Babak Hasanov împotriva Azerbaidjanului și încă o cerere

Traducere în română Auto

Comunicat la 3 iulie 2014 PRIMEA SECȚIUNE Cereri nr. 43137/13 și 43153/13 Babak HASANOV împotriva Azerbaidjanului și Babak HASANOV împotriva Azerbaidjanului depus la 22 ianuarie 2013 și, respectiv, 13 mai 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul este național azerbaiyan care s-a născut în 1973 și trăiește în Baku. El a prezentat ambele cereri în prezentul raport de comunicare. Reclamantul este reprezentat în fața Curții de dl Mustafazade și dl A. Mustafayev, avocați care practică în Azerbaidjan. Circumstanțele cazurilor Reclamantul este un activist orientat spre opoziție. În perioada 2010-2013 o serie de partide sau grupuri de opoziție au organizat mai multe demonstrații pașnice la Baku. Aceste demonstrații nu au fost autorizate și mulți participanți au fost arestați.

Reclamantul a participat la două dintre aceste demonstrații care au avut loc la 17 noiembrie 2012 și 10 martie 2013, în ceea ce privește care a depus două cereri separate. Cererea nr. 43137/13 depusă la 22 ianuarie 2013 Prezenta cerere se referă la participarea reclamantului la demonstrația din 17 noiembrie 2012. Potrivit reclamantului, organizatorii au anunțat anterior autorităților relevante cu privire la demonstrația din 17 noiembrie 2012; totuși, autoritățile nu au autorizat deținerea demonstrației. Demonstrarea a fost menită să fie pașnică și a fost condusă în mod pașnic. Participanții au cerut ca Guvernul, printre altele, să desfășoare reforme democratice în țară. Demonstrația a fost dispersată de poliție.

Reclamantul a fost arestat de poliție la locul în care s-a desfășurat demonstrația și a fost dus la secția de poliție. Potrivit reclamantului, el a fost arestat de către persoanele cu îmbrăcăminte simplă. Reclamantul nu a primit ocazia de a contacta rudele sale. De asemenea, el nu a fost informat în mod prompt despre motivele arestării sale. Drepturile reclamantului, inclusiv dreptul de a avea un avocat, nu au fost explicate în mod corespunzător și nu i s-a dat acces la un avocat. În ziua arestării sale, a fost elaborat un „raport privind infracțiunile administrative” (inzibati xṣta haqqında protokol ) în ceea ce privește reclamantul. Raportul a declarat că reclamantul a comis o infracțiune administrativă în temeiul articolului 310.1 (defalcarea respectării unei ordine legale a unui ofițer de poliție) din Codul de infracțiuni administrative („CaO”).

Reclamantul nu a fost niciodată servit cu o copie a raportului privind infracțiunile administrative emis împotriva lui. Reclamantul a fost adus în fața Curții de district Sabail în ziua arestării. Prin decizia sa din 17 noiembrie 2012, instanța a constatat că reclamantul nu a respectat în mod deliberat ordinul legal al ofițerilor de poliție de a se abține de la a participa la o demonstrație neautorizată, a condamnat reclamantul în temeiul articolului 310.1 din CAO și a condamnat-o la „detenție administrativă” de șapte zile. Potrivit reclamantului, audierea înaintea instanței de primă instanță a durat doar câteva minute. Reclamantul a insistat să angaja un avocat de propria sa alegere, dar judecătorul instanței de primă instanță a ignorat cererea sa.

Potrivit reclamantului, reprezentarea unui avocat finanțat de stat a fost ineficientă și de caracter formalist. Curtea de primă instanță se bazează în mare măsură pe raportul privind infracțiunile administrative emis în ceea ce privește reclamantul. Potrivit reclamantului, niciun martor nu a fost interogat cu excepția reclamantului însuși. Membrii publicului nu au fost autorizați să asista la ședințe ale instanței, chiar dacă instanța nu a luat nici o decizie oficială de a închide ședința publicului. Reclamantul a depus un recurs în fața Curții de Apel de la Baku, susținând că condamnarea sa este încălcată de drepturile sale, deoarece demonstrația în care a participat a fost pașnică. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, că arestarea sa a fost ilegală și că audițiile din fața instanței de primă instanță nu au fost corecte.

