Pawlak împotriva Poloniei

Comunicat la 7 iulie 2014 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 41436/11 Artur PAWLAK împotriva Poloniei depusă la 20 iunie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Artur Pawlak, este un național polonez, născut în 1983 și locuiește în Lublin. El este în prezent reținut în centrul de detenție Hrubieszow. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Arestarea și condamnarea reclamantului La 19 aprilie 2005, reclamantul a fost arestat și reținut în închisoarea Chełm. Apoi a fost reținut în câteva alte centre de detenție. La o dată neespecificată, el a fost condamnat pentru crimă. La 21 noiembrie 2008, Guvernatorul Penitenciarului Chełm a solicitat Curtea Regională Lublin să ordone reclamantului să își îndeplinească condamnarea în sistemul terapeutic pentru dependenți de droguri condamnați.

La 15 decembrie 2008, Curtea Regională Lublin a acordat cererea. La 27 iunie 2010, reclamantul s-a plâns la Inspectorarea Regională a Serviciului de Prizonă din Lublin că nu își îndeplinește condamnarea în sistemul terapeutic pentru dependenți de droguri condamnați. La 24 septembrie 2010, guvernatorul Inspectorării Regionale a Serviciului de Prizonă din Lublin a răspuns că tratamentul reclamantului a fost planificat să înceapă la 6 Însă ianuarie 2010, datorită comportamentului său antisocial, care ar putea fi periculos pentru alți deținuți, a fost clasificat ca „prizonier periculos” și, prin urmare, nu a putut participa la terapie care, în general, implică unele formare și tratament grup. Impoziția regimului „prizionar periculos” La 14 septembrie 2009, Comisia Penitenciară a Penitenciarului Chełm a considerat reclamantul un „prizonist periculos”.

Comisia a susținut că reclamantul a bătut un alt prizonier și s-a comportat într-o manieră agresivă și imprevizibilă. prin deciziile Comisiei penitenciare a Centrului Remand din 4 martie, 2 iunie, 2 septembrie și 2 decembrie 2010 și 2 martie 2011. Reclamantul a apelat împotriva hotărârilor menționate mai sus. Apelurile au fost respinse de deciziile Curții Regionale Lublin din 9 aprilie și 15 octombrie 2010 și, respectiv, 28 februarie și 27 aprilie 2011. În hotărârile, instanța a susținut că hotărârile Comisiei din Penitenciarul Centrului Remand din Lublin au fost legale și justificate deoarece regimul „prizonier pericol” a fost impus reclamantului în conformitate cu art. 88a alineatul (2) litera (c) din Codul de executie a sentințelor penale.

La 27 februarie 2013, Comisia Penitenciară a Remand Centre Lublin a prelungit impunerea regimului „penitră pericolă” asupra reclamantului. Comisia s-a bazat pe faptul că reclamantul a turmentat alți prizonieri. La 9 iulie 2013, Curtea Regională Lublin a susținut decizia. 12. De asemenea, impunerea regimului „prizonier pericol” a fost prelungită la 22 mai 2013. Comisia Penitenciară Centrului Lublin Remand se baza din nou pe faptul că reclamantul a turmentat alți prizonieri. La 2 septembrie 2013, Curtea Regională de Lublin a susținut decizia. 13. La 13 august și la 13 noiembrie 2013, Comisia Penitenciară a Centrului Remand din Lublin a prelungit din nou impunerea regimului „prizonier pericol” asupra reclamantului.

În urma apelului reclamantului, această ultimă decizie a fost susținută de Curtea Regională din Lublin la 30 decembrie 2013. Curtea a constatat, printre altele, că reclamantul nu și-a controlat motivele agresive și a constituit amenințare și pericol pentru ordinul de închisoare. La 12 februarie 2014, regimul periculos de prizonier aplicat reclamantului a fost ridicat. Regimul a fost aplicat reclamantului timp de 4 ani, 4 luni și 30 zile. Aspecte speciale ale regimului Reclamantul a fost reținut în mai multe instituții de detenție, adică în închisoarea Chełm, Centrul Radom Remand, Centrul Lublin Remand și Pensiunea Potulice. În toate instituțiile în care reclamantul a fost reținut, celulele erau echipate cu colț sanitar care nu erau separate de celelalte celule.

Celulele, inclusiv instalațiile lor de sanitare, au fost monitorizate în mod constant prin intermediul unor instituții de detenție. Reclamantul a trebuit să poarte o uniformă roșie desemnată pentru prizonieri periculoși, care nu a fost suficient de cald în timpul iernii. El a fost supus la o căutare de cadavru de fiecare dată când a plecat și a intrat în celulă, ceea ce în practică a însemnat că el a trebuit să dezbrăcăminte goală în fața ofițerilor de închisoare și a fost obligat să desfășoare benzi profunde de genunchi. Reclamantul, ori de câte ori în afara celulei sale, inclusiv aparițiile sale la audieri în instanță, a trebuit să poarte cătușe. Ferestrele erau acoperite de un orb din plastic care limita accesul la lumina zilei și aerul proaspăt la celule.

