Thor împotriva Austriei

Comunicat la 30 iunie 2014 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 67656/12 Richard THOR împotriva Austria depusă la 12 octombrie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Richard Thor, este un național austriac, născut în 1971 și locuiește în Tulln. El este reprezentat în fața Curții de către dl Kunert, avocat practicant în Stockerau. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul și G.T. sunt părinții E.T., născuți la 13 octombrie 2005 în afara căsătoriei. Părinții s-au căsătorit la 12 mai 2006. 2010 G.T. a solicitat custodia exclusivă pentru E.T. și a anunțat că a planificat un divorț. Ea a remarcat că interesul cel mai bun al copilului nu este garantat dacă a rămas cu reclamantul.

Mama apoi s-a mutat din apartament împreună cu E.T. Părinții au divorțat la 17 februarie 2011. După divorț, părinții au menținut custodia comună asupra copilului. La 25 februarie 2011, reclamantul a solicitat să-i acorde custodia exclusivă a minorului. El a susținut că mama a încercat să alieneze copilului de la el și ea de fapt nu a îndeplinit datoria parentală. La 8 septembrie 2011 G.T. a făcut din nou trimitere la cererea ei de custodie exclusivă și a susținut că a întâlnit dificultăți de fapt atunci când ambii părinți au avut custodia comună. La 29 decembrie 2011, Curtea de District Tulln a acordat custodia exclusivă G.T. și a bazat această decizie pe recomandarea unui aviz de expert psihologic.

În plus, Curtea a menționat faptul că E.T. locuia cu mama sa. Curtea a susținut că nu a fost posibilă menținerea custodiei comune după divorț, dacă părinții nu sunt de acord cu aceasta. Potrivit legii austriece, tribunalele au trebuit, prin urmare, să acorde custodia exclusivă unuia dintre părinții odată ce părinții nu au mai fost de acord cu privire la custodia comună. La 15 februarie 2012, Curtea Regională St. Pölten a respins apelul reclamantului și a susținut raționamentul Curții de District din Tulln. Acesta a susținut, în special, că nu există nici o indicație privind riscul de interes superior al copilului în cazul în care mama deține custodia exclusivă.

Curtea a susținut că nu au existat îngrijorări în ceea ce privește dreptul constituțional în ceea ce privește faptul că nu este posibilă menținerea custodiei comune după divorț dacă părinții nu sunt de acord cu aceasta și că transferul drepturilor de custodie este posibil numai în cazul în care interesul cel mai bun al copilului este în pericol. Curtea a remarcat, în plus, că acest caz nu este comparabil cu cazul Sporer/Austria La 25 aprilie 2012, Curtea Supremă a respins apelul extraordinar al reclamantului, deoarece nu a susținut nici o chestiune importantă de drept. Legea internă relevantă Dispozițiile relevante ale Codului Civil în vigoare în timpul material sunt stabilite în hotărârile Curții în cazul Sporer c. Austria (nr. 35637/03, §§ 37-38, 3 februarie 2011). Cu toate acestea, se remarcă că dispozițiile relevante ale Codului Civil austriac la 1 februarie 2013 au fost modificate în mod semnificativ.

Secțiunea 179 din Codul Civil Custodia după dizolvarea căsătoriei și a gospodăriii comune (1) În cazul în care căsătoria sau casa comună a părinților este dizolvată, custodia comună este menținută. Cu toate acestea, acestea pot încheia un acord în fața unei instanțe, conform căruia un părinte este încredințat cu custodia unică, sau custodia unui părinte este limitată la anumite chestiuni. (2) În cazul custodiei comune a ambilor părinți după dizolvarea căsătoriei sau a gospodăriii comune, acestea trebuie să încheie un acord în fața unei instanțe, ale căror gospodării copilul va fi îngrijit în principal.

Secțiunea 180 din Codul Civil Schimbarea Custodiei (1) Cu condiția că este în interesul cel mai bun al copilului, instanța trebuie să decidă un regulament provizoriu al responsabilității părinților (faza responsabilității părinților provizorii), dacă 1. după dizolvarea căsătoriei sau a gospodăriii comune, părinții nu pot conveni cu privire la un acord în conformitate cu art. 179 într-un termen rezonabil, sau 2. un părinte se aplică pentru custodia unică sau participarea sa la drepturile de custodie… (2) După această perioadă [de șase luni], instanța trebuie să ia o decizie finală privind custodia pe baza experienței pe parcursul fazei de responsabilitate parentală provizorie, inclusiv plata întreținerii legale și în conformitate cu interesul cel mai bun al copilului…

În cazul în care instanța acordă custodia comună, aceasta trebuie, de asemenea, să decidă, a cărei gospodării copilul va fi îngrijit în principal. 1. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 8 din Convenție cu privire la faptul că instanța internă a trebuit să atribuie custodie exclusivă unuia dintre părinții odată ce nu au mai fost de acord cu privire la custodia comună și că, prin urmare, nu a fost posibilă menținerea custodiei comune într-o astfel de situație, chiar dacă ar fi în interesul cel mai bun al copilului. (2) În conformitate cu art. 14 din Convenție, împreună cu art. 8, reclamantul s-a plâns că a fost discriminat din motive de genul său cu privire la posibilitatea de a fi acordată custodia exclusivă unui copil după divorț.

