LEONTE v. ROMANIA
LEONTE v. ROMANIA (CtEDO, 2014)
Comunicat la 24 iunie 2014 SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 23931/10 Florin LEONTE împotriva României depusă la 16 aprilie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Florin Leonte, este un național român, născut în 1963 și locuiește în Podul Iloaiei. El este reprezentat în fața Curții de către dl T.C. Baltag, un avocat care practică în Iași. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 26 iunie 2007, Curtea județului Iași a condamnat reclamantul de conducere sub influență și fără licență, de a părăsi locul accidentului și de asasinat. El a fost condamnat la 14 ani de închisoare. În aplicarea articolului 71 din Codul Penal, dreptul său de vot și de a fi ales a fost retras în timpul detenției. Hotărârea a fost susținută, după reexaminarea probelor din dosar, de Curtea de Apel Iași la 6 martie 2008 și de Curtea Înaltă de Casare și Justiție la 22 octombrie 2009, aceasta din urmă fiind decizia finală în acest caz. Reclamantul își îndeplinește în prezent sentința de închisoare. Dispozițiile relevante ale Codului Penal care prevăd retragerea automată a dreptului de vot și care urmează să fie alese în timpul executării unei condamnații la închisoare, se citesc după cum urmează: art. 64 – Sancțiuni suplimentare „Discalificarea exercitării unuia sau mai multe dintre drepturile menționate mai jos poate fi impusă ca pedeapsă suplimentară: (a) dreptul de a vota și de a fi aleși la organismele unei autorități publice sau la oficiul public electiv; ...” art. 71 – Pedeapsa secundară „Pedeapsa secundară constă în decalificarea de la exercitarea tuturor drepturilor enumerate la art. 64. (2) O condamnare la viață sau orice altă condamnare la închisoare implică în mod automat o discalificare de la exercitarea drepturilor menționate în paragraful precedent de la momentul în care condamnarea devine finală până la sfârșitul termenului de închisoare sau acordarea unei iertare a executării condamnării ... În decizia sa din 5 noiembrie 2007 (în urma unui recurs în interesul legii) care a devenit obligatoriu la data publicării în Jurnalul Oficial din 18 iulie 2008, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a informat instanța internă să interpreteze art. 71 § 2 din Codul penal în lumina convenției și, prin urmare, să evalueze în fiecare caz necesitatea retragerii dreptului de vot. COMPLAINTA Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Protocolul nr. 1 la Convenția cu privire la discalificarea sa automată de la exercitarea dreptului său de vot. Întrebarea părților a existat o încălcare a dreptului reclamantului în temeiul articolului 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție din cauza retragerii dreptului său de vot în timpul în care își îndeplinea sentința de închisoare (cucu v. România, nr. 22362/06, § 111, 13 noiembrie 2012)? Guvernul este invitat să furnizeze informații cu privire la posibilitățile deschise reclamantului de a-și reintroduce numele pe rolul electoral, în special după adoptarea hotărârii din 5 noiembrie 2007 de către Curtea Înaltă de casă și Justiție, sau după intrarea în vigoare a noului Cod Penal.