(a) Radom Remand Centre La 28 septembrie 2009, reclamantul a fost transferat de la Chełm la Radom Remand Centre. Celula a fost echipată cu un ventilator zgomot astfel, reclamantul nu a putut dormi. (b) Centrul Lublin Remand La 27 noiembrie 2009, reclamantul a fost transferat la Centrul Lublin Remand unde a fost plasat în izolare solitară, care se pare că a durat până la ziua eliberării sale. În celulă nu a avut acces la apă caldă. El a fost permis la un duș o dată pe săptămână. Reclamantul nu a fost autorizat să meargă la masă în centrul Remand Lublin. A depus o plângere cu privire la aceasta la Inspectoarea Regională a Serviciului de Prizoni. În răspuns, la 26 august 2010, autoritățile au susținut că reclamantul poate asculta o masă la radio sau a primit o sesiune de catechism privat sărbătorită de un preot.

Nu au fost disponibile activități educaționale sau culturale. (c) Penitenciarul Potulice Pe 20 martie 2013 reclamantul a fost transferat la închisoarea Potulice. Reclamantul, ori de câte ori a fost în afara celulei sale, inclusiv apariția lui la audieri de tribunal sau vizite medicale, a trebuit să poarte așa-numitele „hackles unite” ( kajdanki zespolone ) pe mâinile și picioarele sale. Aceste hackles constau din cătușe și bucăți unite cu lanțuri. Legea și practicile interne relevante Regulile generale La 1 septembrie 2003 au fost adăugate în Codul de Execuție a sentințelor penale („Codul”). Noile articole 212a și 212b din Codul reglementează de acum încolo principalele caracteristici ale statutului acestor deținuți, care au citit, în măsura în care este relevant, după cum urmează: art. 212a „1.

Comisia penitenciară clasifică un deținut ca fiind un pericol serios pentru societate sau pentru securitatea unui centru de retragere. Reexaminează deciziile sale în această privință cel puțin o dată la trei luni. Autoritatea la care are rămas un deținut și un judecător penitenciar trebuie informat de deciziile luate. (2) Un deținut, menționat la alin. (1), se plasează într-un centru de reținere desemnat sau într-o celulă, în condiții care asigură o mai mare protecție a societății și securitatea centrului de reținere. Un judecător penitenciar este informat cu privire la această plasare.

(3) Un deținut care este suspectat de comiterea unei infracțiuni în cadrul unui grup criminal organizat sau al unei organizații care vizează comiterea unor infracțiuni este plasat într-un centru de reținere în condiții care să asigure o mai mare protecție a societății și securitatea centrului de reținere, cu excepția cazului în care circumstanțe specifice militează împotriva acestui plasament.

(4) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică deținutului a căror caracteristici, circumstanțe personale, comportamentul său în timp ce este reținut într-un centru reținut sau gradul de depravare constituie un pericol grav pentru societate sau pentru securitatea unui centru reținut, și care: ... 2) în timpul încarcerării anterioare sau actuale a constituit un pericol pentru securitatea unei închisori sau a unui centru de încarcerare astfel încât: ... c) a fost autorul unui viol, a provocat daune corporale grave sau a turmentat altor condamnați, a unei persoane pedepsite sau a altor prizonieri, (...)”. art. 212 b „1.

Într-un centru de încarcerare un deținut menționat la art. 212 a se păstrează în următoarele condiții: 1) celulele și locurile desemnate pentru lucru, studiu, plimbări, vizite, servicii religioase, reuniuni religioase și clase religioase, precum și activitățile culturale și educaționale, exercițiul fizic și sporturile, sunt echipate cu sisteme de securitate tehnică și protectivă adecvate; 2) celulele trebuie controlate mai des decât cele în care deținuți [ne clasificați ca „perigoși”]; 3) un deținut poate studia, lucra, participa direct la servicii religioase, reuniuni și clase religioase și poate participa la activități culturale și educaționale, exercițiu și face sporturi numai în sala în care este păstrat; 4) mișcarea unui deținut într-un centru de reținere trebuie să fie sub supraveghere sporită și se limitează la ceea ce este strict necesar; 5) un deținut este supus unui control personal ( kontrola osobista ) de fiecare dată când pleacă și intră în celulă; 6) plimbarea unui deținut se desfășoară în zone desemnate și sub supraveghere sporită; ... 8) vizitele se efectuează în zone desemnate și sub supraveghere sporită.

