Ulvi Hasanov împotriva Azerbaidjanului și încă o cerere

Comunicat la 3 iulie 2014 PRIMEA SECȚIUNE Cereri nr. 69437/11 și 53662/13 Ulvi HASANOV împotriva Azerbaidjanului și Dayanat BABAYEV împotriva Azerbaidjanului depuse la 17 octombrie 2011 și, respectiv, 18 februarie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții sunt resortisanți azerbaezi (a se vedea Apendicele). Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl Mustafazade și dl A. Mustafayev, avocați care practică în Azerbaidjan. În ambele cazuri, circumstanțele cazurilor Faptele prezentate de solicitanți sunt similare, cu excepția cazului în care nu se indică altfel, și pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt activiști orientați spre opoziție. În perioada 2010-2013 o serie de partide sau grupuri de opoziție au organizat mai multe demonstrații pașnice la Baku.

Aceste demonstrații nu au fost autorizate și mulți participanți au fost arestați. Trei dintre aceste demonstrații au avut loc la 11 martie 2011, 20 octombrie 2012 și 17 noiembrie 2012. Fiecare dintre solicitanți a participat la două dintre aceste demonstrații (a se vedea Apendicele). Potrivit reclamanților, organizatorii au anunțat în prealabil autorităților relevante cu privire la demonstrațiile planificate; totuși, autoritățile nu au autorizat deținerea demonstrațiilor. Se pare că organizatorii demonstrației din 11 martie 2011 nu au anunțat oficial autoritățile relevante în legătură cu demonstrația planificată. Informațiile despre această demonstrație au fost difuzate prin Facebook sau prin presa.

Demonstrațiile erau destinate să fie pașnice și au fost desfășurate în mod pașnic. Participanții au cerut ca Guvernul, printre altele, Toate manifestațiile au fost disperse de poliție. Reclamanții au fost arestați de poliție în locurile unde s-au desfășurat manifestațiile. Au fost duși la diferite secții de poliție. Potrivit reclamanților, acestea au fost arestate de persoane cu haine simple (denumită în cererea nr. 69437/11 a ridicat această chestiune numai în ceea ce privește demonstrația din 20 octombrie 2012). Octombrie 2012). De asemenea, nu au fost informate în mod prompt despre motivele arestării acestora. Drepturile reclamanților, inclusiv dreptul de a avea un avocat, nu au fost explicate în mod corespunzător și nu au avut acces la un avocat.

În ziua fiecărei arestări, un „raport privind infracțiunile administrative” ( inzibati xęta haqqında protokol ) a fost elaborat în ceea ce privește acestea. Raportul a afirmat că reclamantul a comis o infracțiune administrativă în temeiul articolului 310.1 (defalcarea respectării unei ordine legale de poliție) a Codului de infracțiuni administrative („CaO”). În cazurile lor respective privind demonstrarea din 20 octombrie 2012, reclamanții au fost încălcați în plus în temeiul articolului 298 (violație a normelor privind organizarea adunărilor publice) a CAO. Reclamanții nu au fost furnizati niciodată cu o copie a rapoartelor privind infracțiunile administrative emise împotriva acestora. În fiecare caz, instanța respectivă a constatat că reclamantul nu a reușit în mod deliberat să respecte ordinea legală a ofițerilor de poliție de a se abține de la a participa la o demonstrație neautorizată.

În fiecare caz, tribunalul de primă instanță a condamnat reclamantul în temeiul articolului 310.1 din CAO. În cererea nr. 69437/11 (demonstrarea din 20 octombrie 2012) reclamantul a fost, de asemenea, condamnat în conformitate cu art. 298 din CAO. Reclamanții au fost condamnați la diferite perioade de „detenție administrativă” (a se vedea Apendicele). Potrivit reclamanților, audierea înaintea instanței de primă instanță în fiecare caz a durat doar câteva minute (reclamantul în cerere nr. 53662/13 ridică această problemă în ceea ce privește demonstrația din 20 octombrie 2012). Reclamanții au insistat să utilizeze avocați de proprie alegere, dar judecătorii instanțelor respective de primă instanță nu și-au luat în considerare cererile.

