BABAK HASANOV v. AZERBAIJAN and 1 other application
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
BABAK HASANOV v. AZERBAIJAN and 1 other application (CtEDO, 2014)
Comunicat la 3 iulie 2014 PRIMEA SECȚIUNE Cereri nr. 43137/13 și 43153/13 Babak HASANOV împotriva Azerbaidjanului și Babak HASANOV împotriva Azerbaidjanului depus la 22 ianuarie 2013 și, respectiv, 13 mai 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul este național azerbaiyan care s-a născut în 1973 și trăiește în Baku. El a prezentat ambele cereri în prezentul raport de comunicare. Reclamantul este reprezentat în fața Curții de dl Mustafazade și dl A. Mustafayev, avocați care practică în Azerbaidjan. Circumstanțele cazurilor Reclamantul este un activist orientat spre opoziție. În perioada 2010-2013 o serie de partide sau grupuri de opoziție au organizat mai multe demonstrații pașnice la Baku. Aceste demonstrații nu au fost autorizate și mulți participanți au fost arestați. Reclamantul a participat la două dintre aceste demonstrații care au avut loc la 17 noiembrie 2012 și 10 martie 2013, în ceea ce privește care a depus două cereri separate. Cererea nr. 43137/13 depusă la 22 ianuarie 2013 Prezenta cerere se referă la participarea reclamantului la demonstrația din 17 noiembrie 2012. Potrivit reclamantului, organizatorii au anunțat anterior autorităților relevante cu privire la demonstrația din 17 noiembrie 2012; totuși, autoritățile nu au autorizat deținerea demonstrației. Demonstrarea a fost menită să fie pașnică și a fost condusă în mod pașnic. Participanții au cerut ca Guvernul, printre altele, să desfășoare reforme democratice în țară. Demonstrația a fost dispersată de poliție. Reclamantul a fost arestat de poliție la locul în care s-a desfășurat demonstrația și a fost dus la secția de poliție. Potrivit reclamantului, el a fost arestat de către persoanele cu îmbrăcăminte simplă. Reclamantul nu a primit ocazia de a contacta rudele sale. De asemenea, el nu a fost informat în mod prompt despre motivele arestării sale. Drepturile reclamantului, inclusiv dreptul de a avea un avocat, nu au fost explicate în mod corespunzător și nu i s-a dat acces la un avocat. În ziua arestării sale, a fost elaborat un „raport privind infracțiunile administrative” (inzibati xṣta haqqında protokol ) în ceea ce privește reclamantul. Raportul a declarat că reclamantul a comis o infracțiune administrativă în temeiul articolului 310.1 (defalcarea respectării unei ordine legale a unui ofițer de poliție) din Codul de infracțiuni administrative („CaO”). Reclamantul nu a fost niciodată servit cu o copie a raportului privind infracțiunile administrative emis împotriva lui. Reclamantul a fost adus în fața Curții de district Sabail în ziua arestării. Prin decizia sa din 17 noiembrie 2012, instanța a constatat că reclamantul nu a respectat în mod deliberat ordinul legal al ofițerilor de poliție de a se abține de la a participa la o demonstrație neautorizată, a condamnat reclamantul în temeiul articolului 310.1 din CAO și a condamnat-o la „detenție administrativă” de șapte zile. Potrivit reclamantului, audierea înaintea instanței de primă instanță a durat doar câteva minute. Reclamantul a insistat să angaja un avocat de propria sa alegere, dar judecătorul instanței de primă instanță a ignorat cererea sa. Potrivit reclamantului, reprezentarea unui avocat finanțat de stat a fost ineficientă și de caracter formalist. Curtea de primă instanță se bazează în mare măsură pe raportul privind infracțiunile administrative emis în ceea ce privește reclamantul. Potrivit reclamantului, niciun martor nu a fost interogat cu excepția reclamantului însuși. Membrii publicului nu au fost autorizați să asista la ședințe ale instanței, chiar dacă instanța nu a luat nici o decizie oficială de a închide ședința publicului. Reclamantul a depus un recurs în fața Curții de Apel de la Baku, susținând că condamnarea sa este încălcată de drepturile sale, deoarece demonstrația în care a participat a fost pașnică. