BEVC v. CROATIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
BEVC v. CROATIA (CtEDO, 2014)
Comunicat la 3 iulie 2014 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 36077/14 Nino BEVC împotriva Croației depusă la 3 mai 2014 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Nino Bevc, este un național sloven, născut în 1983 și locuiește în Poljčane. El este reprezentat în fața Curții de către dl Hotko, avocat practicant la Zagreb. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a trăit în Croația pe baza unui permis de reședință pentru ocuparea forței de muncă. La 17 mai 2012, Procurorul de stat pentru reprimarea corupției și a criminalității organizate (Ured suzbijanje korupcije i organizog kriminaliteta ; denumită în continuare: „Oficiul Procurorului de Stat” a deschis o anchetă cu privire la reclamantul și la mai multe alte persoane care fac acuzații de conspirație pentru acordarea de împrumuturi pentru un beneficiu disproporționat în temeiul articolului 233 § 2 din Codul Penal ( Kazneni zakon , Gaznetrul Oficial nr. 110/1997, 27/1998, 50/2000, 129/2000, 51/2001, 111/2003, 190/2003, 105/2004, 84/2005, 71/2006, 110/2007, 152/2008, 57/2011 și 143/2012; denumit în continuare „Codul penal 1997”. În legătură cu ancheta, reclamantul a fost arestat și reținut la 31 mai 2012 la 1 ianuarie 2013 noul Cod penal (Kazneni zakon , Gazettele Oficiale nr. 125/2011 și 144/2012; denumit în continuare: „Codul penal 2011” a intrat în vigoare, care, la art. 242, a schimbat calificarea infracțiunii activităților usurare. La 22 mai 2013, reclamantul a fost eliberat din detenție preliminară. În aceeași zi, Procurorul de Stat a ordonat măsuri preventive de confiscare a pașaportului și a cardului de identitate al reclamantului și i-a ordonat să raporteze periodic unui ofițer de poliție, având în vedere faptul că exista o suspiciune rezonabilă că reclamantul a comis o infracțiune în temeiul articolului 233 § 2 din Codul penal din 1997, și că există un risc că ar putea zbura deoarece nu are nicio legătură permanentă cu Croația. Aceeași măsură a fost prelungită în continuare la 22 iulie și 20 septembrie 2013. La o dată neespecificată, reclamantul s-a plâns la judecătorul de investigare al Tribunalului judecător Zagreb (Županijski sud u Zagrebu ) cu privire la decizia Oficiului Procurorului de Stat. La 24 septembrie 2013, judecătorul de investigare a respins apelul reclamantului care susține raționarea biroului procurorului de stat. La 15 octombrie 2013, reclamantul a depus o plângere constituțională în fața Curții Constituționale ( Ustavni sud Republike Hrvatske ) susținând că infracția penală în temeiul articolului 233 § 2 din Codul penal din 1997 nu mai a fost pedepsită în temeiul amendamentelor din 2011, și că, prin urmare, documentele sale de călătorie au fost confiscate ilegal. La 7 noiembrie 2013, reclamantul a obținut un aviz expert al unui profesor universitar de drept penal, P.N., care a considerat că infracțiunile pentru care reclamantul a fost urmărit nu mai sunt pedepsite în temeiul Codului penal 2011. La 9 decembrie 2013, Curtea Constituțională a declarat că plângerea constituțională a reclamantului este inadmisibilă din cauza faptului că hotărârea judecătorului de investigare a respingerii recursului împotriva ordonanței de măsuri preventive nu a constituit o decizie privind drepturile și obligațiile sale sau o acuzație penală împotriva acestuia. La 17 martie 2014, reclamantul a obținut un alt raport de experți al unui profesor universitar de drept penal, L.C., care explică că infracția în temeiul articolului 233 § 2 din Codul penal nu mai este pedepsită. , Gazettele Oficiale nr. 110/1997, 27/1998, 50/2000, 129/2000, 51/2001, 111/2003, 190/2003, 105/2004, 84/2005, 71/2006, 110/2007, 152/2008, 57/2011 și 143/2012) citim: contractul de uzură art. 233 „(1) Oricine, profitând de situația de urgență/distresă, de condiții financiare dificile, de o experiență insuficientă, de o minte luminoasă sau de o capacitate diminuată de judecată a altor persoane, primește de la o astfel de persoană sau contractează cu o astfel de persoană, câștig pecuniar pentru el însuși sau pentru o terță persoană, evident disproporționată față de considerația pe care a dat-o, făcută sau obligată să o facă, va fi pedepsită cu închisoarea între un și trei ani. (2) Aceeași pedeapsă menționată la alineatul (1) din prezentul articol se aplică oricărui persoană care se angajează în acordarea împrumuturilor, contractând astfel câștig pecuniar exorbitant.” Dispoziția relevantă a Codului Penal (Kazneni zakon , Gazette Oficial nr. 125/2011 și 144/2012) prevede: contractul de uzură art. 242 „(1) Oricine, profitând de experiența de urgență/distress, de diminuare a capacității de judecată sau de o dorință grav slabă a altor persoane, primește de la o astfel de persoană, sau contracte cu o astfel de persoană, câștig pecuniar pentru el însuși sau pentru o terță persoană, care este evident disproporționată față de considerația pe care a acordat-o, făcută sau legată de a da sau de a face, va fi pedepsită cu închisoarea între un și trei ani. (2) În cazul în care autorul este implicat în activitățile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, el sau ea este pedepsit de închisoare între unu și opt ani.” COMPLAINT Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție, că el a fost restricționat ilegal în libertatea de circulație și a împiedicat să părăsească teritoriul Croației. A existat încălcarea dreptului reclamantului la libertatea de circulație și libertatea sa de a părăsi teritoriul Croației, în contravenție cu art. 2 din Protocolul nr. 4? Guvernul este solicitat să prezinte două exemplare ale documentelor relevante în cazul reclamantului.