NOVAK v. CROATIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
NOVAK v. CROATIA (CtEDO, 2014)
Comunicat la 3 iulie 2014 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 7877/14 Mihaela NOVAK împotriva Croației depusă la 10 ianuarie 2014 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Mihaela Novak, este un național croat, născut în 1974 și locuiește în Selnica. Ea este reprezentată în fața Curții de către dna Drča, avocată care practică în Zagreb. La 27 februarie 2008, reclamantul a suferit un prejudiciu la locul de muncă. Procedura principală La 13 septembrie 2010, reclamantul a introdus o acțiune civilă în cadrul Curții Municipale de Čakovec ( Općinski sud u Čakovcu ) împotriva angajatorului ei, societatea I., cerând compensații pentru prejudiciu material și moral susținute. Deși, la 5 ianuarie, 25 mai, 17 octombrie și 20 decembrie 2011, reclamantul a cerut instanței să organizeze o audiere, prima audiție în acest caz a avut loc numai la 12 martie 2013. Înainte de această dată, instanța a decis să obțină un aviz expert și, după ce a primit-o, a transmis-o reclamantului. Prin hotărârea pronunțată la 2 iunie 2014, Curtea Municipală a hotărât în favoarea reclamantului și a acordat 44.840 kunas croate (HRK) în compensare, împreună cu dobânzile statutare acumulate și 18 300 HRK în costuri. Procedura care urmează cererii de protecție a dreptului la o audiere în timp rezonabil. La 1 octombrie 2013, reclamantul a depus o cerere de protecție a dreptului la o audiere într-un timp rezonabil în fața președintelui Curții Municipale Čakovec. La 1 noiembrie 2013, Președintele a emis o hotărâre care a susținut că cererea reclamantului a fost bine fondată și a ordonat judecătorului să audie cazul de a lua o decizie în cadrul procedurii civile de mai sus în termen de șase luni.Legea internă relevantă Dispozițiile relevante ale Curții de Act (Zcacon o sudovima , Gazette Oficial nr. 28/13), care a intrat în vigoare la 14 martie 2013, se citește după cum urmează: VI. PROTECȚIUNEA DREPTULUI LA O CURSARE ÎN CARE TREBUIE O CAZĂ REZONABILĂ Secțiunea 63 „O parte la proceduri judiciare care consideră că instanța competentă nu a hotărât într-un timp rezonabil cu privire la drepturile sau obligațiile sale, sau la o suspiciune sau acuzație de o infracțiune penală, are dreptul la protecție judiciară în conformitate cu prezenta lege.” Secțiunea 64 „(1) Soluțiile legale de protecție a dreptului la o audiere într-un termen rezonabil sunt: Cererea de protecție a dreptului la o audiere într-un termen rezonabil, Cererea de plată a compensației corespunzătoare pentru încălcarea dreptului la o audiere într-un termen rezonabil (2). În cadrul procedurii de hotărâre a cererilor menționate la alineatul (1) din prezenta secțiune, se aplică mutatis mutandis normele procedurii necontențioase și, în principiu, nu se desfășoară nici o audiere.” Secțiunea 65 „(1) Solicitarea de protecție a dreptului la o audiere într-un termen rezonabil se depune instanței înaintea cărora este în așteptarea procedurii. (2) Cererea este hotărâtă de președintele instanței, cu excepția cazului în care este judecător, în care situația cererea este hotărâtă de vicepreședinte al instanței (3). Președintele instanței solicită, în termen de 15 zile de la primirea cererii, judecătorului care stă în cauză [de a depune] un raport privind durata procedurii și motivele pentru care [ele] nu au fost încheiate, precum și un aviz privind perioada în care se poate decide cazul. Președintele instanței poate să inspecteze dosarul. (4) Judecătorul care a stat în acest caz prezintă raportul imediat, dar cel târziu 15 zile de la momentul în care președintele instanței i-a cerut să facă acest lucru. (5) În hotărârea pe cerere, președintele instanței ia în considerare în special tipul cauzei, complexitatea efectivă și juridică a acesteia, comportamentul părților și al instanței. (6) Președintele instanței decide asupra cererii în termen de 60 de zile de la primirea sa.” Secțiunea 66 (1) În cazul în care președintele instanței constată că cererea este bine fundamentată, el sau ea trebuie să precizeze, ca regulă, un termen maxim de șase luni în care judecătorul trebuie să decidă cazul, cu excepția cazului, cu excepția cazului, care necesită stabilirea unui termen mai lung. Decizia de constatare a cererii bine fundamentată nu trebuie să fie motivată și nu poate fi invocată. (2) În cazul în care judecătorul nu decide cazul în termenul specificat, el sau ea trebuie să dea motive [omiterea] într-un raport scris care să fie depus președintelui instanței. Președintele Curții transmite fără întârziere raportul judecătorului și observațiile sale [propunere] președintelui instanței imediat superioare și Ministerului Justiției.” Secțiunea 67 „(1) În cazul în care președintele instanței consideră cererea nefondată, aceasta îl respinge prin decizia împotriva căreia partea [depune solicitările] are dreptul de a face recurs în termen de opt zile de la primirea deciziei. (2) Partea [depune solicitările] are dreptul de a face apel și atunci când președintele instanței, în termen de 60 de zile de la primirea acesteia, nu decide cu privire la cerere. (3) Avocatul este hotărât de către președintele instanței imediat superioare. În cazul în care cererea se referă la procedurile care urmează să fie în fața