detenției anterioare, M.C. a primit tratament pentru boala sa, cu excepția celor trei perioade de patru, doi și una, zile în care medicamentul nu a ajuns la spitalele de închisoare la timp. În timp ce sănătatea sa s-a deteriorat și a început să se plângă de durere severă de spate, el a fost luat pentru o consultare într-un spital civil. Medicul a recomandat tratament cu unguente și, în cazul în care durerea nu a scăzut, chirurgie. Potrivit declarațiilor făcute de colegii săi, inclusiv frații săi, tratamentul a fost întârziat de câteva zile și a trebuit să fie administrat de deținuți, care s-au întors în aplicarea pomadelor și a apei fierbinte în zonele dureroase. Întrucât tratamentul s-a dovedit ineficace, M.C. a solicitat o operație, care a avut loc la 21 octombrie 2008 în Spitalul Civil Bagdazar Arsenie. Registrul oficial de închisoare prezentat de Guvern nu conține nici o plângere de către M.C. la judecătorul post-sintențiere cu privire la tratamentul medical. La 22 octombrie 2008, M.C. a fost eliberat din închisoare, pe baza unei hotărâri rendue de Curtea de Apel Pitești. La 11 noiembrie 2008 a fost admis într-un spital civil cu simptome similare (durere severă la spate și în general deteriorarea sănătății). A rămas în spital până la 22 decembrie, când a fost declarat incurabil și eliberat la cererea familiei. A murit la 23 decembrie 2008. La 3 august 2009, reclamanții au depus o plângere penală la Procuratura atașată de Curtea Înaltă de Cassare și Justiție, împotriva administrației și a personalului medical din închisoarea Colibași, acuzându-i că au amânat în mod intenționat operația chirurgicală a fiului lor, ceea ce a condus la moartea sa. Acestea au susținut că operațiunea a fost întârziată intenționat de către autoritățile închisoare, care au primit beneficii financiare semnificative ca bonusuri suplimentare pentru salariile lor în timp ce se ocupă de un deținut HIV pozitiv: o creștere salarială de 75 % pentru administratorii de închisoare și o creștere salarială de 100 % pentru personalul medical. 10. Din documentele prezentate de Guvern, se pare că, la cererea reclamanților, biroul procurorului le-a informat la 30 septembrie 2009 că o anchetă în această chestiune era în așteptare. 11. Potrivit informațiilor furnizate de Guvern, reclamația a fost examinată de Oficiul Procuror atașat Curții de Apel Pitești care, pe baza dovezilor reunite, în special declarațiile reclamanților și dosarul medical al pacientului, a hotărât să nu pună în judecată personalul medical și directorul penitenciarului. Decizia a fost dictată la 22 martie 2010 și a comunicat reclamanților la 1 aprilie 2010. Reclamanților nu au apelat împotriva deciziei procurorului în fața instanțelor penale. 12. În punctele 43-45 din hotărârea Dumitru Popescu (nr. 1) v. România (nr. 49234/99, 26 aprilie 2007) există o descriere a legii privind plângerile împotriva deciziilor procurorului depuse în temeiul articolului 2781 din Codul de Procedură Penală aplicabil la data faptelor prezentului caz. 13. Hotărârea pronunțată în Eugenia Lazăr c. România (nr. 32146/05, §§ 41-54, 16 februarie 2010) descrie în detaliu dreptul intern și practicile relevante privind răspunderea civilă a personalului medical. 14. Exceptele din Legea nr. 275/2006 privind executarea condamnărilor referitoare la drepturile deținuților și calendarele prevăzute în aceasta sunt rezumate în Iacov Stanciu v. România (nr. 35972/05, §§ 113119, 24 iulie 2012).