AHAD MAMMADLI v. AZERBAIJAN and 1 other application

Comunicat la 7 iulie 2014 PRIMEA SECȚIUNE Cereri nr. 69456/11 și 48271/13 Ahad MAMMADLI împotriva Azerbaidjanului și Ahad MAMMADLI împotriva Azerbaidjanului depuse la 17 octombrie 2011 și, respectiv, la 4 ianuarie 2013 Reclamantul este național azerbaiyan care s-a născut în 1982 și trăiește în Baku. El a prezentat ambele cereri în prezentul raport de comunicare. Reclamantul este reprezentat în fața Curții de domnul Mustafazade și domnul A. Mustafayev, avocați care practică în Azerbaidjan. Reclamantul este un activist orientat spre opoziție. De asemenea, în timpul materialului reclamant a deținut o poziție într-un partid politic (a se vedea cererea nr. 69456/11). În perioada 2010-2013, o serie de partide sau grupuri de opoziție au organizat mai multe demonstrații pașnice la Baku. Aceste demonstrații nu au fost autorizate și mulți participanți au fost arestați. Reclamantul a participat (sau a încercat să participe) la două dintre aceste demonstrații care au avut loc la 2 aprilie 2011 și 20 octombrie 2012, pentru care a depus două cereri separate. Potrivit reclamantului, organizatorii au anunțat în prealabil autorităților relevante cu privire la demonstrațiile planificate; totuși, autoritățile nu au autorizat deținerea demonstrațiilor. Demostrațiile au fost destinate să fie pașnice și au fost desfășurate în mod pașnic. Participanții au solicitat guvernului, printre altele , desfășoară alegeri libere și echitabile și desfășoară reforme democratice în țară. Ambele demonstrații au fost dispersate de poliție. Aplicația nr. 69456/11 depusă la 17 octombrie 2011 Această cerere se referă la participarea (sau la încercarea de a participa) a reclamantului în demonstrația din 2 aprilie 2011. Potrivit reclamantului, el intenționează să participe la demonstrația din 2 aprilie 2011, dar a fost arestat înainte de a ajunge la locul în care s-a desfășurat demonstrația. Potrivit reclamantului, el a fost arestat de către persoanele cu îmbrăcăminte simplă. Reclamantul nu a primit ocazia de a contacta rudele sale. De asemenea, el nu a fost informat în mod prompt despre motivele arestării sale. Drepturile reclamantului, inclusiv dreptul de a avea un avocat, nu au fost explicate în mod corespunzător și nu i s-a dat acces la un avocat. În ziua arestării sale, a fost elaborat un „raport privind infracțiunile administrative” (inzibati xṣta haqqında protokol ) în ceea ce privește reclamantul. Raportul a declarat că reclamantul a comis o infracțiune administrativă în temeiul articolului 310.1 (defalcarea respectării unei ordine legale a unui ofițer de poliție) din Codul de infracțiuni administrative („CaO”). Reclamantul nu a fost niciodată servit cu o copie a raportului privind infracțiunile administrative emis împotriva lui. Reclamantul a fost adus în fața Curții de district Nasim în ziua arestării. Prin decizia sa din 2 aprilie 2011, instanța a constatat că reclamantul nu a respectat în mod deliberat ordinul legal al ofițerilor de poliție de a se abține de la a participa la o demonstrație neautorizată, a condamnat reclamantul în temeiul articolului 310.1 din CAO și a condamnat-o la „detenție administrativă” de șapte zile. Potrivit reclamantului, audierea înaintea instanței de primă instanță a durat doar câteva minute. Reclamantul a insistat în angajarea unui avocat de propria sa alegere, dar judecătorul instanței de primă instanță a ignorat cererea sa. Potrivit reclamantului, el nu a fost reprezentat deloc de un avocat. Instanțele de primă instanță se bazează pe rapoartele administrative privind infracțiunile emise în ceea ce privește reclamantul. Potrivit reclamantului, singurii martori interogați în timpul audierii din instanță au fost ofițerii de poliție, care nu au fost implicați în arestarea reclamantului. Membrii publicului (inclusiv apărătorii drepturilor omului și jurnaliștilor) nu au fost autorizați să participe la ședințe de instanță, chiar dacă instanța nu a luat nici o decizie oficială de închidere a ședințelor publicului. Reclamantul a depus un recurs în fața Curții de Apel de la Baku, susținând că condamnarea sa este încălcată de drepturile sale, deoarece demonstrația în care a participat sau a încercat să participe a fost pașnică. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, că arestarea sa a fost ilegală și că audițiile din fața instanței de primă instanță nu au fost corecte. Reclamantul a cerut Curtei de Apel Baku să anuleze hotărârea instanței de primă instanță în cazul său. Prin decizia sa din 11 aprilie 2011 Curtea de Apel Baku a respins recursul reclamantului și a susținut decizia instanței de primă instanță. Cererea nr. 48271/13 depusă la 4 ianuarie 2013 Această cerere se referă la participarea (sau la încercarea de a participa) a reclamantului în demonstrația din 20 octombrie 2012. Potrivit reclamantului, el a fost arestat în apropiere de sediul partidului de opoziție Musavat. El a planificat să continue cu alți oameni într-un raliu de la sediul menționat la locul în care demonstrația din 20 octombrie 2012 a fost ținut. Reclamantul a fost dus la o secție de poliție. Potrivit reclamantului, el a fost arestat de către persoanele cu îmbrăcăminte simplă. Reclamantul nu a primit ocazia de a contacta rudele sale. De asemenea, el nu a fost informat în mod prompt despre motivele arestării