Potrivit reclamanților, reprezentarea avocaților finanțați de stat este ineficientă și de caracter formalist (reclamantul în cererea nr. 53662/13 prezintă această chestiune în ceea ce privește demonstrarea din 20 octombrie 2012). Instanțele de primă instanță se bazează în mare măsură pe rapoartele administrative privind infracțiunile emise în ceea ce privește reclamanții. Potrivit reclamanților, singurii martori interogați în timpul audierii din instanță au fost ofițerii de poliție, care nu au fost implicați în arestarea reclamanților sau nici un martor au fost interogați, cu excepția reclamanților înșiși. Membrii publicului (inclusiv apărătorii drepturilor omului și jurnaliștilor) nu au fost autorizați să participe la ședințe de instanță, chiar dacă instanțele nu au luat nici o decizie oficială pentru a închide ședința publicului.

Reclamanții au depus apeluri în fața Curții de Apel de la Baku, susținând că condamnările lor sunt încălcate cu drepturile lor, deoarece demonstrațiile în care au participat au fost pașnice. Reclamanții s-au plâns, de asemenea, că arestarea lor a fost ilegală și că audițiile din fața instanțelor respective de primă instanță nu au fost corecte. Reclamanții au solicitat Curții de Apel Baku să anuleze hotărârile instanțelor de primă instanță în cazurile lor respective. În diferite date, Curtea de Apel Baku a respins apelurile reclamanților și a susținut hotărârile instanțelor de primă instanță.

Reclamanții se plâng în temeiul articolului 5 din Convenție că nu au fost informați în mod prompt cu privire la motivele arestării lor; că nu au primit ocazia de a-și contacta rudele; că drepturile lor, inclusiv dreptul de a avea un avocat, nu au fost explicate în mod corespunzător; că nu au fost furnizate niciodată o copie a raportului privind infracțiunile administrative emise împotriva lor și cu alte materiale în dosarul lor; și că au fost arestate de persoane cu haine clare. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 din Convenție că nu au avut o audiere echitabilă în cadrul procedurii de infracțiune administrativă, deoarece nu au primit suficient timp și facilități pentru a pregăti apărarea lor; că au fost privați de acces la asistență juridică eficace, atât după arestarea, cât și în timpul procedurii judiciare; și că singurii martori care au fost interogați au fost ofițeri de poliție.

De asemenea, reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 din Convenție că dreptul lor la o audiere publică a fost încălcat. Reclamanții se plâng că au fost arestați și urmăriți pentru participarea la demonstrații pașnice, în încălcarea articolului 11 din Convenție. Reclamanții se bazează, de asemenea, pe art. 10 în acest sens. Reclamanții se declară, invocând art. 7 din Convenție, că dreptul intern care servește ca bază pentru condamnarea lor nu a respectat principiul previzibilității (denumit în cererea nr. 69437/11 a susținut această chestiune în ceea ce privește demonstrația din 20 octombrie 2012). Participarea la o demonstrație pașnică (avizul de avans cu privire la care au fost date autorităților relevante) a fost dreptul lor constituțional și nu o infracțiune penală.

Întrebarea COMUN A fost reclamanții privați de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție? În special, a fost arestarea „administrativă” a reclamanților în conformitate cu normele procedurale interne? art. 6 §§ §§ și 3 din Convenție erau aplicabile în cazul în cauză, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, în cazul în care reclamanții au avut o audiere echitabilă și publică în determinarea acuzației împotriva acestora, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, a fost respectat principiul egalității armelor în ceea ce privește acordarea de timp și de facilități suficiente pentru a pregăti apărarea lor, posibilitatea de a se apăra prin asistență juridică eficace și interogarea martorilor?

În sensul articolului 11 § 1 din Convenție s-a observat o interferență cu libertatea de adunare pașnică a reclamanților? În cazul în care, în conformitate cu art. 11 § 2 din Convenția, a fost prevăzută interferența prevăzută de lege? În special, legislația internă în cauză a îndeplinit cerința de „calitate a dreptului”? În plus, a fost necesară interferența în ceea ce privește art. 11 § 2? Părțile sunt invitate să prezinte copii cu privire la toate documentele referitoare la procedurile administrative, inclusiv rapoartele privind infracțiunile administrative, orice declarații făcute de solicitanți înainte de a fi aduse în instanță, tranșele ședințelor și apelurile reclamanților.

Părțile sunt, de asemenea, invitate să prezinte copii ale tuturor documentelor referitoare la organizarea și deținerea demonstrațiilor în care reclamanții au participat, în special, la anunțurile prezentate de organizatorii demonstrațiilor autorităților executive locale relevante și la răspunsurile oficiale primite de către autoritățile executive locale relevante refuzând să autorizeze demonstrațiile. CAUZUL QUESTIONS SPECIFICE Cererea nr. 69437/11 (demonstrarea din 20 octombrie 2012) și 53662/13: Actele ale căror solicitanți au fost considerați vinovați constituie o infracțiune, conform articolului 7 din Convenție?