A existat vreo interferență în dreptul reclamantului de a respecta viața sa de familie în sensul articolului 8 § 1 din Convenție? În cazul în care ar fi fost cazul, această interferență în conformitate cu legea și este necesară în temeiul articolului 8 § 2, având în vedere situația juridică în acel moment, care prevede că, dacă un părinte solicită o singură custodie după divorț, nu ar putea fi menținută custodia comună, chiar dacă ar fi în interesul cel mai bun al copilului? Reclamantul a suferit discriminări din cauza poziției sale juridice în contradicție cu art. 14 din Convenție, citit coroborat cu art. 8?

Communicated on 30 June 2014

FIRST SECTION

Application no. 67656/12 Richard THOR against Austria lodged on 12 October 2012

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Richard Thor, is an Austrian national, who was born in 1971 and lives in Tulln. He is represented before the Court by Mr. W. Kunert, a lawyer practising in Stockerau. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant and G.T. are the parents of E.T., born on 13 October 2005 out of wedlock. The parents got married on 12 May 2006. On 9 December 2010 G.T. applied for sole custody for E.T. and announced that she planned a divorce. She noted that the child’s best interest was not guaranteed if she stayed with the applicant. The mother then moved out of the flat together with E.T. The parents got divorced on 17 February 2011. After the divorce the parents maintained joint custody over their child.

On 25 February 2011 the applicant requested to award him sole custody of the minor. He argued that the mother tried to alienate the child from him and she actually failed to fulfil her parental duties. On 8 September 2011 G.T. again referred to her application for sole custody and argued that she met factual difficulties when both parents held joint custody. On 29 December 2011 the Tulln District Court awarded G.T. sole custody and based this decision on the recommendation of a psychological expert opinion. Moreover, the court referred to the fact that E.T. was living with his mother. The court held that it was not possible to maintain joint custody after a divorce if the parents do not agree on it.

According to the Austrian law, the courts therefore had to award sole custody to one of the parents once the parents did not agree on joint custody anymore. On 15 February 2012 the St. Pölten Regional Court dismissed the applicant’s appeal and upheld the reasoning of the Tulln District Court. It held in particular that there was no indication for a risk of the child’s best interest if the mother held sole custody. The court held that there were no concerns in terms of constitutional law regarding the fact that it was not possible to maintain joint custody after a divorce if the parents did not agree on it and that the transfer of custody rights was only possible in case the child’s best interest was at risk.

The court noted moreover that the present case was not comparable with the case of Sporer v Austria since E.T. had been born in wedlock and the parents had held joint custody in the past. On 25 April 2012 the Supreme Court rejected the applicant’s extraordinary appeal since it did not raise any important questions of law. B. Relevant domestic law The relevant provisions of the Civil Code in force at the material time are set out in the Court’s judgments in the case of Sporer v. Austria (no. 35637/03, §§ 37-38, 3 February 2011). It is noted, however, that the relevant provisions of the Austrian Civil Code on 1 February 2013 were amended significantly. The relevant sections read as follows: Section 179 of the Civil Code Custody after dissolution of the marriage and the common household (1) If the marriage or the common household of the parents is dissolved, joint custody is maintained.

They can, however, conclude an agreement before a court, according to which one parent is entrusted with sole custody, or the custody of one parent is limited to certain matters. (2) In the case of joint custody of both parents after the dissolution of the marriage or the common household, they have to conclude an agreement before a court, whose household the child will predominantly be cared for. Section 180 of the Civil Code Change of Custody (1) Provided that it is in the best interest of the child, the court has to decide on a provisional regulation of parental responsibility (phase of provisional parental responsibility), if 1. after the dissolution of the marriage or the common household the parents cannot agree on an agreement pursuant to section 179 within a reasonable time limit, or 2. one parent applies for sole custody or his/her participation in custodial rights…

(2) After that period [of six months], the court has to take a final decision on custody on the basis of the experiences during the phase of provisional parental responsibility, including the payment of the statutory maintenance and according to the best interest of the child… If the court awards joint custody, it also has to decide, whose household the child will predominantly be cared for. COMPLAINTS 1. The applicant complained under Article 8 of the Convention about the fact that the domestic courts had to award sole custody to one of the parents once they did not agree on joint custody anymore, and that it hence was not possible to maintain joint custody in such a situation, even if it were in the best interest of the child.

2. Under Article 14 of the Convention in conjunction with Article 8 the applicant complained that he had been discriminated on grounds of his gender concerning the possibility to be awarded sole custody over a child after a divorce.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has there been an interference with the applicant’s right to respect for his family life within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention? If so, was that interference in accordance with the law and necessary pursuant to Article 8 § 2, in the light of the legal situation at that time which stipulated that if one parent applied for sole custody after a divorce, joint custody could not be maintained, even if it were in the best interest of the child? 2. Has the applicant suffered discrimination on the ground of his legal position contrary to Article 14 of the Convention read in conjunction with Article 8?