Curții Supreme, recursul este hotărât de un comitet de trei judecători ai acestei instanțe. Președintele instanței imediat superioare sau judecătorul poate respinge recursul ca fiind nefondat și susține decizia de primă instanță sau inversa [decizia respectivă].” Secțiunea 68 (1) În cazul în care instanța nu decide asupra cazului menționat la art. 65 din prezenta lege în termenul specificat, partea [de cerere] poate depune într-o perioadă suplimentară de șase luni o cerere de plată a unei compensații adecvate pentru încălcarea dreptului la o audiere într-un timp rezonabil cu instanța imediat superioară. (2) În cazul în care cererea se referă la procedurile pe care le solicită Curtea Înaltă Comercială, Curtea Înaltă Administrativă sau Curtea Înaltă pentru infracțiuni administrative, cererea este hotărâtă de Curtea Supremă. (3) Cererea menționată la alineatul (1) din prezentul articol se hotărăște prin decizia unui singur judecător. (4) În cazul în care cererea se referă la procedurile care urmează să fie în fața Curții Supreme, cererea este hotărâtă de un comitet de trei judecători ai instanței respective. (5) Imediat instanța superioră decide asupra cererii în termen de șase luni.” Secțiunea 69 „(1) Imediat instanța superioară sau comitetul Curții Supreme trebuie să precizeze termenul în care instanța în care se află în așteptare trebuie să decidă cazul și să acorde [partea solicitantă] compensații adecvate pentru încălcarea dreptului său la o audiere într-un termen rezonabil (2). Cantitatea totală a compensației corespunzătoare acordate într-un caz nu poate depăși 35.000 de kune croate. (3) Un recurs, care va fi depus în termen de opt zile la Curtea Supremă, este contra decizia privind cererea de plată a unei compensații adecvate pentru încălcarea dreptului la o audiere în cadrul unei ședințe rezonabile. Procesul este hotărât de un comitet de trei judecători ai instanței respective și, în cazul în care hotărârea a fost pronunțată de comitetul Curții Supreme menționat la art. 68 alineatul (4) din prezenta acțiune, recursul este hotărât de un comitet de cinci judecători ai instanței respective. (4) Decizia de atribuire a unei compensații adecvate pentru încălcarea dreptului la o audiere într-un termen rezonabil se transmite imediat după ce a devenit final președintelui instanței înainte de care a avut loc încălcarea dreptului la o audiere într-un timp rezonabil, președintele Curții Supreme și Ministerul Justiției. (5) Compensarea menționată la alineatul (1) din prezenta secțiune se plătește din bugetul de stat. (6) În cazul în care cazul menționat la alineatul (1) din prezenta secțiune nu este hotărât în termenul specificat, președintele instanței trebuie să prezinte în termen de 15 zile de la expirarea sa, motive pentru care [omisia] într-un raport scris care urmează să fie prezentat președintelui instanței imediat superioare și al Ministerului Justiției.” Secțiunea 70 „Dacă în fața Curții Europene de Drepturi Omului au fost instituite proceduri de protecție a dreptului la o audiere într-un timp rezonabil, reprezentantul Guvernului în fața Curții Europene a solicitat informații cu privire la cazul de la instanța [internă] în care se află în așteptarea procedurii [reclamate de], instanța respectivă informează președintele instanței imediat superioare, președintele Curții Supreme și Ministerul Justiției reprezentantului Guvernului și motivele procedurii [retrase].” În conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul se plânge cu privire la durata procedurii civile de mai sus. De asemenea, în temeiul articolului 13 din Convenție se plânge că nu are un remediu eficace pentru plângerea sa de lungă durată și, în special, că remediile prevăzute la articolele 63-70 din Legea privind Curtea 2013 nu pot fi considerate eficace. Durata procedurii civile în acest caz a fost încălcată a cerinței de „temps rezonabil” de la art. 6 § 1 din Convenție? A avut reclamantul la dispoziția ei un remediu intern eficace pentru plângerea ei de lungime în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, conform articolului 13 din Convenție? În special, pot fi considerate eficace, în sensul articolului 13 din Convenție, remediile pentru protecția dreptului la o audiere într-un timp rezonabil introdus de Legea Curților 2013 în sensul articolului 13 din Convenție, astfel cum au fost interpretate în jurisprudența Curții (a se vedea, de exemplu, Cocchiarella v. Italia [GC] nr. 64886/01, §§ 74-76, CEDO 2006 V)? Mai precis: (a) Poate președintele instanței să acorde „solicitarea de protecție a dreptului la o audiere într-un timp rezonabil” în calitate de remediu accelerator, înainte de lungimea procedurii se plângea de a deveni excesivă, adică, în caz de încălcare iminentă a dreptului respectiv? (b) Este disponibilă „depunerea de plată a unei compensații adecvate”, în calitate de remediere compensatorie prevăzută de Legea Curților, numai în cazurile în care judecătorul care a stat în acest caz nu a respectat termenul de hotărâre a cazului specificat de președintele instanței în decizia de acordare a „depunerii de protecție a dreptului la o audiere într-un timp rezonabil” ca remediu accelerator? Guvernul este invitat, de asemenea, să furnizeze Curtei hotărârile pronunțate în aplicarea articolelor 63-70 din Legea privind Curtea de 2013.