Deși au vizite care împiedică contactul direct cu vizitatorii (visite deschise), deținutul nu este autorizat să consume produse alimentare… ; 9) un deținut nu poate utiliza propriile haine sau încălțăminte.” Articolele 88, 88a și 88b din Codul conțin aceleași norme în ceea ce privește persoanele condamnate. Legea și practicile interne relevante privind monitorizarea „deținuților periculoși” și controlul personal sunt prezentate în hotărârile Curții în cazul Piechowicz c. Polonia (n. 20071/07, §§ 110-117, 17 aprilie 2012) și Horych c. Polonia (n. 13621/08, §§ 49-56, 17 aprilie 2012). COMPLAINTE Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenția că impunerea regimului „deținut periculos” asupra acestuia a constituit tratamente inumane și degradante și a încălcat această dispoziție.

Reclamantul se plânge în continuare în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție cu privire la presupusa nedreptate a procedurii în fața comisionului penitenciar, în special faptul că instanțele au examinat apelurile sale împotriva hotărârilor comisiei penitenciare după ce comisia a dat o nouă decizie cu privire la extinderea regimului periculos al deținutului și că el nu a fost informat și nu a putut fi prezent la audierile deținute de comisia. El prezintă, de asemenea, o plângere că nu a putut contesta în mod eficace deciziile comisioanelor penitenciare care îl clasifică ca „deținător periculos” deoarece acestea au putut fi examinate numai cu privire la conformitatea lor cu legea și nu cu faptele.

Februarie 2012, el a fost supus unui tratament contrar articolului 3 din Convenție? Părțile sunt invitate să facă trimitere în observațiile lor la hotărârea prealabilă a Piechowicz c. Polonia , nr. 20071/07, 17 aprilie 2012. Având în vedere plângerea reclamantului cu privire la lipsa unui proces echitabil în cadrul procedurii dinainte de comisia penitenciară și lipsa unui remediu eficace împotriva deciziilor comisioanelor: a avut reclamant o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? Se face trimitere la cazul Enea c. Italia [GC], nr. 74912/01, § 107, CEDO 2009.

Communicated on 7 July 2014

FOURTH SECTION

Application no. 41436/11 Artur PAWLAK against Poland lodged on 20 June 2011

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Artur Pawlak, is a Polish national, who was born in 1983 and lives in Lublin. He is currently detained in the Hrubieszów Detention Centre. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. 1. The applicant’s arrest and conviction On 19 April 2005 the applicant was arrested and detained in the Chełm Prison. Subsequently he was detained in a few other detention facilities. On an unspecified date he was convicted of murder. On 21 November 2008 the Governor of Chełm Prison requested the Lublin Regional Court to order the applicant to serve his sentence in the therapeutic system for convicted drug addicts. On 15 December 2008 the Lublin Regional Court granted the request.

On 27 June 2010 the applicant complained to the Lublin Regional Inspectorate of Prison Service that he had not been serving his sentence in the therapeutic system for convicted drug addicts. On 24 September 2010 the Governor of the Lublin Regional Inspectorate of Prison Service replied that the applicant’s therapy was planned to start on 6 January 2010, however, due to his anti-social behaviour, which might be dangerous for other inmates he had been classified as “dangerous prisoner” and therefore could not participate in therapy which, as a rule, involved some group trainings and treatment. 2. Imposition of the “dangerous prisoner” regime On 14 September 2009 the Chełm Prison Penitentiary Commission classified the applicant as a “dangerous prisoner”.

The commission held that the applicant had beaten another prisoner and behaved in an aggressive and unpredictable manner. The applicant did not appeal. The applicant’s “dangerous prisoner” regime was subsequently upheld, inter alia by the decisions of the Lublin Remand Centre Penitentiary Commission of 4 March, 2 June, 2 September and 2 December 2010 and 2 March 2011. The applicant appealed against the decisions mentioned above. The appeals were dismissed by the decisions of the Lublin Regional Court of 9 April and 15 October 2010 and 28 February and 27 April 2011 respectively. In the decisions, the court held that the Lublin Remand Centre Penitentiary Commission’s decisions had been lawful and justified as the “dangerous prisoner” regime was imposed on the applicant in accordance with Article 88a § 2 subparagraph 2(c) of the Code of Execution of Criminal Sentences.

On 27 February 2013 the Lublin Remand Centre Penitentiary Commission extended the imposition of the “dangerous prisoner” regime on the applicant. The Commission relied on that the applicant had tormented other prisoner. On 9 July 2013 the Lublin Regional Court upheld the decision. 12. The imposition of the “dangerous prisoner” regime was also extended on 22 May 2013. The Lublin Remand Centre Penitentiary Commission again relied on that the applicant had tormented other prisoner. On 2 September 2013 the Lublin Regional Court upheld the decision. 13. On 13 August and on 13 November 2013 the Lublin Remand Centre Penitentiary Commission again extended the imposition of the “dangerous prisoner” regime on the applicant.