În apelul său, reclamantul s-a plângut de asemenea că, atunci când l-a condamnat la detenție administrativă, instanța de primă instanță nu a luat în considerare faptul că a avut un handicap de gradul al doilea, în încălcarea cerințelor legii. Reclamantul a observat că, în conformitate cu legislația internă, o persoană cu handicap de gradul al doilea nu poate fi condamnată la „detenție administrativă”. Reclamantul a cerut Curtei de Apel Baku să anuleze hotărârea instanței de primă instanță în cazul său. Prin decizia sa din 26 noiembrie 2012 Curtea de Apel Baku a respins recursul reclamantului și a susținut decizia instanței de primă instanță. Cererea nr. 43153/13 depusă la 15 mai 2013 Această cerere se referă la participarea reclamantului la demonstrația din 10 martie 2013. Se pare că organizatorii demonstrației din 10 martie 2013 nu au anunțat oficial autoritățile relevante în legătură cu demonstrația planificată.

Informațiile privind această demonstrație au fost difuzate prin intermediul Facebook sau prin presa. Demonstrația era destinată să fie pașnică și a fost condusă în mod pașnică. Participanții au protestat pentru moartea numeroaselor soldați din armată. Demonstrația a fost dispersată de poliție. Reclamantul a fost arestat de poliție la locul în care s-a desfășurat demonstrația și a fost dus la o secție de poliție. Potrivit reclamantului, nu i s-a dat ocazia de a contacta rudele sale. De asemenea, el nu a fost informat în mod prompt despre motivele arestării sale. Drepturile reclamantului, inclusiv dreptul de a avea un avocat, nu au fost explicate în mod corespunzător și nu i s-a dat acces la un avocat.

În ziua arestării sale, a fost elaborat un „raport privind infracțiunile administrative” în ceea ce privește reclamantul. Raportul a declarat că reclamantul a comis o infracțiune administrativă în temeiul articolului 298.2 (participarea într-o adunare publică care nu a fost organizată în conformitate cu legea CAO. Reclamantul nu a fost servit niciodată cu o copie a raportului privind infracțiunile administrative emis împotriva acestuia. Prin decizia sa din 11 martie 2013, instanța a constatat că reclamantul a participat la o demonstrație care nu a fost organizată în conformitate cu legea (o infracțiune în temeiul articolului 298.2 din CAO), a condamnat reclamantul în temeiul articolului 298.2 din CAO și a condamnat-o la „închiderea administrativă” de șase zile.

Potrivit reclamantului, el a insistat să utilizeze un avocat de alegere, dar judecătorul instanței de primă instanță a ignorat această cerere. Curtea de primă instanție se bazează în mare măsură pe raportul de infracțiune administrativă emis în ceea ce privește reclamantul. Potrivit reclamantului, singurii martori interogați în timpul audierii judecătorilor au fost ofițerii de poliție. Membrii publicului nu au fost autorizați să participe la ședințe de instanță, chiar dacă instanța nu a luat nici o decizie oficială de a închide ședința publicului. Reclamantul a depus un recurs în fața Curții de Apel de la Baku, susținând că condamnarea sa este încălcată de drepturile sale, deoarece demonstrația în care a participat a fost pașnică.

Reclamantul s-a plâns, de asemenea, că arestarea sa a fost ilegală și că audițiile din fața instanței de primă instanță nu au fost corecte. În apelul său, reclamantul s-a plângut de asemenea că, atunci când l-a condamnat la detenție administrativă, instanța de primă instanță nu a luat în considerare faptul că a avut un handicap de gradul al doilea, în încălcarea cerințelor legii. Prin decizia sa din 27 martie 2013, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului și a susținut decizia instanței de primă instanță.

Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 5 din Convenție, că nu a fost informat în mod prompt despre motivele arestării sale; că nu i s-a dat ocazia de a contacta rudele sale; că drepturile sale, inclusiv dreptul de a avea un avocat, nu i-au fost explicate în mod corespunzător; că nu a fost niciodată servit cu o copie a rapoartelor de infracțiune administrativă emise împotriva lui și cu alte materiale în dosarul său; și că, în timpul demonstrației din 17 noiembrie 2012, el a fost arestat de persoane cu haine clare. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenție că nu a avut o audiere echitabilă în cadrul procedurii de infracțiune administrativă, deoarece nu i-a fost acordat suficient timp și facilități pentru a pregăti apărarea; că a fost privat de acces la asistență juridică eficace, atât după arestarea, cât și în timpul procedurii judiciare; și că singurii martori care au fost interogați erau ofițeri de poliție.

