- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 2 octombrie 2014
- Stat pârât
- AZE
Hasanov împotriva Azerbaidjanului
Traducere în română Auto
Comunicat la 2 octombrie 2014 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 51930/13 Bahruz HASANOV împotriva Azerbaidjanului și a altor două cereri (a se vedea lista anexată) Reclamanții sunt resortisanți azerbaiyani (a se vedea Apendice). Ele sunt reprezentate în fața Curții de dl Mustafazade și dl A. Mustafayev, avocați care practică în Azerbaidjan. Faptele, prezentate de solicitanți, sunt similare în toate cazurile, cu excepția cazului în care nu se indică altfel, și pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt activiști orientați spre opoziție. În perioada 2010-2013, o serie de părți sau grupuri de opoziție au organizat mai multe demonstrații pașnice la Baku. Aceste demonstrații nu au fost autorizate și mulți participanți au fost arestați.
Două dintre aceste demonstrații au avut loc la 20 octombrie 2012 și la 29 decembrie 2013. Fiecare dintre reclamanții a participat la una dintre aceste demonstrații. Potrivit reclamantului în cererea nr. 51930/13, organizatorii au anunțat în prealabil autorităților relevante în legătură cu demonstrația din 20 octombrie 2012; totuși, autoritățile nu au autorizat demonstrația. Se pare că organizatorii demonstrației din 29 decembrie 2013 nu au dat un anunț oficial autorităților relevante în legătură cu aceasta. Informații despre această demonstrație au fost difuzate prin intermediul Facebook. Participanții la demonstrația din 20 octombrie 2012 au cerut ca Guvernul să desfășoare reforme democratice în țară; și participanții la demonstrația din 29 decembrie 2013 au protestat împotriva nedreptății birocratice care se presupunea că au cauzat sinuciderea unui veteran de război la 25 decembrie 2013. Ambele demonstrații au fost dispersate de poliție.
Reclamanții au fost arestați fie în locurile unde s-au desfășurat demonstrațiile. Au fost duși la diferite secții de poliție. Potrivit reclamantului în cerere nr. 51930/13, el a fost arestat de persoane cu haine și a fost dus la o secție de poliție într-o mașină fără plăci de înmatriculare. Potrivit reclamanților, acestea nu au primit ocazia de a contacta rudele lor și nu au fost informate în mod prompt despre motivele pentru arestarea lor. Drepturile reclamanților nu au fost explicate în mod corespunzător și nu au avut acces la un avocat. În ziua arestării fiecărui solicitant, un „raport privind infracțiunile administrative” (inzibati xÄta haqqında protokol ) stabilirea acuzațiilor a fost elaborată în ceea ce privește fiecare solicitant.
Reclamantul în cererea nr. 51930/13 a fost acuzat de o infracțiune administrativă în temeiul articolului 310.1 (defalcarea respectării unei ordine legale a unui ofițer de poliție) și 298 (violarea normelor privind organizarea adunărilor publice) a Codului de infracțiuni administrative („CaO”). Reclamanții în cererile nos. 26424/14 și 26994/14 au fost acuzate în temeiul articolului 298.2 (participarea într-o adunare publică care nu a fost organizată în conformitate cu legea) a CAO. Potrivit reclamantului în cererea nr. 51930/13, el nu a fost servit niciodată cu o copie a raportului de infracțiune administrativă emis împotriva lui. Reclamantul în cerere nr. 51930/13 a fost adus înainte de prima instanța judecătorească în ziua arestării.