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, că arestarea sa a fost ilegală și că audițiile din fața instanței de primă instanță nu au fost corecte. În apelul său, reclamantul s-a plângut de asemenea că, atunci când l-a condamnat la detenție administrativă, instanța de primă instanță nu a luat în considerare faptul că a avut un handicap de gradul al doilea, în încălcarea cerințelor legii. Reclamantul a observat că, în conformitate cu legislația internă, o persoană cu handicap de gradul al doilea nu poate fi condamnată la „detenție administrativă”. Reclamantul a cerut Curtei de Apel Baku să anuleze hotărârea instanței de primă instanță în cazul său. Prin decizia sa din 26 noiembrie 2012 Curtea de Apel Baku a respins recursul reclamantului și a susținut decizia instanței de primă instanță. Cererea nr. 43153/13 depusă la 15 mai 2013 Această cerere se referă la participarea reclamantului la demonstrația din 10 martie 2013. Se pare că organizatorii demonstrației din 10 martie 2013 nu au anunțat oficial autoritățile relevante în legătură cu demonstrația planificată. Informațiile privind această demonstrație au fost difuzate prin intermediul Facebook sau prin presa. Demonstrația era destinată să fie pașnică și a fost condusă în mod pașnică. Participanții au protestat pentru moartea numeroaselor soldați din armată. Demonstrația a fost dispersată de poliție. Reclamantul a fost arestat de poliție la locul în care s-a desfășurat demonstrația și a fost dus la o secție de poliție. Potrivit reclamantului, nu i s-a dat ocazia de a contacta rudele sale. De asemenea, el nu a fost informat în mod prompt despre motivele arestării sale. Drepturile reclamantului, inclusiv dreptul de a avea un avocat, nu au fost explicate în mod corespunzător și nu i s-a dat acces la un avocat. În ziua arestării sale, a fost elaborat un „raport privind infracțiunile administrative” în ceea ce privește reclamantul. Raportul a declarat că reclamantul a comis o infracțiune administrativă în temeiul articolului 298.2 (participarea într-o adunare publică care nu a fost organizată în conformitate cu legea CAO. Reclamantul nu a fost servit niciodată cu o copie a raportului privind infracțiunile administrative emis împotriva acestuia. Prin decizia sa din 11 martie 2013, instanța a constatat că reclamantul a participat la o demonstrație care nu a fost organizată în conformitate cu legea (o infracțiune în temeiul articolului 298.2 din CAO), a condamnat reclamantul în temeiul articolului 298.2 din CAO și a condamnat-o la „închiderea administrativă” de șase zile. Potrivit reclamantului, el a insistat să utilizeze un avocat de alegere, dar judecătorul instanței de primă instanță a ignorat această cerere. Curtea de primă instanție se bazează în mare măsură pe raportul de infracțiune administrativă emis în ceea ce privește reclamantul. Potrivit reclamantului, singurii martori interogați în timpul audierii judecătorilor au fost ofițerii de poliție. Membrii publicului nu au fost autorizați să participe la ședințe de instanță, chiar dacă instanța nu a luat nici o decizie oficială de a închide ședința publicului. Reclamantul a depus un recurs în fața Curții de Apel de la Baku, susținând că condamnarea sa este încălcată de drepturile sale, deoarece demonstrația în care a participat a fost pașnică. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, că arestarea sa a fost ilegală și că audițiile din fața instanței de primă instanță nu au fost corecte. În apelul său, reclamantul s-a plângut de asemenea că, atunci când l-a condamnat la detenție administrativă, instanța de primă instanță nu a luat în considerare faptul că a avut un handicap de gradul al doilea, în încălcarea cerințelor legii. Prin decizia sa din 27 martie 2013, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului și a susținut decizia instanței de primă instanță. Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 5 din Convenție, că nu a fost informat în mod prompt despre motivele arestării sale; că nu i s-a dat ocazia de a contacta rudele sale; că drepturile sale, inclusiv dreptul de a avea un avocat, nu i-au fost explicate în mod corespunzător; că nu a fost niciodată servit cu o copie a rapoartelor de infracțiune administrativă emise împotriva lui și cu alte materiale în dosarul său; și că, în timpul demonstrației din 17 noiembrie 2012, el a fost arestat de persoane cu haine clare. