- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 17 iunie 2014
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Inadmisibil
Oancea împotriva României
Traducere în română Auto
Reclamanții, dl Ion Oancea și dna Doina-Ligia Oancea, sunt resortisanți români, care s-au născut în 1952 și, respectiv, 1955 și locuiesc în Ciulnița, județul Argeș. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl G.A. Vasile, avocat care practică în Pitești. Guvernul Român (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dna C. Brumar, a Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. M.C., fiul reclamantului de treizeci de ani, a fost HIV-pozitiv și a fost înregistrat ca acest lucru de spitalul Matei Balș, unde a primit tratament lunar. La 14 august 2007 M.C. a fost arestat împreună cu cei doi frați și cumnatul său și plasat în centrele de detenție de poliție Argeș.
El a fost în formă bună atunci, dar testele de rulare după arestarea lui au arătat că a avut o reacție lentă la tratamentul său retroviral (aderență scăzut la tratament). El a petrecut majoritatea deținerii sale înainte de judecată în Spitalul Penitenciar Colibași. În timpul detenției anterioare, M.C. a primit tratament pentru boala sa, cu excepția celor trei perioade de patru, doi și una, zile în care medicamentul nu a ajuns la spitalele de închisoare la timp. În timp ce sănătatea sa s-a deteriorat și a început să se plângă de durere severă de spate, el a fost luat pentru o consultare într-un spital civil. Medicul a recomandat tratament cu unguente și, în cazul în care durerea nu a scăzut, chirurgie.
Potrivit declarațiilor făcute de colegii săi, inclusiv frații săi, tratamentul a fost întârziat de câteva zile și a trebuit să fie administrat de deținuți, care s-au întors în aplicarea pomadelor și a apei fierbinte în zonele dureroase. Întrucât tratamentul s-a dovedit ineficace, M.C. a solicitat o operație, care a avut loc la 21 octombrie 2008 în Spitalul Civil Bagdazar Arsenie. Registrul oficial de închisoare prezentat de Guvern nu conține nici o plângere de către M.C. la judecătorul post-sintențiere cu privire la tratamentul medical. La 22 octombrie 2008, M.C. a fost eliberat din închisoare, pe baza unei hotărâri rendue de Curtea de Apel Pitești. La 11 noiembrie 2008 a fost admis într-un spital civil cu simptome similare (durere severă la spate și în general deteriorarea sănătății).
A rămas în spital până la 22 decembrie, când a fost declarat incurabil și eliberat la cererea familiei. A murit la 23 decembrie 2008. La 3 august 2009, reclamanții au depus o plângere penală la Procuratura atașată de Curtea Înaltă de Cassare și Justiție, împotriva administrației și a personalului medical din închisoarea Colibași, acuzându-i că au amânat în mod intenționat operația chirurgicală a fiului lor, ceea ce a condus la moartea sa. Acestea au susținut că operațiunea a fost întârziată intenționat de către autoritățile închisoare, care au primit beneficii financiare semnificative ca bonusuri suplimentare pentru salariile lor în timp ce se ocupă de un deținut HIV pozitiv: o creștere salarială de 75 % pentru administratorii de închisoare și o creștere salarială de 100 % pentru personalul medical.
10. Din documentele prezentate de Guvern, se pare că, la cererea reclamanților, biroul procurorului le-a informat la 30 septembrie 2009 că o anchetă în această chestiune era în așteptare. 11. Potrivit informațiilor furnizate de Guvern, reclamația a fost examinată de Oficiul Procuror atașat Curții de Apel Pitești care, pe baza dovezilor reunite, în special declarațiile reclamanților și dosarul medical al pacientului, a hotărât să nu pună în judecată personalul medical și directorul penitenciarului. Decizia a fost dictată la 22 martie 2010 și a comunicat reclamanților la 1 aprilie 2010. Reclamanților nu au apelat împotriva deciziei procurorului în fața instanțelor penale. 12. În punctele 43-45 din hotărârea Dumitru Popescu (nr. 1) v. România (nr. 49234/99, 26 aprilie 2007) există o descriere a legii privind plângerile împotriva deciziilor procurorului depuse în temeiul articolului 2781 din Codul de Procedură Penală aplicabil la data faptelor prezentului caz.