Reclamantul în cererea nr. 26994/14 a fost îndreptat în fața unei instanțe de primă instanță în ziua următoare arestării sale. După ce a fost păstrat în custodie de poliție pentru câteva ore, reclamantul în cererea nr. 26424/14 a fost eliberat, sub rezerva unei angajamente de a apărea din nou la secția de poliție la 30 ianuarie 2013 (a doua zi după arestarea). El a fost adus la o instanță de primă instanță la data menționată. În cererea nr. 51930/13 Curtea de Primă Instanță a constatat că reclamantul nu a respectat în mod deliberat ordinul legal al ofițerilor de poliție de a se abține de la a participa la o demonstrație neautorizată (o infracțiune în temeiul articolului 310.1 din CAO). 26424/14 și 26994/14 instanța respectivă de primă instanță a constatat că reclamantul a participat la o demonstrație care nu a fost organizată în conformitate cu legea (o infracțiune în temeiul articolului 298.2 din CAO).
Fiecare reclamant a fost condamnat la o perioadă de „detenție administrativă” care variază între șapte și șapte și șaptezeci de zile. Potrivit reclamanților, audierea înaintea instanței de primă instanță în fiecare caz a durat doar aproximativ zece minute. Reclamanții au insistat să utilizeze avocați de alegere lor, dar judecătorii instanțelor de primă instanță au ignorat cererile lor. Potrivit reclamanților în cererile nos. 26424/14 și 26994/14, reprezentarea avocaților finanțați de stat este ineficientă și de caracter formalist. Instanțele de primă instanță se bazează pe rapoartele administrative privind infracțiunile emise în ceea ce privește reclamanții. Singurii martori interogați în timpul audierii din instanță au fost ofițerii de poliție care nu au fost implicați în arestarea reclamanților (depunerea nr. 26424/14 și 26994/14).
Potrivit reclamantului în cererea nr. 51930/13, niciun martor nu a fost interogat în cazul său, cu excepția reclamantului însuși. Membrii publicului nu au fost autorizați să asista la ședințe de instanță, chiar dacă instanțele nu au luat nici o hotărâre oficială pentru a închide ședința publicului. Reclamanții au depus apeluri în fața Curții de Apel de la Baku, susținând că condamnările lor sunt încălcate cu drepturile lor, deoarece demonstrațiile în care au participat sau au încercat să participe au fost pașnice. Reclamanții se plângeau, de asemenea, că arestarea lor a fost ilegală și că audițiile din fața instanțelor respective de primă instanță nu au fost corecte. Reclamanții au solicitat Curții de Apel Baku să anuleze hotărârile instanțelor de primă instanță în cazurile lor respective.
În diferite date, Curtea de Apel Baku a respins apelurile reclamanților și a susținut hotărârile instanțelor de primă instanță. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 5 din Convenție că nu au fost informați în mod prompt cu privire la motivele arestării lor; că nu au primit ocazia de a-și contacta rudele; și că drepturile lor nu au fost explicate în mod corespunzător. 51930/13 reclamantul se plânge în plus că nu a fost furnizat niciodată cu o copie a raportului privind infracțiunile administrative eliberate împotriva lui și cu alte materiale din dosarul său și că a fost arestat de persoane cu haine clare.
Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 din Convenție că nu au avut o audiere echitabilă în cadrul procedurii de infracțiune administrativă, deoarece nu au primit suficient timp și facilități pentru a pregăti apărarea lor; că au fost privați de acces la asistență juridică eficace, atât după arestarea, cât și în timpul procedurii judiciare; și că singurii martori care au fost interogați au fost ofițeri de poliție (în cererea nr. 51930/13, niciun martor nu a fost interogat). De asemenea, reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 din Convenție că dreptul lor la o audiere publică a fost încălcat. Reclamanții se plâng că au fost arestați și urmăriți pentru participarea sau încercarea de a participa la demonstrații pașnice, în încălcarea articolului 11 din Convenție.
Reclamantul în cerere nr. 51930/13 se bazează, de asemenea, pe art. 10 în acest sens. Reclamantul în cererea nr. 51930/13 se plânge, invocând art. 7 din Convenție, că dreptul intern care servește ca bază pentru condamnarea sa nu a respectat principiul prevedinței. participarea la o demonstrație pașnică (avizul de avans asupra căruia au fost date autorităților relevante) a fost dreptul său constituțional și nu o infracțiune penală. Întrebarea COMUN A fost reclamanții privați de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție? În special, a fost arestarea „administrativă” a reclamanților în conformitate cu normele procedurale interne? art. 6 §§ §§ și 3 din Convenție erau aplicabile în cazul în cauză, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, în cazul în care reclamanții au avut o audiere echitabilă și publică în determinarea acuzației împotriva acestora, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție?
