Bevc împotriva Croației

Comunicat la 3 iulie 2014 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 36077/14 Nino BEVC împotriva Croației depusă la 3 mai 2014 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Nino Bevc, este un național sloven, născut în 1983 și locuiește în Poljčane. El este reprezentat în fața Curții de către dl Hotko, avocat practicant la Zagreb. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a trăit în Croația pe baza unui permis de reședință pentru ocuparea forței de muncă.

La 17 mai 2012, Procurorul de stat pentru reprimarea corupției și a criminalității organizate (Ured suzbijanje korupcije i organizog kriminaliteta ; denumită în continuare: „Oficiul Procurorului de Stat” a deschis o anchetă cu privire la reclamantul și la mai multe alte persoane care fac acuzații de conspirație pentru acordarea de împrumuturi pentru un beneficiu disproporționat în temeiul articolului 233 § 2 din Codul Penal ( Kazneni zakon , Gaznetrul Oficial nr. 110/1997, 27/1998, 50/2000, 129/2000, 51/2001, 111/2003, 190/2003, 105/2004, 84/2005, 71/2006, 110/2007, 152/2008, 57/2011 și 143/2012; denumit în continuare „Codul penal 1997”. În legătură cu ancheta, reclamantul a fost arestat și reținut la 31 mai 2012 la 1 ianuarie 2013 noul Cod penal (Kazneni zakon , Gazettele Oficiale nr. 125/2011 și 144/2012; denumit în continuare: „Codul penal 2011” a intrat în vigoare, care, la art. 242, a schimbat calificarea infracțiunii activităților usurare.

La 22 mai 2013, reclamantul a fost eliberat din detenție preliminară. În aceeași zi, Procurorul de Stat a ordonat măsuri preventive de confiscare a pașaportului și a cardului de identitate al reclamantului și i-a ordonat să raporteze periodic unui ofițer de poliție, având în vedere faptul că exista o suspiciune rezonabilă că reclamantul a comis o infracțiune în temeiul articolului 233 § 2 din Codul penal din 1997, și că există un risc că ar putea zbura deoarece nu are nicio legătură permanentă cu Croația. Aceeași măsură a fost prelungită în continuare la 22 iulie și 20 septembrie 2013. La o dată neespecificată, reclamantul s-a plâns la judecătorul de investigare al Tribunalului judecător Zagreb (Županijski sud u Zagrebu ) cu privire la decizia Oficiului Procurorului de Stat.

La 24 septembrie 2013, judecătorul de investigare a respins apelul reclamantului care susține raționarea biroului procurorului de stat. La 15 octombrie 2013, reclamantul a depus o plângere constituțională în fața Curții Constituționale ( Ustavni sud Republike Hrvatske ) susținând că infracția penală în temeiul articolului 233 § 2 din Codul penal din 1997 nu mai a fost pedepsită în temeiul amendamentelor din 2011, și că, prin urmare, documentele sale de călătorie au fost confiscate ilegal.

La 7 noiembrie 2013, reclamantul a obținut un aviz expert al unui profesor universitar de drept penal, P.N., care a considerat că infracțiunile pentru care reclamantul a fost urmărit nu mai sunt pedepsite în temeiul Codului penal 2011. La 9 decembrie 2013, Curtea Constituțională a declarat că plângerea constituțională a reclamantului este inadmisibilă din cauza faptului că hotărârea judecătorului de investigare a respingerii recursului împotriva ordonanței de măsuri preventive nu a constituit o decizie privind drepturile și obligațiile sale sau o acuzație penală împotriva acestuia. La 17 martie 2014, reclamantul a obținut un alt raport de experți al unui profesor universitar de drept penal, L.C., care explică că infracția în temeiul articolului 233 § 2 din Codul penal nu mai este pedepsită.

, Gazettele Oficiale nr. 110/1997, 27/1998, 50/2000, 129/2000, 51/2001, 111/2003, 190/2003, 105/2004, 84/2005, 71/2006, 110/2007, 152/2008, 57/2011 și 143/2012) citim: contractul de uzură art. 233 „(1) Oricine, profitând de situația de urgență/distresă, de condiții financiare dificile, de o experiență insuficientă, de o minte luminoasă sau de o capacitate diminuată de judecată a altor persoane, primește de la o astfel de persoană sau contractează cu o astfel de persoană, câștig pecuniar pentru el însuși sau pentru o terță persoană, evident disproporționată față de considerația pe care a dat-o, făcută sau obligată să o facă, va fi pedepsită cu închisoarea între un și trei ani.

(2) Aceeași pedeapsă menționată la alineatul (1) din prezentul articol se aplică oricărui persoană care se angajează în acordarea împrumuturilor, contractând astfel câștig pecuniar exorbitant.” Dispoziția relevantă a Codului Penal (Kazneni zakon , Gazette Oficial nr. 125/2011 și 144/2012) prevede: contractul de uzură art. 242 „(1) Oricine, profitând de experiența de urgență/distress, de diminuare a capacității de judecată sau de o dorință grav slabă a altor persoane, primește de la o astfel de persoană, sau contracte cu o astfel de persoană, câștig pecuniar pentru el însuși sau pentru o terță persoană, care este evident disproporționată față de considerația pe care a acordat-o, făcută sau legată de a da sau de a face, va fi pedepsită cu închisoarea între un și trei ani.