De asemenea, reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenție că dreptul său la o audiere publică a fost încălcat. Reclamantul se plânge că a fost arestat și urmărit pentru participarea la demonstrații pașnice, în încălcarea articolului 11 din Convenție. Reclamantul se bazează, de asemenea, pe art. 10 în acest sens. Reclamantul se plânge, în baza articolului 7 din Convenție, că i s-a impus o penalizare mai grea decât cea aplicabilă la momentul comisiei infracțiunii: în conformitate cu legislația internă, reclamantul nu a putut fi condamnat la detenție administrativă, deoarece avea un handicap de grad al doilea. Reclamantul se bazează, de asemenea, pe art. 3 în acest sens. Denumirea formulată în cererea nr. 43137/13 numai: Reclamantul se plânge, invocând art. 7 din Convenție, că dreptul intern care funcționează ca bază pentru condamnarea sa nu a respectat principiul prevedinței.

participarea la o demonstrație pașnică (avizul de avans cu privire la care au fost acordate autorităților relevante) a fost dreptul său constituțional și nu o infracțiune penală. Întrebarea COMON A fost reclamantul privat de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție? În special, a fost arestarea „administrativă” a reclamantului în conformitate cu normele procedurale interne? art. 6 §§ § 1 și 3 din Convenție erau aplicabile în cazul în cauză, în cazul în care reclamantul a avut o audiere echitabilă și publică în determinarea acuzației împotriva acestuia, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, a fost respectat principiul egalității armelor în ceea ce privește acordarea de timp și de facilități suficiente pentru a pregăti apărarea sa, posibilitatea de a se apăra prin asistență juridică eficace și interogarea martorilor?

A fost impusă unei sancțiuni mai grele reclamantului decât cea care era aplicabilă la momentul comisiei infracțiunii în prezent, astfel cum se prevede în art. 7 din Convenție? Mai exact, au luat în considerare incapacitatea de gradul II al reclamantului, atunci când l-a condamnat la detenție administrativă? În sensul articolului 11 § 1 din Convenție s-a observat o interferență cu libertatea de adunare pașnică a reclamantului? În cazul în care, în conformitate cu art. 11 § 2 din Convenția, a fost prevăzută interferența prevăzută de lege? În special, legislația internă în cauză a îndeplinit cerința de „calitate a dreptului”?

În plus, a fost necesară interferența în ceea ce privește art. 11 § 2? Părțile sunt invitate să prezinte copii cu privire la toate documentele referitoare la procedurile administrative, inclusiv rapoartele privind infracțiunile administrative, orice declarații făcute de reclamant înainte de a fi aduse în instanță, tranșele ședințelor și apelurile reclamantului. De asemenea, părțile sunt invitate să prezinte copii ale tuturor documentelor referitoare la organizarea și deținerea demonstrațiilor în care reclamantul a participat, în special, anunțurile prezentate de organizatorii demonstrațiilor autorităților executive locale relevante, precum și răspunsurile oficiale primite de către autoritățile executive locale relevante care refuză să autorizeze demonstrațiile.

Reclamantul este, de asemenea, solicitat să prezinte copii ale documentelor care dovedesc invaliditatea sa de gradul al doilea. CAUZA QUESTIONS SPECIFICE Cerere nr. 43137/13: A fost considerat vinovat actul acela constituie o infracțiune, conform articolului 7 din Convenție? În special, legislația internă prevede în mod clar (a) infracțiunile de a nu se conforma în mod deliberat ordinului legal al ofițerilor de poliție de a se abține de la a participa la o demonstrație neautorizată și (b) procedurile pentru organizarea și organizarea în sine a adunărilor (a se vedea Vyerentsov c. Ucraina, nr. 20372/11, 11 aprilie 2013)?

Communicated on 3 July 2014

FIRST SECTION

Applications nos. 43137/13 and 43153/13 Babak HASANOV against Azerbaijan and Babak HASANOV against Azerbaijan lodged on 22 January 2013 and 13 May 2013 respectively

STATEMENT OF FACTS

The applicant is Azerbaijani national who was born in 1973 and lives in Baku. He submitted both applications in the present communication report. The applicant is represented before the Court by Mr R. Mustafazade and Mr A. Mustafayev, lawyers practising in Azerbaijan. The circumstances of the cases The applicant is an opposition-oriented activist. In the period from 2010 to 2013 a number of opposition parties or groups organised several peaceful demonstrations in Baku. These demonstrations had not been authorised and many participants were arrested. The applicant participated in two of these demonstrations which took place on 17 November 2012 and 10 March 2013, in respect of which he lodged two separate applications.