În special, a fost respectat principiul egalității armelor în ceea ce privește acordarea de timp și de facilități suficiente pentru a pregăti apărarea lor, posibilitatea de a se apăra prin asistență juridică eficace și interogarea martorilor? În sensul articolului 11 § 1 din Convenție s-a observat o interferență cu libertatea de adunare pașnică a reclamanților? În cazul în care, în conformitate cu art. 11 § 2 din Convenția, a fost prevăzută interferența prevăzută de lege? În special, legislația internă în cauză a îndeplinit cerința de „calitate a dreptului”? În plus, a fost necesară interferența în ceea ce privește art. 11 § 2? Părțile sunt invitate să prezinte copii cu privire la toate documentele referitoare la procedurile administrative, inclusiv rapoartele privind infracțiunile administrative, orice declarații făcute de solicitanți înainte de a fi aduse în instanță, tranșele ședințelor și apelurile reclamanților.
De asemenea, părțile sunt invitate să prezinte copii ale tuturor documentelor referitoare la organizarea și deținerea demonstrațiilor în care reclamanții au participat, în special, anunțurile (dacă există) prezentate de organizatorii demonstrațiilor autorităților executive locale relevante, precum și răspunsurile oficiale primite de către autoritățile executive locale relevante refuzând să autorizeze demonstrațiile. CAUZUL PRIVIND CAZUL NR. 51930/13: Actele din care reclamantul a fost considerat vinovat constituie o infracțiune, conform articolului 7 din Convenție? În special, legislația internă prevedea în mod clar (a) infracțiunile de a nu se conforma în mod deliberat ordinului legal al ofițerilor de poliție de a nu participa la o demonstrație neautorizată, și (b) procedurile pentru organizarea și deținerea în sine a assemblărilor (a se vedea Vyerentsov c. Ucraina, nr. 20372/11, 11 aprilie 2013)? Nu.
Cerere nr. Lodgedd on Solicitant name Data locului de naștere a reședinței Notes Hotărârea de primă instanță Hotărâre de apel 51930/13 06/02/2013 Bahruz HASANOV 1981 Baku 7 zile de detenție administrativă pentru participare la demonstrația din 20 octombrie 2012 Hotărârea Curții de District Sabail din 20 octombrie 2012 Hotărârea Curții de Apel de la Baku din 29 octombrie 2012 26424/14 18/03/2014 Javid HAJIBEYLI 1985 Aghjabedi 16 zile de detenție administrativă pentru participare la demonstrația din 29 decembrie 2013 Hotărârea Curții de District Sabail din 30 decembrie 2013 Hotărârea Curții de Apel Baku din 10 ianuarie 2014 26994/14 18/03/2014 Tural SADIGLI 1984 Baku 17 zile de detenție administrativă pentru participare la demonstrația din 29 decembrie 2013 Hotărârea Curții de District Sabail din 30 decembrie 2013 Hotărârea Curții de Apel Baku din 9 ianuarie 2014
Communicated on 2 October 2014
FIRST SECTION
Application no. 51930/13 Bahruz HASANOV against Azerbaijan and 2 other applications (see list appended) The applicants are Azerbaijani nationals (see Appendix). They are represented before the Court by Mr R. Mustafazade and Mr A. Mustafayev, lawyers practising in Azerbaijan. The circumstances of the cases The facts, as submitted by the applicants, are similar in all cases, unless indicated otherwise, and may be summarised as follows. The applicants are opposition-oriented activists. In the period from 2010 to 2013 a number of opposition parties or groups organised several peaceful demonstrations in Baku. These demonstrations had not been authorised and many participants were arrested. Two of these demonstrations took place on 20 October 2012 and on 29 December 2013. Each of the applicants participated in one of these demonstrations.
