Novak împotriva Croației

Comunicat la 3 iulie 2014 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 7877/14 Mihaela NOVAK împotriva Croației depusă la 10 ianuarie 2014 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Mihaela Novak, este un național croat, născut în 1974 și locuiește în Selnica. Ea este reprezentată în fața Curții de către dna Drča, avocată care practică în Zagreb. La 27 februarie 2008, reclamantul a suferit un prejudiciu la locul de muncă. Procedura principală La 13 septembrie 2010, reclamantul a introdus o acțiune civilă în cadrul Curții Municipale de Čakovec ( Općinski sud u Čakovcu ) împotriva angajatorului ei, societatea I., cerând compensații pentru prejudiciu material și moral susținute. Deși, la 5 ianuarie, 25 mai, 17 octombrie și 20 decembrie 2011, reclamantul a cerut instanței să organizeze o audiere, prima audiție în acest caz a avut loc numai la 12 martie 2013. Înainte de această dată, instanța a decis să obțină un aviz expert și, după ce a primit-o, a transmis-o reclamantului.

Prin hotărârea pronunțată la 2 iunie 2014, Curtea Municipală a hotărât în favoarea reclamantului și a acordat 44.840 kunas croate (HRK) în compensare, împreună cu dobânzile statutare acumulate și 18 300 HRK în costuri. Procedura care urmează cererii de protecție a dreptului la o audiere în timp rezonabil. La 1 octombrie 2013, reclamantul a depus o cerere de protecție a dreptului la o audiere într-un timp rezonabil în fața președintelui Curții Municipale Čakovec. La 1 noiembrie 2013, Președintele a emis o hotărâre care a susținut că cererea reclamantului a fost bine fondată și a ordonat judecătorului să audie cazul de a lua o decizie în cadrul procedurii civile de mai sus în termen de șase luni.Legea internă relevantă Dispozițiile relevante ale Curții de Act (Zcacon o sudovima , Gazette Oficial nr. 28/13), care a intrat în vigoare la 14 martie 2013, se citește după cum urmează: VI.

PROTECȚIUNEA DREPTULUI LA O CURSARE ÎN CARE TREBUIE O CAZĂ REZONABILĂ Secțiunea 63 „O parte la proceduri judiciare care consideră că instanța competentă nu a hotărât într-un timp rezonabil cu privire la drepturile sau obligațiile sale, sau la o suspiciune sau acuzație de o infracțiune penală, are dreptul la protecție judiciară în conformitate cu prezenta lege.” Secțiunea 64 „(1) Soluțiile legale de protecție a dreptului la o audiere într-un termen rezonabil sunt: Cererea de protecție a dreptului la o audiere într-un termen rezonabil, Cererea de plată a compensației corespunzătoare pentru încălcarea dreptului la o audiere într-un termen rezonabil (2). În cadrul procedurii de hotărâre a cererilor menționate la alineatul (1) din prezenta secțiune, se aplică mutatis mutandis normele procedurii necontențioase și, în principiu, nu se desfășoară nici o audiere.” Secțiunea 65 „(1) Solicitarea de protecție a dreptului la o audiere într-un termen rezonabil se depune instanței înaintea cărora este în așteptarea procedurii.

(2) Cererea este hotărâtă de președintele instanței, cu excepția cazului în care este judecător, în care situația cererea este hotărâtă de vicepreședinte al instanței (3). Președintele instanței solicită, în termen de 15 zile de la primirea cererii, judecătorului care stă în cauză [de a depune] un raport privind durata procedurii și motivele pentru care [ele] nu au fost încheiate, precum și un aviz privind perioada în care se poate decide cazul. Președintele instanței poate să inspecteze dosarul. (4) Judecătorul care a stat în acest caz prezintă raportul imediat, dar cel târziu 15 zile de la momentul în care președintele instanței i-a cerut să facă acest lucru. (5) În hotărârea pe cerere, președintele instanței ia în considerare în special tipul cauzei, complexitatea efectivă și juridică a acesteia, comportamentul părților și al instanței.

(6) Președintele instanței decide asupra cererii în termen de 60 de zile de la primirea sa.” Secțiunea 66 (1) În cazul în care președintele instanței constată că cererea este bine fundamentată, el sau ea trebuie să precizeze, ca regulă, un termen maxim de șase luni în care judecătorul trebuie să decidă cazul, cu excepția cazului, cu excepția cazului, care necesită stabilirea unui termen mai lung. Decizia de constatare a cererii bine fundamentată nu trebuie să fie motivată și nu poate fi invocată. (2) În cazul în care judecătorul nu decide cazul în termenul specificat, el sau ea trebuie să dea motive [omiterea] într-un raport scris care să fie depus președintelui instanței.