sale. Drepturile reclamantului, inclusiv dreptul de a avea un avocat, nu au fost explicate în mod corespunzător și nu i s-a dat acces la un avocat. În ziua arestării sale, a fost elaborat un „raport privind infracțiunile administrative” în ceea ce privește reclamantul. Raportul a declarat că reclamantul a comis o infracțiune administrativă în temeiul articolului 310.1 (incapacitatea de a respecta un ordin legal al unui polițist) al CAO. Reclamantul nu a fost servit niciodată cu o copie a raportului privind infracțiunile administrative emis împotriva acestuia. Reclamantul a fost adus în fața Curții de District Binagadi în ziua arestării. Prin decizia sa din 20 octombrie 2012, instanța a constatat că reclamantul nu a respectat în mod deliberat ordinul legal al ofițerilor de poliție de a nu participa la o demonstrație neautorizată, a condamnat reclamantul în temeiul articolului 310.1 din CAO și a condamnat-o la 10 zile de „detenție administrativă”. Reclamantul a insistat să utilizeze un avocat de alegere, dar judecătorul instanței de primă instanță a ignorat această cerere. Potrivit reclamantului, reprezentarea unui avocat finanțat de stat este ineficientă și de natură formalistică. Instanțele de primă instanță se bazează pe rapoartele administrative privind infracțiunile emise în ceea ce privește reclamantul. Potrivit reclamantului, singurii martori interogați în timpul audierii din instanță au fost ofițerii de poliție, care nu au fost implicați în arestarea reclamantului. Membrii publicului nu au fost autorizați să participe la ședințe de instanță, chiar dacă instanța nu a luat nici o decizie oficială de a închide ședința publicului. Reclamantul a depus un recurs în fața Curții de Apel de la Baku, susținând că condamnarea sa este încălcată de drepturile sale, deoarece demonstrația în care a participat sau a încercat să participe a fost pașnică. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, că arestarea sa a fost ilegală și că audițiile din fața instanței de primă instanță nu au fost corecte. Reclamantul a cerut Curtei de Apel Baku să anuleze hotărârea instanței de primă instanță în cazul său. Prin decizia sa din 29 octombrie 2012, Curtea de Apel Baku a respins recursul reclamantului și a susținut decizia instanței de primă instanță. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 din Convenție că nu a fost informat în mod prompt cu privire la motivele arestării sale; că nu i-a fost oferită ocazia de a contacta rudele sale; că drepturile sale, inclusiv dreptul de a avea un avocat, nu i-au fost explicate în mod corespunzător; că nu a fost servit niciodată cu o copie a rapoartelor de infracțiune administrativă emise împotriva lui și cu alte materiale din dosarul său; și că a fost arestat de persoanele cu haine clare. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenție că nu a avut o audiere echitabilă în cadrul procedurii de infracțiune administrativă, deoarece nu i-a fost acordat suficient timp și facilități pentru a pregăti apărarea; că a fost privat de acces la asistență juridică eficace, atât după arestarea, cât și în timpul procedurii judiciare; și că singurii martori care au fost interogați erau ofițeri de poliție. De asemenea, reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenție că dreptul la o audiere publică a fost încălcat. Reclamantul se plânge că a fost arestat și urmărit pentru participarea (sau pentru a încerca să participe) la demonstrații pașnice, în încălcarea articolului 11 din Convenție. Reclamantul se bazează, de asemenea, pe art. 10 în acest sens. Reclamantul a fost privat de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție? În special, a fost arestarea „administrativă” a reclamantului în conformitate cu normele procedurale interne? A fost art. 6 §§ § 1 și 3 din Convenție în conformitate cu șeful său penal în cazul în cauză? În acest caz, reclamantul a avut o audiere corectă și publică în ceea ce privește determinarea acuzației împotriva acestuia, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, a fost respectat principiul egalității de arme în ceea ce privește acordarea de timp și de facilități suficiente pentru a pregăti apărarea sa, posibilitatea de a se apăra prin asistență juridică eficientă și interogarea martorilor? În sensul articolului 11 § 1 din Convenție s-a observat o interferență cu libertatea de adunare pașnică a reclamantului? În cazul în care, în conformitate cu art. 11 § 2 din Convenția, a fost prevăzută interferența prevăzută de lege? În special, legislația internă în cauză a îndeplinit cerința de „calitate a dreptului”? În plus, a fost necesară interferența în ceea ce privește art. 11 § 2? Părțile sunt invitate să prezinte copii cu privire la toate documentele referitoare la procedurile administrative, inclusiv rapoartele privind infracțiunile administrative, orice declarații făcute de reclamant înainte de a fi aduse în instanță, tranșele ședințelor și apelurile reclamantului. De asemenea, părțile sunt invitate să prezinte copii ale tuturor documentelor referitoare la organizarea și deținerea demonstrațiilor în care reclamantul a participat, în special, anunțurile prezentate de organizatorii demonstrațiilor autorităților executive locale relevante, precum și răspunsurile oficiale primite de către autoritățile executive locale relevante care refuză să autorizeze demonstrațiile.