According to the applicant in application no. 51930/13, the organisers had given prior notice to the relevant authorities about the demonstration of 20 October 2012; however, the authorities had not authorised the demonstration. It appears that the organisers of the demonstration of 29 December 2013 had not given a formal notice to the relevant authorities about it. Information about this demonstration had been disseminated through Facebook. The demonstrations were intended to be peaceful and were conducted in a peaceful manner. The participants of the demonstration of 20 October 2012 demanded that the Government conduct democratic reforms in the country; and the participants of the demonstration of 29 December 2013 protested against bureaucratic injustice which had allegedly caused suicide of a war veteran on 25 December 2013. Both demonstrations were dispersed by the police.
The applicants were arrested either at or near the places where the demonstrations were held. They were taken to various police stations. According to the applicant in application no. 51930/13, he was arrested by plain-clothed persons and was taken to a police station in a car with no registration plates. According to the applicants, they were not given an opportunity to contact their relatives and were not promptly informed about the reasons for their arrest. The applicants’ rights were not properly explained to them and they were not given access to a lawyer. On the day of each applicant’s arrest, an “administrative offence report” ( inzibati xəta haqqında protokol ) setting out the charges was drawn up in respect of each applicant.
The applicant in application no. 51930/13 was charged with an administrative offence under Articles 310.1 (failure to comply with a lawful order of a police officer) and 298 (violation of rules on holding public assemblies) of the Code of Administrative Offences (“the CAO”). The applicants in applications nos. 26424/14 and 26994/14 were charged under Article 298.2 (participation in a public assembly which was not organised in accordance with law) of the CAO. According to the applicant in application no. 51930/13, he was never served with a copy of the administrative offence report issued against him. The applicant in application no. 51930/13 was brought before a first ‑ instance court on the day of the arrest.
The applicant in application no. 26994/14 was brought before a first-instance court the day following his arrest. After having been kept for several hours in police custody, the applicant in application no. 26424/14 was released, subject to an undertaking to appear at the police station again on 30 January 2013 (the next day after the arrest). He was brought before a first-instance court on the mentioned date. In application no. 51930/13 the first-instance court found that the applicant had deliberately failed to comply with the lawful order of police officers to refrain from participating in an unauthorised demonstration (an offence under Article 310.1 of the CAO). In applications nos. 26424/14 and 26994/14 the respective first-instance court found that the applicant had participated in a demonstration which had not been organised in accordance with law (an offence under Article 298.2 of the CAO).
Each applicant was sentenced to a period of “administrative detention” varying from seven to seventeen days. According to the applicants, the hearing before the first-instance court in each case lasted only for about ten minutes. The applicants had insisted on employing lawyers of their own choice, but the judges of the respective first-instance courts had disregarded their requests. According to the applicants in applications nos. 26424/14 and 26994/14, representation by State-funded lawyers was ineffective and of a formalistic nature. The first-instance courts relied heavily on the administrative offence reports issued in respect of the applicants. The only witnesses questioned during the court hearings were the police officers who had not been involved in the applicants’ arrest (applications nos.
26424/14 and 26994/14). According to the applicant in application no. 51930/13, no witnesses were questioned in his case, except for the applicant himself. Members of the public were not allowed to attend the court hearings, even though the courts had not taken any formal decisions to close the hearings to the public. The applicants lodged appeals before the Baku Court of Appeal, arguing that their convictions were in violation of their rights because the demonstrations in which they had participated or attempted to participate had been peaceful. The applicants also complained that their arrest had been unlawful and that the hearings before the respective first-instance courts had not been fair.