Application no. 43137/13 lodged on 22 January 2013 This application concerns participation of the applicant in the demonstration of 17 November 2012. According to the applicant, the organisers had given prior notice to the relevant authorities about the demonstration of 17 November 2012; however, the authorities had not authorised holding of the demonstration. The demonstration was intended to be peaceful and was conducted in a peaceful manner. The participants demanded that the Government, inter alia , conduct democratic reforms in the country. The demonstration was dispersed by the police. The applicant was arrested by the police at the place where the demonstration was held and was taken to a police station. According to the applicant, he was arrested by plain-clothed persons. The applicant was not given an opportunity to contact his relatives. He also was not promptly informed about the reasons for his arrest. The applicant’s rights, including the right to have a lawyer, were not properly explained to him and he was not given access to a lawyer. On the day of his arrest, an “administrative offence report” ( inzibati xəta haqqında protokol ) was drawn up in respect of the applicant. The report stated that the applicant had committed an administrative offence under Article 310.1 (failure to comply with a lawful order of a police officer) of the Code of Administrative Offences (“the CAO”). The applicant was never served with a copy of the administrative offence report issued against him. The applicant was brought before the Sabail District Court on the day of the arrest. By its decision of 17 November 2012 the court found that the applicant had deliberately failed to comply with the lawful order of police officers to refrain from participating in an unauthorised demonstration, convicted the applicant under Article 310.1 of the CAO, and sentenced him to seven days’ “administrative detention”. According to the applicant, the hearing before the first-instance court lasted only a few minutes. The applicant had insisted on employing a lawyer of his own choice, but the judge of the first-instance court had disregarded his request. According to the applicant, representation by a State-funded lawyer was ineffective and of a formalistic nature. The first-instance court relied heavily on the administrative offence report issued in respect of the applicant. According to the applicant, no witnesses were questioned except for the applicant himself. Members of the public were not allowed to attend the court hearings, even though the court had not taken any formal decision to close the hearings to the public. The applicant lodged an appeal before the Baku Court of Appeal, arguing that his conviction was in violation of his rights because the demonstration in which he had participated had been peaceful. The applicant also complained that his arrest had been unlawful and that the hearings before the first-instance court had not been fair. In his appeal the applicant also complained that, when sentencing him to administrative detention, the first-instance court had failed to take into consideration the fact that he had a second-degree disability, in breach of the requirements of the law. The applicant observed that, according to the domestic legislation, a person with a second-degree disability could not be sentenced to “administrative detention”. The applicant asked the Baku Court of Appeal to quash the first-instance court’s decision in his case. By its decisions of 26 November 2012 the Baku Court of Appeal rejected the applicant’s appeal and upheld the decision of the first-instance court.

Application no. 43153/13 lodged on 15 May 2013 This application concerns participation of the applicant in the demonstration of 10 March 2013. It appears that the organisers of the demonstration of 10 March 2013 had not given a formal notice to the relevant authorities about the planned demonstration. Information about this demonstration had been disseminated through Facebook or through press. The demonstration was intended to be peaceful and was conducted in a peaceful manner. The participants protested over deaths of numerous soldiers in the army. The demonstration was dispersed by the police. The applicant was arrested by the police at the place where the demonstration was held and was taken to a police station. According to the applicant, he was not given an opportunity to contact his relatives. He also was not promptly informed about the reasons for his arrest. The applicant’s rights, including the right to have a lawyer, were not properly explained to him and he was not given access to a lawyer. On the day of his arrest, an “administrative offence report” was drawn up in respect of the applicant. The report stated that the applicant had committed an administrative offence under Article 298.2 (participation in a public assembly which was not organised in accordance with law) of the CAO. The applicant was never served with a copy of the administrative offence report issued against him. The applicant was brought before the Sabail District Court the following day. By its decision of 11 March 2013 the court found that the applicant had participated in a demonstration which was not organised in accordance with law (an offence under Article 298.2 of the CAO), convicted the applicant under Article 298.2 of the CAO, and sentenced him to six days’ “administrative detention”. According to the applicant, he had insisted on employing a lawyer of his own choice, but the judge of the first-instance court had disregarded this request. The first-instance court relied heavily on the administrative offence report issued in respect of the applicant. According to the applicant, the only witnesses questioned during the court hearings were the police officers. Members of the public were not allowed to attend the court hearings, even though the court had not taken any formal decision to close the hearings to the public. The applicant lodged an appeal before the Baku Court of Appeal, arguing that his conviction was in violation of his rights because the demonstration in which he had participated had been peaceful. The applicant also complained that his arrest had been unlawful and that the hearings before the first-instance court had not been fair. In his appeal the applicant also complained that, when sentencing him to administrative detention, the first-instance court had failed to take into consideration the fact that he had a second-degree disability, in breach of the requirements of the law. The applicant asked the Baku Court of Appeal to quash the first-instance court’s decision. By its decision of 27 March 2013 the Baku Court of Appeal rejected the applicant’s appeal and upheld the decision of the first ‑ instance court. COMPLAINTS Complaints raised in both applications (nos. 43137/13 and 43153/13): 1. The applicant complains under Article 5 of the Convention that he was not promptly informed about the reasons for his arrest; that he was not given an opportunity to contact his relatives; that his rights, including the right to have a lawyer, were not properly explained to him; that he was never served with a copy of the administrative offence reports issued against him and with other materials in his case-files; and that during the demonstration of 17 November 2012 he was arrested by plain-clothed persons. 2. The applicant complains under Article 6 of the Convention that he did not have a fair hearing in the administrative offence proceedings because he was not given sufficient time and facilities to prepare his defence; that he was deprived of access to effective legal assistance, both after the arrest and during the judicial proceedings; and that the only witnesses to be questioned were police officers. Also, the applicant complains under Article 6 of the Convention that his right to a public hearing was violated.