În special, legislația internă prevedea în mod clar: a) infracțiunile de nerespectare în mod deliberat a ordinului legal al ofițerilor de poliție de a se abține de la a participa la o demonstrație neautorizată sau de încălcarea normelor privind organizarea adunărilor publice, și (b) procedurile de organizare și de organizare a assemblărilor în sine (a se vedea Vyerentsov c. Ucraina; nr. 20372/11, 11 aprilie 2013)? Apendice nr. Cerere nr. Locată pe Data denumirii reclamantului loc de naștere Note de reședință Hotărâre de primă instanță Apelează hotărârea 69437/11* 17/10/2011 Ulvi HASANOV 1987 Baku 7 zile de detenție administrativă pentru participare la demonstrarea din 11 martie 2011 Hotărârea Curții de district Sabail din 11 martie 2011 Hotărârea Curții de Apel de la Baku din 1 aprilie 2011 (recepută de reclamant la 18 aprilie 2011) deținere administrativă de 7 zile pentru participarea la demonstrația din 20 octombrie 2012 a Curții de district Sabail din 20 octombrie 2012 Hotărârea Curții de Apel de la Baku din 29 octombrie 2012 53662/13 18/02/2013 Dayanat BABAYEV 1989 Neftchala 10 zile de detenție administrativă pentru participare la demonstrația din 20 octombrie 2012 decizia Curții de District Sabail din 20 octombrie 2012 decizia Curții de Apel Baku din 29 octombrie 2012 detenție administrativă pentru participare la demonstrația din 17 noiembrie 2012 decizia Curții de

District Sabail din 17 noiembrie 2012 Hotărârea Curții de Apel de la Baku din 23 noiembrie 2012

Communicated on 3 July 2014

FIRST SECTION

Applications nos. 69437/11 and 53662/13 Ulvi HASANOV against Azerbaijan and Dayanat BABAYEV against Azerbaijan lodged on 17 October 2011 and 18 February 2013 respectively

STATEMENT OF FACTS

The applicants are Azerbaijani nationals (see Appendix). They are represented before the Court by Mr R. Mustafazade and Mr A. Mustafayev, lawyers practising in Azerbaijan. The circumstances of the cases The facts, as submitted by the applicants, are similar in both cases, unless indicated otherwise, and may be summarised as follows. The applicants are opposition-oriented activists. In the period from 2010 to 2013 a number of opposition parties or groups organised several peaceful demonstrations in Baku. These demonstrations had not been authorised and many participants were arrested. Three of these demonstrations took place on 11 March 2011, 20 October 2012 and 17 November 2012. Each of the applicants participated in two of these demonstrations (see Appendix).

According to the applicants, the organisers had given prior notice to the relevant authorities about the planned demonstrations; however, the authorities had not authorised holding of the demonstrations. It appears that the organisers of the demonstration of 11 March 2011 had not given a formal notice to the relevant authorities about the planned demonstration. Information about this demonstration had been disseminated through Facebook or through press. The demonstrations were intended to be peaceful and were conducted in a peaceful manner. The participants demanded that the Government, inter alia , hold free and fair elections and conduct democratic reforms in the country. All of the demonstrations were dispersed by the police.

The applicants were arrested by the police at the places where the demonstrations were held. They were taken to various police stations. According to the applicants, they were arrested by plain-clothed persons (the applicant in application no. 69437/11 raises this issue only with regard to the demonstration of 20 October 2012). The applicants were not given an opportunity to contact their relatives (the applicant in application no. 53662/13 raises this issue only with regard to the demonstration of 20 October 2012). They also were not promptly informed about the reasons for their arrest. The applicants’ rights, including the right to have a lawyer, were not properly explained to them and they were not given access to a lawyer.

On the day of the applicants’ each arrest, an “administrative offence report” ( inzibati xəta haqqında protokol ) was drawn up in regard of them. The report stated that the applicant had committed an administrative offence under Article 310.1 (failure to comply with a lawful order of a police officer) of the Code of Administrative Offences (“the CAO”). In their respective cases concerning the demonstration of 20 October 2012 the applicants were additionally charged under Article 298 (violation of rules on holding public assemblies) of the CAO. The applicants were never served with a copy of the administrative offence reports issued against them. The applicants were brought before a first-instance court on the day of the arrest.