The applicants asked the Baku Court of Appeal to quash the first ‑ instance courts’ decisions in their respective cases. On various dates, the Baku Court of Appeal rejected the applicants’ appeals and upheld the decisions of the first-instance courts. COMPLAINTS
The applicants complain under Article 5 of the Convention that they were not promptly informed about the reasons for their arrest; that they were not given an opportunity to contact their relatives; and that their rights were not properly explained to them. In application no. 51930/13 the applicant additionally complains that he was never served with a copy of the administrative offence report issued against him and with other materials in his case-file, and that he was arrested by plain-clothed persons.
The applicants complain under Article 6 of the Convention that they did not have a fair hearing in the administrative offence proceedings because they were not given sufficient time and facilities to prepare their defence; that they were deprived of access to effective legal assistance, both after the arrest and during the judicial proceedings; and that the only witnesses to be questioned were police officers (in application no. 51930/13, no witnesses were questioned). Also, the applicants complain under Article 6 of the Convention that their right to a public hearing was violated.
The applicants complain that they were arrested and prosecuted for participating or attempting to participate in peaceful demonstrations, in breach of Article 11 of the Convention. The applicant in application no. 51930/13 also relies on Article 10 in this respect.
The applicant in application no. 51930/13 complains, invoking Article 7 of the Convention, that the domestic law serving as a basis for his conviction did not comply with the principle of foreseeability. He argues that participation in a peaceful demonstration (advance notice about which had been given to the relevant authorities) was his constitutional right and not a criminal offence.
COMMON QUESTIONS
1. Were the applicants deprived of their liberty in breach of Article 5 § 1 of the Convention? In particular, was the applicants’ “administrative” arrest in compliance with domestic procedural rules? 2. Was Article 6 §§ 1 and 3 of the Convention under its criminal head applicable to the proceedings in the present cases? If so, did the applicants have a fair and public hearing in determining the charge against them, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, was the principle of equality of arms respected as regards the provision of sufficient time and facilities to prepare their defence, the opportunity to defend themselves through effective legal assistance, and the questioning of witnesses?
3. Has there been an interference with the applicants’ freedom of peaceful assembly, within the meaning of Article 11 § 1 of the Convention? If so, was the interference prescribed by law, as required by Article 11 § 2? In particular, did the domestic legislation in question meet the “quality of law” requirement? Furthermore, was the interference necessary, in terms of Article 11 § 2? 4. The parties are requested to submit copies of all documents relating to the administrative proceedings, including the administrative offence reports, any statements made by the applicants before being brought to court, the transcripts of the hearings and the applicants’ appeals.
The parties are also requested to submit copies of all documents relating to the organisation and holding of the demonstrations in which the applicants participated, in particular, the notices (if any) submitted by the organisers of the demonstrations to the relevant local executive authorities, and the official responses the organisers received from the relevant local executive authorities refusing to authorise the demonstrations.
CASE SPECIFIC QUESTION
1. Application no. 51930/13: Did the acts of which the applicant was found guilty constitute an offence, as required by Article 7 of the Convention?
In particular, did the domestic law clearly provide for (a) the offence of deliberately failing to comply with the lawful order of police officers to refrain from participating in an unauthorised demonstration, and (b) the procedure for the organisation and holding of assemblies itself (see Vyerentsov v. Ukraine, no. 20372/11, 11 April 2013)? No. Application no. Lodged on Applicant name date of birth place of residence Notes First-instance judgment Appellate judgment 51930/13 06/02/2013 Bahruz HASANOV 1981 Baku 7 days’ administrative detention for participation in the demonstration of 20 October 2012 Decision of the Sabail District Court of 20 October 2012 Decision of the Baku Court of Appeal of 29 October 2012 26424/14 18/03/2014 Javid HAJIBEYLI 1985 Aghjabedi 16 days’ administrative detention for participation in the demonstration of 29 December 2013 Decision of the Sabail District Court of 30 December 2013 Decision of the Baku Court of Appeal of 10 January 2014 26994/14 18/03/2014 Tural SADIGLI 1984 Baku 17 days’ administrative detention for participation in the demonstration of 29 December 2013 Decision of the Sabail District Court of 30 December 2013 Decision of the Baku Court of Appeal of 9 January 2014