The applicant complains that he was arrested and prosecuted for participating in peaceful demonstrations, in breach of Article 11 of the Convention. The applicant also relies on Article 10 in this respect.

The applicant complains, relying on Article 7 of the Convention, that a heavier penalty was imposed on him than the one which was applicable at the time of the commission of the offence: according to domestic legislation, the applicant could not be sentenced to administrative detention because he had a second-degree disability. The applicant also relies on Article 3 in this respect. Complaint raised in application no. 43137/13 only:

The applicant complains, invoking Article 7 of the Convention, that the domestic law serving as a basis for his conviction did not comply with the principle of foreseeability. The applicant argues that participation in a peaceful demonstration (advance notice about which had been given to the relevant authorities) was his constitutional right and not a criminal offence.

COMMON QUESTIONS

1. Was the applicant deprived of his liberty in breach of Article 5 § 1 of the Convention? In particular, was the applicant’s “administrative” arrest in compliance with domestic procedural rules? 2. Was Article 6 §§ 1 and 3 of the Convention under its criminal head applicable to the proceedings in the present cases? If so, did the applicant have a fair and public hearing in determining the charge against him, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, was the principle of equality of arms respected as regards the provision of sufficient time and facilities to prepare his defence, the opportunity to defend oneself through effective legal assistance, and the questioning of witnesses?

3. Was a heavier penalty imposed on the applicant than the one which was applicable at the time of the commission of the offence in the present cases, as proscribed by Article 7 of the Convention? Specifically, did the domestic courts take into consideration the applicant’s second-degree disability, when sentencing him to administrative detention? 4. Has there been an interference with the applicant’s freedom of peaceful assembly, within the meaning of Article 11 § 1 of the Convention? If so, was the interference prescribed by law, as required by Article 11 § 2? In particular, did the domestic legislation in question meet the “quality of law” requirement?

Furthermore, was the interference necessary, in terms of Article 11 § 2? 5. The parties are requested to submit copies of all documents relating to the administrative proceedings, including the administrative offence reports, any statements made by the applicant before being brought to court, the transcripts of the hearings and the applicant’s appeals.

The parties are also requested to submit copies of all documents relating to the organisation and holding of the demonstrations in which the applicant participated, in particular, the notices submitted by the organisers of the demonstrations to the relevant local executive authorities, and the official responses the organisers received from the relevant local executive authorities refusing to authorise the demonstrations.

The applicant is also requested to submit copies of documents proving his second-degree disability.

CASE SPECIFIC QUESTIONS

Application no. 43137/13: Did the act of which the applicant was found guilty constitute an offence, as required by Article 7 of the Convention? In particular, did the domestic law clearly provide for (a) the offence of deliberately failing to comply with the lawful order of police officers to refrain from participating in an unauthorised demonstration, and (b) the procedure for the organisation and holding of assemblies itself (see Vyerentsov v. Ukraine, no. 20372/11, 11 April 2013)?