KARAKAYA v. TÜRKİYE

Publicat la 12 ianuarie 2026 SECȚIUNE Cererea nr. 1920/21 Emre KARAKAYA împotriva Türkiye depusă la 23 decembrie 2020 a comunicat la 17 decembrie 2025 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la refuzul autorităților interne de a acorda reclamantului, care a fost reținut la momentul respectiv, permisiunea de a primi vizite de la copilul său în vârstă de școală în timpul săptămânilor de săptămână. Reclamantul se plânge de o încălcare a drepturilor sale în temeiul articolului 8 din Convenție din cauza deciziei autorităților interne de a nu permite să primească vizite în timpul săptămânilor de săptămână. A existat o ingerință în dreptul reclamantului de a respecta viața sa privată și de familie, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție, din cauza restricțiilor impugate la vizitele de weekend (a se vedea Subașı și alții v. Türkiye , nos. 3468/20 și alții 18 §§§ 77-79, 6 decembrie 2022)? În cazul în care este cazul, această interferență în conformitate cu legea și este necesară în conformitate cu art. 8 § 2 din Convenție? În special, autoritățile naționale au efectuat o evaluare concretă a nevoilor reclamantului și se ocupă de plângerile sale în conformitate cu garanțiile inerente la art. 8 din Convenția (ibid., §§ 80-93)?

Published on 12 January 2026

SECOND SECTION

Application no. 1920/21

Emre KARAKAYA

against Türkiye

lodged on 23 December 2020

communicated on 17 December 2025

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the refusal of the domestic authorities to grant the applicant, who was detained at the relevant time, permission to receive visits from his school-age child during the weekends.

The applicant complains of a violation of his rights under Article 8 of the Convention due to the decision of the domestic authorities not to allow him to receive visits during weekends.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has there been an interference with the applicant’s right to respect for his private and family life, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention, on account of the impugned restrictions on weekend visits (see

Subașı and Others v.

Türkiye

, nos.

3468/20 and 18

others, §§

77-79, 6

December 2022)?

2.

If so, was that interference in accordance with the law and necessary in terms of Article 8 § 2 of the Convention? In particular, did the domestic authorities make a concrete assessment of the applicant’s needs and engage with his complaints in accordance with the guarantees inherent in Article 8 of the Convention (ibid., §§ 80-93)?