Președintele Curții transmite fără întârziere raportul judecătorului și observațiile sale [propunere] președintelui instanței imediat superioare și Ministerului Justiției.” Secțiunea 67 „(1) În cazul în care președintele instanței consideră cererea nefondată, aceasta îl respinge prin decizia împotriva căreia partea [depune solicitările] are dreptul de a face recurs în termen de opt zile de la primirea deciziei. (2) Partea [depune solicitările] are dreptul de a face apel și atunci când președintele instanței, în termen de 60 de zile de la primirea acesteia, nu decide cu privire la cerere. (3) Avocatul este hotărât de către președintele instanței imediat superioare. În cazul în care cererea se referă la procedurile care urmează să fie în fața Curții Supreme, recursul este hotărât de un comitet de trei judecători ai acestei instanțe.

Președintele instanței imediat superioare sau judecătorul poate respinge recursul ca fiind nefondat și susține decizia de primă instanță sau inversa [decizia respectivă].” Secțiunea 68 (1) În cazul în care instanța nu decide asupra cazului menționat la art. 65 din prezenta lege în termenul specificat, partea [de cerere] poate depune într-o perioadă suplimentară de șase luni o cerere de plată a unei compensații adecvate pentru încălcarea dreptului la o audiere într-un timp rezonabil cu instanța imediat superioară. (2) În cazul în care cererea se referă la procedurile pe care le solicită Curtea Înaltă Comercială, Curtea Înaltă Administrativă sau Curtea Înaltă pentru infracțiuni administrative, cererea este hotărâtă de Curtea Supremă.

(3) Cererea menționată la alineatul (1) din prezentul articol se hotărăște prin decizia unui singur judecător. (4) În cazul în care cererea se referă la procedurile care urmează să fie în fața Curții Supreme, cererea este hotărâtă de un comitet de trei judecători ai instanței respective. (5) Imediat instanța superioră decide asupra cererii în termen de șase luni.” Secțiunea 69 „(1) Imediat instanța superioară sau comitetul Curții Supreme trebuie să precizeze termenul în care instanța în care se află în așteptare trebuie să decidă cazul și să acorde [partea solicitantă] compensații adecvate pentru încălcarea dreptului său la o audiere într-un termen rezonabil (2). Cantitatea totală a compensației corespunzătoare acordate într-un caz nu poate depăși 35.000 de kune croate.

(3) Un recurs, care va fi depus în termen de opt zile la Curtea Supremă, este contra decizia privind cererea de plată a unei compensații adecvate pentru încălcarea dreptului la o audiere în cadrul unei ședințe rezonabile. Procesul este hotărât de un comitet de trei judecători ai instanței respective și, în cazul în care hotărârea a fost pronunțată de comitetul Curții Supreme menționat la art. 68 alineatul (4) din prezenta acțiune, recursul este hotărât de un comitet de cinci judecători ai instanței respective. (4) Decizia de atribuire a unei compensații adecvate pentru încălcarea dreptului la o audiere într-un termen rezonabil se transmite imediat după ce a devenit final președintelui instanței înainte de care a avut loc încălcarea dreptului la o audiere într-un timp rezonabil, președintele Curții Supreme și Ministerul Justiției.

(5) Compensarea menționată la alineatul (1) din prezenta secțiune se plătește din bugetul de stat.

(6) În cazul în care cazul menționat la alineatul (1) din prezenta secțiune nu este hotărât în termenul specificat, președintele instanței trebuie să prezinte în termen de 15 zile de la expirarea sa, motive pentru care [omisia] într-un raport scris care urmează să fie prezentat președintelui instanței imediat superioare și al Ministerului Justiției.” Secțiunea 70 „Dacă în fața Curții Europene de Drepturi Omului au fost instituite proceduri de protecție a dreptului la o audiere într-un timp rezonabil, reprezentantul Guvernului în fața Curții Europene a solicitat informații cu privire la cazul de la instanța [internă] în care se află în așteptarea procedurii [reclamate de], instanța respectivă informează președintele instanței imediat superioare, președintele Curții Supreme și Ministerul Justiției reprezentantului Guvernului și motivele procedurii [retrase].” În conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul se plânge cu privire la durata procedurii civile de mai sus.

De asemenea, în temeiul articolului 13 din Convenție se plânge că nu are un remediu eficace pentru plângerea sa de lungă durată și, în special, că remediile prevăzute la articolele 63-70 din Legea privind Curtea 2013 nu pot fi considerate eficace. Durata procedurii civile în acest caz a fost încălcată a cerinței de „temps rezonabil” de la art. 6 § 1 din Convenție? A avut reclamantul la dispoziția ei un remediu intern eficace pentru plângerea ei de lungime în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, conform articolului 13 din Convenție?