(2) În cazul în care autorul este implicat în activitățile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, el sau ea este pedepsit de închisoare între unu și opt ani.” COMPLAINT Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție, că el a fost restricționat ilegal în libertatea de circulație și a împiedicat să părăsească teritoriul Croației. A existat încălcarea dreptului reclamantului la libertatea de circulație și libertatea sa de a părăsi teritoriul Croației, în contravenție cu art. 2 din Protocolul nr. 4? Guvernul este solicitat să prezinte două exemplare ale documentelor relevante în cazul reclamantului.

Communicated on 3 July 2014

FIRST SECTION

Application no. 36077/14 Nino BEVC against Croatia lodged on 3 May 2014

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Nino Bevc, is a Slovenian national, who was born in 1983 and lives in Poljčane. He is represented before the Court by Mr T. Hotko, a lawyer practising in Zagreb. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant lived in Croatia based on an employment residence permit. On 17 May 2012 the State Attorney’s Office for the Suppression of Corruption and Organised Crime ( Ured za suzbijanje korupcije i organiziranog kriminaliteta ; hereinafter: the “State Attorney’s Office”) opened an investigation in respect of the applicant and several other persons on charges of conspiracy in giving loans for a disproportionate benefit under Article 233 § 2 of the Criminal Code ( Kazneni zakon , Official Gazette nos.

110/1997, 27/1998, 50/2000, 129/2000, 51/2001, 111/2003, 190/2003, 105/2004, 84/2005, 71/2006, 110/2007, 152/2008, 57/2011 and 143/2012; hereinafter: the “1997 Criminal Code”). In connection with the investigation, the applicant was arrested and detained on 31 May 2012. On 1 January 2013 new Criminal Code ( Kazneni zakon , Official Gazette nos. 125/2011 and 144/2012; hereinafter: the “2011 Criminal Code”) came into force, which, in Article 242, changed the qualification of the offence of usury activities. On 22 May 2013 the applicant was released from pre-trial detention.

On the same day, the State Attorney’s Office ordered the preventive measures of seizure of the applicant’s passport and identity card, and ordered him to report regularly to a police officer, on the grounds that there was a reasonable suspicion that the applicant has committed an offence under Article 233 § 2 of the 1997 Criminal Code and that there was a risk that he might flight as he had no permanent connection with Croatia. The same measure was further extended on 22 July and 20 September 2013. On an unspecified date the applicant complained to the investigating judge of the Zagreb County Court ( Županijski sud u Zagrebu ) about the decision of the State Attorney’s Office. On 24 September 2013 the investigating judge dismissed the applicant’s appeal endorsing the reasoning of the State Attorney’s Office.

On 15 October 2013 the applicant lodged a constitutional complaint before the Constitutional Court ( Ustavni sud Republike Hrvatske ) arguing that the criminal offence under Article 233 § 2 of the 1997 Criminal Code was no longer punishable under the 2011 amendments and that therefore his travel documents had been unlawfully seized. On 7 November 2013 the applicant obtained an expert opinion of a university professor of criminal law, P.N., who considered that the offence for which the applicant was prosecuted was no longer punishable under the 2011 Criminal Code. On 9 December 2013 the Constitutional Court declared the applicant’s constitutional complaint inadmissible on the grounds that the investigating judge’s decision dismissing the applicant’s appeal against the preventive measures order was not a decision deciding about his rights and obligations or a criminal charge against him.

This decision was served on the applicant on 19 December 2013. On 17 March 2014 the applicant obtained another expert report of a university professor of criminal law, L.C., explaining that the offence under Article 233 § 2 of the Criminal Code was no longer punishable. B. Relevant domestic law The relevant provision of the Criminal Code ( Kazneni zakon , Official Gazette nos.

110/1997, 27/1998, 50/2000, 129/2000, 51/2001, 111/2003, 190/2003, 105/2004, 84/2005, 71/2006, 110/2007, 152/2008, 57/2011 and 143/2012) reads: Usury contract Article 233 “(1) Whoever, by taking advantage of the emergency/distress, difficult financial conditions, insufficient experience, light-mindedness or diminished capability of judgement of another person, receives from such a person, or contracts with such a person, pecuniary gain for himself or for a third person which is obviously disproportionate to the consideration he has given, done or bound himself to give or to do shall be punished by imprisonment between one and three years. (2) The same punishment as referred to in paragraph 1 of this Article shall be applicable to anybody who engages himself in giving loans, contracting thereby exorbitant pecuniary gain.” The relevant provision of the Criminal Code ( Kazneni zakon , Official Gazette nos.

125/2011 and 144/2012) provides: Usury contract Article 242 “(1) Whoever, by taking advantage of the emergency/distress, insufficient experience, diminished capability of judgement or seriously feeble will of another person, receives from such a person, or contracts with such a person, pecuniary gain for himself or for a third person which is obviously disproportionate to the consideration he has given, done or bound himself to give or to do shall be punished by imprisonment between one and three years. (2) If the perpetrator is engaged in the activities under paragraph 1 of this Article, he or she shall be punished by imprisonment between one and eight years.” COMPLAINT The applicant complains, under Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention, that he was unlawfully restricted in his freedom of movement and prevented from leaving the territory of Croatia.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been a violation of the applicant’s right to liberty of movement and his freedom to leave the territory of Croatia, contrary to Article 2 of Protocol No. 4? The Government are requested to submit two copies of the relevant documents in the applicant’s case.