Communicated on 7 July 2014

FIRST SECTION

Applications nos. 69456/11 and 48271/13

Ahad MAMMADLI against Azerbaijan

and Ahad MAMMADLI against Azerbaijan

lodged on 17 October 2011 and 4 January 2013 respectively

The applicant is Azerbaijani national who was born in 1982 and lives in Baku. He submitted both applications in the present communication report. The applicant is represented before the Court by Mr

R.

Mustafazade and Mr

A. Mustafayev, lawyers practising in Azerbaijan.

The circumstances of the cases

The applicant is an opposition-oriented activist. Also, at the material time the applicant held a position in a political party (see application no.

69456/11).

In the period from 2010 to 2013 a number of opposition parties or groups organised several peaceful demonstrations in Baku. These demonstrations had not been authorised and many participants were arrested.

The applicant participated (or attempted to participate) in two of these demonstrations which took place on 2 April 2011 and 20 October 2012, in respect of which he lodged two separate applications.

According to the applicant, the organisers had given prior notice to the relevant authorities about the planned demonstrations; however, the authorities had not authorised holding of the demonstrations.

The demonstrations were intended to be peaceful and were conducted in a peaceful manner. The participants demanded that the Government,

inter alia

, hold free and fair elections and conduct democratic reforms in the country.

Both demonstrations were dispersed by the police.

1.

Application no. 69456/11 lodged on 17 October 2011

This application concerns participation (or attempt to participate) of the applicant in the demonstration of 2 April 2011.

According to the applicant, he intended to participate in the demonstration of 2 April 2011 but had been arrested before he reached the place where the demonstration was held. The applicant was taken to a police station.

According to the applicant, he was arrested by plain-clothed persons. The applicant was not given an opportunity to contact his relatives. He also was not promptly informed about the reasons for his arrest. The applicant’s rights, including the right to have a lawyer, were not properly explained to him and he was not given access to a lawyer.

On the day his arrest, an “administrative offence report” (

inzibati xəta haqqında protokol

) was drawn up in respect of the applicant. The report stated that the applicant had committed an administrative offence under Article 310.1 (failure to comply with a lawful order of a police officer) of the Code of Administrative Offences (“the CAO”).

The applicant was never served with a copy of the administrative offence report issued against him.

The applicant was brought before the Nasimi District Court on the day of the arrest. By its decision of 2 April 2011 the court found that the applicant had deliberately failed to comply with the lawful order of police officers to refrain from participating in an unauthorised demonstration, convicted the applicant under Article 310.1 of the CAO, and sentenced him to seven days’ “administrative detention”.

According to the applicant, the hearing before the first-instance court lasted only a few minutes. The applicant had insisted on employing a lawyer of his own choice, but the judge of the first-instance court had disregarded his request. According to the applicant, he was not represented by a lawyer at all.

The first-instance courts relied heavily on the administrative offence reports issued in respect of the applicant. According to the applicant, the only witnesses questioned during the court hearings were the police officers, who had not been involved in the applicant’s arrest.

Members of the public (including human rights defenders and journalists) were not allowed to attend the court hearings, even though the court had not taken any formal decision to close the hearings to the public.

The applicant lodged an appeal before the Baku Court of Appeal, arguing that his conviction was in violation of his rights because the demonstration in which he had participated or attempted to participate had been peaceful. The applicant also complained that his arrest had been unlawful and that the hearings before the first-instance court had not been fair.