In each case the respective first-instance court found that the applicant had deliberately failed to comply with the lawful order of police officers to refrain from participating in an unauthorised demonstration. In each case the first-instance court convicted the applicant under Article 310.1 of the CAO. In application no. 69437/11 (the demonstration of 20 October 2012) the applicant was also convicted under Article 298 of the CAO. The applicants were sentenced to various periods of “administrative detention” (see Appendix). According to the applicants, the hearing before the first-instance court in each case lasted only a few minutes (the applicant in application no. 53662/13 raises this issue with regard to the demonstration of 20 October 2012). The applicants had insisted on employing lawyers of their own choice, but the judges of the respective first-instance courts had disregarded their requests.

According to the applicants, representation by State-funded lawyers was ineffective and of a formalistic nature (the applicant in application no. 53662/13 raises this issue with regard to the demonstration of 20 October 2012). The first-instance courts relied heavily on the administrative offence reports issued in respect of the applicants. According to the applicants, the only witnesses questioned during the court hearings were the police officers, who had not been involved in the applicants’ arrest or no witnesses were questioned, except for the applicants themselves. Members of the public (including human rights defenders and journalists) were not allowed to attend the court hearings, even though the courts had not taken any formal decisions to close the hearings to the public.

The applicants lodged appeals before the Baku Court of Appeal, arguing that their convictions were in violation of their rights because the demonstrations in which they had participated had been peaceful. The applicants also complained that their arrest had been unlawful and that the hearings before the respective first-instance courts had not been fair. The applicants asked the Baku Court of Appeal to quash the first ‑ instance courts’ decisions in their respective cases. On various dates, the Baku Court of Appeal rejected the applicants’ appeals and upheld the decisions of the first-instance courts. COMPLAINTS

COMMON QUESTIONS

1. Were the applicants deprived of their liberty in breach of Article 5 § 1 of the Convention? In particular, was the applicants’ “administrative” arrest in compliance with domestic procedural rules? 2. Was Article 6 §§ 1 and 3 of the Convention under its criminal head applicable to the proceedings in the present cases? If so, did the applicants have a fair and public hearing in determining the charge against them, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, was the principle of equality of arms respected as regards the provision of sufficient time and facilities to prepare their defence, the opportunity to defend themselves through effective legal assistance, and the questioning of witnesses?

3. Has there been an interference with the applicants’ freedom of peaceful assembly, within the meaning of Article 11 § 1 of the Convention? If so, was the interference prescribed by law, as required by Article 11 § 2? In particular, did the domestic legislation in question meet the “quality of law” requirement? Furthermore, was the interference necessary, in terms of Article 11 § 2? 4. The parties are requested to submit copies of all documents relating to the administrative proceedings, including the administrative offence reports, any statements made by the applicants before being brought to court, the transcripts of the hearings and the applicants’ appeals.

CASE SPECIFIC QUESTIONS

Applications nos. 69437/11 (the demonstration of 20 October 2012) and 53662/13: Did the acts of which the applicants were found guilty constitute an offence, as required by Article 7 of the Convention?

In particular, did the domestic law clearly provide for (a) the offence of deliberately failing to comply with the lawful order of police officers to refrain from participating in an unauthorised demonstration, or the offence of violating rules on holding public assemblies, and (b) the procedure for the organisation and holding of assemblies itself (see Vyerentsov v. Ukraine, no. 20372/11, 11 April 2013)? APPENDIX No. Application no. Lodged on Applicant name date of birth place of residence Notes First-instance judgment Appellate judgment 69437/11* 17/10/2011 Ulvi HASANOV 1987 Baku 7 days’ administrative detention for participation in the demonstration of 11 March 2011 Decision of the Sabail District Court of 11 March 2011 Decision of the Baku Court of Appeal of 1 April 2011 (received by the applicant on 18 April 2011) 7 days’ administrative detention for participation in the demonstration of 20 October 2012 Decision of the Sabail District Court of 20 October 2012 Decision of the Baku Court of Appeal of 29 October 2012 53662/13 18/02/2013 Dayanat BABAYEV 1989 Neftchala 10 days’ administrative detention for participation in the demonstration of 20 October 2012 Decision of the Sabail District Court of 20 October 2012 Decision of the Baku Court of Appeal of 29 October 2012 7 days’ administrative detention for participation in the demonstration of 17 November 2012 Decision of the

Sabail District Court of 17 November 2012 Decision of the Baku Court of Appeal of 23 November 2012