În special, pot fi considerate eficace, în sensul articolului 13 din Convenție, remediile pentru protecția dreptului la o audiere într-un timp rezonabil introdus de Legea Curților 2013 în sensul articolului 13 din Convenție, astfel cum au fost interpretate în jurisprudența Curții (a se vedea, de exemplu, Cocchiarella v. Italia [GC] nr. 64886/01, §§ 74-76, CEDO 2006 V)? Mai precis: (a) Poate președintele instanței să acorde „solicitarea de protecție a dreptului la o audiere într-un timp rezonabil” în calitate de remediu accelerator, înainte de lungimea procedurii se plângea de a deveni excesivă, adică, în caz de încălcare iminentă a dreptului respectiv?

(b) Este disponibilă „depunerea de plată a unei compensații adecvate”, în calitate de remediere compensatorie prevăzută de Legea Curților, numai în cazurile în care judecătorul care a stat în acest caz nu a respectat termenul de hotărâre a cazului specificat de președintele instanței în decizia de acordare a „depunerii de protecție a dreptului la o audiere într-un timp rezonabil” ca remediu accelerator? Guvernul este invitat, de asemenea, să furnizeze Curtei hotărârile pronunțate în aplicarea articolelor 63-70 din Legea privind Curtea de 2013.

Communicated on 3 July 2014

FIRST SECTION

Application no. 7877/14 Mihaela NOVAK against Croatia lodged on 10 January 2014

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms Mihaela Novak, is a Croatian national, who was born in 1974 and lives in Selnica. She is represented before the Court by Ms M. Drča, an advocate practising in Zagreb. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 27 February 2008 the applicant sustained an injury at work. 1. Principal proceedings On 13 September 2010 the applicant brought a civil action in the Čakovec Municipal Court ( Općinski sud u Čakovcu ) against her employer, company I., seeking compensation for pecuniary and non-pecuniary damage sustained. Even though on 5 January, 25 May, 17 October and 20 December 2011 the applicant had urged the court to schedule a hearing, the first hearing in the case was held only on 12 March 2013. Before that date the court had decided to obtain an expert opinion and, after having received it, forwarded it to the applicant.

By a judgment pronounced on 2 June 2014 the Municipal Court ruled for the applicant and awarded her 44,840 Croatian kunas (HRK) in compensation together with the accrued statutory default interest and HRK 18,300 in costs. 2. The proceedings following the applicant’s request for the protection of the right to a hearing within reasonable time On 1 October 2013 the applicant lodged a request for the protection of the right to a hearing within a reasonable time with the President of the Čakovec Municipal Court. She relied on section 65 of the 2103 Courts Act. On 1 November 2013 the President issued a decision holding that the applicant’s request was well-founded and ordering the judge appointed to hear the case to give a decision in the above civil proceedings within six months.

B. Relevant domestic law The relevant provisions of the Court of Act ( Zakon o sudovima , Official Gazette no. 28/13), which entered into force on 14 March 2013, read as follows: VI.

PROTECTION OF THE RIGHT TO A HEARING WITHIN A REASONABLE TIME

Section 63 “A party to judicial proceedings which considers that the competent court did not decide within a reasonable time on its rights or obligations, or on a suspicion or accusation of a criminal offence, shall have the right to judicial protection in accordance with this Act.” Section 64 “(1) The legal remedies for the protection of the right to a hearing within a reasonable time are: 1. The request for the protection of the right to a hearing within a reasonable time, 2. The request for payment of appropriate compensation for the violation of the right to a hearing within a reasonable time.

(2) In the proceedings for deciding the requests referred to in paragraph 1 of this section the rules of non-contentious procedure shall apply mutatis mutandis , and, in principle, no hearing shall be held.” Section 65 “(1) The request for the protection of the right to a hearing within a reasonable time shall be lodged with the court before which the proceedings are pending. (2) The request shall be decided by the President of the court unless he or she is the judge sitting in the case, in which situation the request shall be decided by the Vice-President of the court. (3) The President of the court shall, within 15 days of the receipt of the request, demand the judge sitting in the case [to submit] a report on the length of the proceedings and the reasons why [they] have not been completed, as well as an opinion on the period within which the case could be decided.

The President of the court may himself or herself inspect the case-file. (4) The judge sitting in the case shall submit the report immediately, but no later than 15 days from the time the President of the court demanded him to do so. (5) In deciding on the request the President of the court shall in particular take into account the type of the case, [its] factual and legal complexity, the conduct of the parties and the court. (6) The President of the court shall decide on the request within 60 days of its receipt.” Section 66 (1) If the President of the court finds the request well-founded, he or she shall specify, as rule, a time-limit of maximum six months within which the judge must decide the case, unless the circumstances of the case require setting a longer time-limit.