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenție că nu a avut o audiere echitabilă în cadrul procedurii de infracțiune administrativă, deoarece nu i-a fost acordat suficient timp și facilități pentru a pregăti apărarea; că a fost privat de acces la asistență juridică eficace, atât după arestarea, cât și în timpul procedurii judiciare; și că singurii martori care au fost interogați erau ofițeri de poliție. De asemenea, reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenție că dreptul său la o audiere publică a fost încălcat. Reclamantul se plânge că a fost arestat și urmărit pentru participarea la demonstrații pașnice, în încălcarea articolului 11 din Convenție. Reclamantul se bazează, de asemenea, pe art. 10 în acest sens. Reclamantul se plânge, în baza articolului 7 din Convenție, că i s-a impus o penalizare mai grea decât cea aplicabilă la momentul comisiei infracțiunii: în conformitate cu legislația internă, reclamantul nu a putut fi condamnat la detenție administrativă, deoarece avea un handicap de grad al doilea. Reclamantul se bazează, de asemenea, pe art. 3 în acest sens. Denumirea formulată în cererea nr. 43137/13 numai: Reclamantul se plânge, invocând art. 7 din Convenție, că dreptul intern care funcționează ca bază pentru condamnarea sa nu a respectat principiul prevedinței. participarea la o demonstrație pașnică (avizul de avans cu privire la care au fost acordate autorităților relevante) a fost dreptul său constituțional și nu o infracțiune penală. Întrebarea COMON A fost reclamantul privat de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție? În special, a fost arestarea „administrativă” a reclamantului în conformitate cu normele procedurale interne? art. 6 §§ § 1 și 3 din Convenție erau aplicabile în cazul în cauză, în cazul în care reclamantul a avut o audiere echitabilă și publică în determinarea acuzației împotriva acestuia, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, a fost respectat principiul egalității armelor în ceea ce privește acordarea de timp și de facilități suficiente pentru a pregăti apărarea sa, posibilitatea de a se apăra prin asistență juridică eficace și interogarea martorilor? A fost impusă unei sancțiuni mai grele reclamantului decât cea care era aplicabilă la momentul comisiei infracțiunii în prezent, astfel cum se prevede în art. 7 din Convenție? Mai exact, au luat în considerare incapacitatea de gradul II al reclamantului, atunci când l-a condamnat la detenție administrativă? În sensul articolului 11 § 1 din Convenție s-a observat o interferență cu libertatea de adunare pașnică a reclamantului? În cazul în care, în conformitate cu art. 11 § 2 din Convenția, a fost prevăzută interferența prevăzută de lege? În special, legislația internă în cauză a îndeplinit cerința de „calitate a dreptului”? În plus, a fost necesară interferența în ceea ce privește art. 11 § 2? Părțile sunt invitate să prezinte copii cu privire la toate documentele referitoare la procedurile administrative, inclusiv rapoartele privind infracțiunile administrative, orice declarații făcute de reclamant înainte de a fi aduse în instanță, tranșele ședințelor și apelurile reclamantului. De asemenea, părțile sunt invitate să prezinte copii ale tuturor documentelor referitoare la organizarea și deținerea demonstrațiilor în care reclamantul a participat, în special, anunțurile prezentate de organizatorii demonstrațiilor autorităților executive locale relevante, precum și răspunsurile oficiale primite de către autoritățile executive locale relevante care refuză să autorizeze demonstrațiile. Reclamantul este, de asemenea, solicitat să prezinte copii ale documentelor care dovedesc invaliditatea sa de gradul al doilea. CAUZA QUESTIONS SPECIFICE Cerere nr. 43137/13: A fost considerat vinovat actul acela constituie o infracțiune, conform articolului 7 din Convenție? În special, legislația internă prevede în mod clar (a) infracțiunile de a nu se conforma în mod deliberat ordinului legal al ofițerilor de poliție de a se abține de la a participa la o demonstrație neautorizată și (b) procedurile pentru organizarea și organizarea în sine a adunărilor (a se vedea Vyerentsov c. Ucraina, nr. 20372/11, 11 aprilie 2013)?