The applicant asked the Baku Court of Appeal to quash the first-instance court’s decision in his case. By its decisions of 11 April 2011 the Baku Court of Appeal rejected the applicant’s appeal and upheld the decision of the first-instance court.

2.

Application no. 48271/13 lodged on 4 January 2013

This application concerns participation (or attempt to participate) of the applicant in the demonstration of 20 October 2012.

According to the applicant, he was arrested in proximity to the headquarters of the opposition party Musavat. He had planned to proceed with other people in a rally from the mentioned headquarters to the place where the demonstration of 20 October 2012 had been held. The applicant was taken to a police station.

According to the applicant, he was arrested by plain-clothed persons. The applicant was not given an opportunity to contact his relatives. He also was not promptly informed about the reasons for his arrest. The applicant’s rights, including the right to have a lawyer, were not properly explained to him and he was not given access to a lawyer.

On the day his arrest, an “administrative offence report” was drawn up in respect of the applicant. The report stated that the applicant had committed an administrative offence under Article 310.1 (failure to comply with a lawful order of a police officer) of the CAO.

The applicant was never served with a copy of the administrative offence report issued against him.

The applicant was brought before the Binagadi District Court on the day of the arrest. By its decision of 20 October 2012 the court found that the applicant had deliberately failed to comply with the lawful order of police officers to refrain from participating in an unauthorised demonstration, convicted the applicant under Article 310.1 of the CAO, and sentenced him to ten days’ “administrative detention”.

The applicant had insisted on employing a lawyer of his own choice, but the judge of the first-instance court had disregarded this request. According to the applicant, representation by a State-funded lawyer was ineffective and of a formalistic nature.

The first-instance courts relied heavily on the administrative offence reports issued in respect of the applicant. According to the applicant, the only witnesses questioned during the court hearings were the police officers, who had not been involved in the applicant’s arrest.

Members of the public were not allowed to attend the court hearings, even though the court had not taken any formal decision to close the hearings to the public.

The applicant lodged an appeal before the Baku Court of Appeal, arguing that his conviction was in violation of his rights because the demonstration in which he had participated or attempted to participate had been peaceful. The applicant also complained that his arrest had been unlawful and that the hearings before the first-instance court had not been fair.

The applicant asked the Baku Court of Appeal to quash the first-instance court’s decision in his case. By its decisions of 29 October 2012 the Baku Court of Appeal rejected the applicant’s appeal and upheld the decision of the first-instance court.

COMPLAINTS

1.

The applicant complains under Article 5 of the Convention that he was not promptly informed about the reasons for his arrest; that he was not given an opportunity to contact his relatives; that his rights, including the right to have a lawyer, were not properly explained to him; that he was never served with a copy of the administrative offence reports issued against him and with other materials in his case-files; and that he was arrested by plain-clothed persons.

2.

The applicant complains under Article 6 of the Convention that he did not have a fair hearing in the administrative offence proceedings because he was not given sufficient time and facilities to prepare his defence; that he was deprived of access to effective legal assistance, both after the arrest and during the judicial proceedings; and that the only witnesses to be questioned were police officers.

Also, the applicant complains under Article 6 of the Convention that his right to a public hearing was violated.

3.

The applicant complains that he was arrested and prosecuted for participating (or attempting to participate) in peaceful demonstrations, in breach of Article 11 of the Convention. The applicant also relies on Article

10 in this respect.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Was the applicant deprived of his liberty in breach of Article 5 § 1 of the Convention? In particular, was the applicant’s “administrative” arrest in compliance with domestic procedural rules?

2.

Was Article 6 §§ 1 and 3 of the Convention under its criminal head applicable to the proceedings in the present cases? If so, did the applicant have a fair and public hearing in determining the charge against him, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, was the principle of equality of arms respected as regards the provision of sufficient time and facilities to prepare his defence, the opportunity to defend oneself through effective legal assistance, and the questioning of witnesses?

3.

Has there been an interference with the applicant’s freedom of peaceful assembly, within the meaning of Article 11 § 1 of the Convention? If so, was the interference prescribed by law, as required by Article 11 § 2? In particular, did the domestic legislation in question meet the “quality of law” requirement? Furthermore, was the interference necessary, in terms of Article 11 § 2?

4.

The parties are requested to submit copies of all documents relating to the administrative proceedings, including the administrative offence reports, any statements made by the applicant before being brought to court, the transcripts of the hearings and the applicant’s appeals.

5.

The parties are also requested to submit copies of all documents relating to the organisation and holding of the demonstrations in which the applicant participated, in particular, the notices submitted by the organisers of the demonstrations to the relevant local executive authorities, and the official responses the organisers received from the relevant local executive authorities refusing to authorise the demonstrations.