The decision finding the request well-founded does not have to be reasoned and cannot be appealed against. (2) If the judge does not decide the case within the specified time-limit, he or she must within 15 days of its expiry, give reasons for that [omission] in a written report to be submitted to the President of the court. The President of the Court shall without delay forward the judge’s report and his or her [own] observations to President of the immediately higher court and to the Ministry of Justice.” Section 67 “(1) If the President of the court finds the request unfounded, it shall dismiss it by a decision against which the [requesting] party shall have the right to appeal within eight days of the receipt of the decision.

(2) The [requesting] party shall have the right to appeal also when the President of the court, within 60 days from receiving it, does not decide on the request. (3) The appeal shall be decided by the President of the immediately higher court. If the request concerns the proceedings pending before the Supreme Court, the appeal shall be decided by a panel of three judges of that court. The President of the immediately higher court or the panel may dismiss the appeal as unfounded and uphold the first-instance decision or reverse [that] decision.” Section 68 (1) If the court does not decide on the case referred to in section 65 of this Act within the specified time-limit, the [requesting] party may within a further period of six months lodge a request for payment of appropriate compensation for the violation of the right to a hearing within a reasonable time with the immediately higher court.

(2) If the request concerns the proceedings pending before the High Commercial Court, the High Administrative Court or the High Court for Administrative Offences, the request shall be decided by the Supreme Court. (3) The request referred to in paragraph 1 of this section shall be decided by a decision of a single judge. (4) If the request concerns the proceedings pending before the Supreme Court, the request shall be decided by a panel of three judges of that court. (5) Immediately higher court shall decide on the request within six months.” Section 69 “(1) Immediately higher court or the panel of the Supreme Court shall specify the time-limit within which the court before which the proceedings are pending must decide the case, and shall award [the requesting party] appropriate compensation for the violation of his or her right to a hearing within a reasonable time.

(2) The total amount of appropriate compensation awarded in one case may not exceed 35,000 Croatian kunas. (3) An appeal, to be lodged within eight days with the Supreme Court, lies against the decision on the request for payment of adequate compensation for the violation of the right to a hearing within a reasonable. The appeal shall be decided by a panel of three judges of that court, and, if the decision was rendered by the panel of the Supreme Court referred to in section 68 paragraph 4 of this Act, the appeal shall be decided by a panel of five judges of that court. (4) The decision awarding appropriate compensation for the violation of the right to a hearing within a reasonable time shall immediately after becoming final be forwarded to the President of the court before which the violation of the right to a hearing within a reasonable time occurred, the President of the Supreme Court and the Ministry of Justice.

(5) The compensation referred to in paragraph 1 of this section shall be paid out of the State budget.

(6) If the case referred to in paragraph 1 of this section is not decided within the specified time-limit, the court president must within 15 days of its expiry, give reasons for that [omission] in a written report to be submitted to the President of the immediately higher court and the Ministry of Justice.” Section 70 “If before the European Court of Human Rights proceedings have been instituted for the protection of the right to a hearing within a reasonable time and the Government’s representative before the European Court of Human Rights has requested information on the case from the [domestic] court before which the proceedings [complained of] are pending, that court shall inform the President of the immediately higher court, the President of the Supreme Court and the Ministry of Justice of the Government representative’s request and of the reasons for the protracted [character of the] proceedings.” COMPLAINTS 1. The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the above civil proceedings.

2. She also complains under Article 13 of the Convention that she did not have an effective remedy for her length complaint and, in particular, that the remedies provided in sections 63-70 of the 2013 Courts Act of 2013 cannot be considered effective.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has the length of the civil proceedings in the present case been in breach of the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention? 2. Did the applicant have at her disposal an effective domestic remedy for her length complaint under Article 6 § 1 of the Convention, as required by Article 13 thereof? In particular, can the remedies for the protection of the right to a hearing within a reasonable time introduced by the 2013 Courts Act be considered effective within the meaning of Article 13 of the Convention, as interpreted in the Court’s case-law (see, for example, Cocchiarella v. Italy [GC] no. 64886/01, §§ 74-76, ECHR 2006 ‑ V)? More specifically: (a) Can the court president grant the “request for the protection of the right to a hearing within a reasonable time” as the acceleratory remedy, before the length of proceedings complained of becomes excessive, that is, in case of impending violation of that right?

(b) Is the “request for payment of appropriate compensation”, as the compensatory remedy provided by the Courts Act, available only in cases where the judge sitting in the case did not comply with the time-limit for deciding the case specified by the court president in the decision granting the “request for the protection of the right to a hearing within a reasonable time” as the acceleratory remedy? 3. The Government is also invited to provide the Court with decisions rendered in the application of sections 63-70 of the 2013 Courts Act.