13. Hotărârea pronunțată în Eugenia Lazăr c. România (nr. 32146/05, §§ 41-54, 16 februarie 2010) descrie în detaliu dreptul intern și practicile relevante privind răspunderea civilă a personalului medical. 14. Exceptele din Legea nr. 275/2006 privind executarea condamnărilor referitoare la drepturile deținuților și calendarele prevăzute în aceasta sunt rezumate în Iacov Stanciu v. România (nr. 35972/05, §§ 113119, 24 iulie 2012).
1. The applicants, Mr Ion Oancea and Ms Doina-Ligia Oancea, are Romanian nationals, who were born in 1952 and 1955 respectively and live in Ciulnița, Argeș County. They were represented before the Court by Mr G.A. Vasile, a lawyer practising in Pitești.
The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms C. Brumar, of the Ministry of Foreign Affairs.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
M.C., the applicants’ thirty-year-old son, was HIV-positive and was registered as such by Matei Balș Hospital, where he received monthly treatment.
On 14 August 2007 M.C. was arrested together with his two brothers and his brother-in-law and placed in Argeș Police detention facilities. He was in good shape at that time, but the tests run after his arrest showed that he had had a slow reaction to his retroviral treatment (aderență scazută la tratament). He spent most of his pre-trial detention in Colibași Prison Hospital.
During his pre-trial detention, M.C. received treatment for his illness, except for three periods of respectively four, two and one, days when the medicine did not reach the prison hospitals on time. As his health deteriorated and he started complaining of severe back pain, he was taken for a consultation in a civilian hospital. The doctor recommended treatment with ointments and, if the pain did not subside, surgery. According to the statements made by his cellmates, including his brothers, the treatment was delayed by a few days and had to be administered by the inmates, who took turns in applying the ointments and hot water to the painful areas. As the treatment proved to be ineffective, M.C. requested an operation, which took place on 21 October 2008 in Bagdazar Arsenie Civilian Hospital.
M.C.’s official prison record submitted by the Government does not contain any complaint by M.C. to the post-sentencing judge about the medical treatment.
On 22 October 2008 M.C. was released from prison, based on a decision rendered by the Pitești Court of Appeal. On 11 November 2008 he was admitted to a civilian hospital with similar symptoms as before (severe back pain and generally deteriorating health). He remained in the hospital until 22 December when he was declared incurable and released at the family’s request. He died on 23 December 2008.
On 3 August 2009 the applicants lodged a criminal complaint with the Prosecutor’s Office attached to the High Court of Cassation and Justice, against the administration and the medical personnel of Colibași Prison, accusing them of having intentionally postponed their son’s surgical operation, which led to his death. They argued that the operation was delayed intentionally by the prison authorities, who received significant financial benefits as additional bonuses to their salaries while dealing with an HIV-positive inmate: a 75 % salary increase for prison administrators and a 100 % salary increase for medical personnel.
From the records submitted by the Government, it appears that, at the applicants’ request, the prosecutor’s office informed them on 30 September 2009 that an investigation into the matter was pending.
According to the information provided by the Government, the complaint was examined by the Prosecutor’s Office attached to the Pitești Court of Appeal which, based on the evidence gathered, in particular statements by the applicants and the patient’s medical record, decided not to prosecute the medical personnel and the prison director. The decision was rendered on 22 March 2010 and communicated to the applicants on 1 April 2010. The applicants did not appeal against the prosecutor’s decision before the criminal courts.
In paragraphs 43-45 of the judgment Dumitru Popescu (no. 1) v. Romania (no. 49234/99, 26 April 2007) there is a description of the law concerning complaints against decisions of the prosecutor lodged under Article 2781 of the Code of Criminal Procedure applicable at the date of the facts of the present case.
The judgment delivered in Eugenia Lazăr v. Romania (no. 32146/05, §§ 41-54, 16 February 2010) describes in detail the relevant domestic law and practice concerning the civil liability of medical staff.
Excerpts from Law no. 275/2006 on the execution of sentences concerning the rights of detainees and the remedies provided therein are summarised in Iacov Stanciu v. Romania (no. 35972/05, §§ 113119, 24 July 2012).