Following the applicant’s appeal, the latter decision was upheld by the Lublin Regional Court on 30 December 2013. The court found, among other things that the applicant had not controlled his aggressive reactions and constituted threat and danger to the order in prison. On 12 February 2014 the dangerous prisoner regime applied to the applicant was lifted. The regime was applied to the applicant for 4 years, 4 months and 30 days. 3. Particular aspects of the regime The applicant was detained in several detention facilities, i.e. in the Chełm Prison, the Radom Remand Centre, the Lublin Remand Centre and Potulice Prison. In all facilities in which the applicant was detained the cells were equipped with sanitary corner which were not separated from the rest of the cells.

The cells, including their sanitary facilities, were constantly monitored via closed-circuit television. The applicant had to wear a red uniform designated for dangerous prisoners, which was not warm enough in winter time. He was subjected to a body search every time he left and entered the cell, which in practice meant that he had to strip naked in front of prison officers and was required to carry out deep knee-bends. The applicant, whenever outside his cell, including his appearances at court hearings, had to wear handcuffs. The windows were covered by a plastic blind which limited access to daylight and fresh air to the cells. (a) Radom Remand Centre On 28 September 2009 the applicant was transferred from Chełm to the Radom Remand Centre.

The cell was equipped with a noisy ventilator thus the applicant could not sleep. (b) Lublin Remand Centre On 27 November 2009 the applicant was transferred to the Lublin Remand Centre where he was placed in solitary confinement which apparently lasted until the day of his release. In the cell he had no access to hot water. He was allowed to a shower once a week. The applicant was not allowed to go to mass held in the Lublin Remand Centre. He lodged a complaint about it with the Lublin Regional Inspectorate of Prison Service. In reply, on 26 August 2010, the authorities held that the applicant could listen to a mass on the radio or receive a private catechism session celebrated by a priest. No educational or cultural activities were available.

(c) Potulice Prison On 20 March 2013 the applicant was transferred to Potulice Prison. The applicant, whenever he was outside his cell, including his appearances at court hearings or medical visits, had to wear the so-called “joined shackles” ( kajdanki zespolone ) on his hands and feet. Those shackles consisted of handcuffs and fetters joined together with chains. B. Relevant domestic law and practice 1. General rules On 1 September 2003 provisions concerning the “dangerous detainee” regime for remand prisoners were added to the Code of Execution of Criminal Sentences (“the Code”). New Articles 212a and 212b of the Code regulated henceforth the main features of the status of such detainees which read, in so far as relevant, as follows: Article 212 a “1.

The penitentiary commission shall classify a detainee as posing a serious danger to society or to the security of a remand centre. It shall review its decisions on that matter at least once every three months. The authority at whose disposal a detainee remains and a penitentiary judge shall be informed of decisions taken. 2. A detainee, referred to in paragraph 1, shall be placed in a designated remand centre’s ward or in a cell in conditions ensuring increased protection of society and the security of the remand centre. A penitentiary judge shall be informed about this placement. 3. A detainee who is suspected of committing an offence within an organised criminal group or organisation aimed at committing offences shall be placed in a remand centre in conditions ensuring increased protection of society and the security of the remand centre, unless particular circumstances militate against such placement.

4. The provisions of paragraphs 1 and 2 shall be applied to the detainee whose characteristics, personal circumstances, his/her behaviour while being detained in a remand centre or the degree of depravity pose a serious danger to society or to the security of a remand centre, and who: ... 2) during the prior or current imprisonment posed a danger to the security of a prison or a remand centre in this way that: ... c) was the perpetrator of a rape, caused grievous bodily harm or tormented other convict, a punished person or other prisoner, . (...)”. Article 212 b “1.

In a remand centre a detainee referred to in Article 212 a shall be kept in the following conditions: 1) cells and places designated for work, study, walks, visits, religious services, religious meetings and religious classes, as well as cultural and educational activities, physical exercise and sports, shall be equipped with adequate technical and protective security systems; 2) cells shall be controlled more often than those in which detainees [not classified as “dangerous”] are kept; 3) a detainee may study, work, participate directly in religious services, religious meetings and classes, and participate in cultural and educational activities, exercise and do sports only in the ward in which he/she is kept; 4) a detainee’s movement within a remand centre shall be under increased supervision and shall be restricted to what is strictly necessary; 5) a detainee shall be subjected to a personal check ( kontrola osobista ) each time he/she leaves and enters his/her cell; 6) a detainee’s walk shall take place in designated areas and under increased supervision; ... 8) visits shall take place in designated areas and under increased supervision.

While having visits which prevent direct contact with visitors (open visits), the detainee is not allowed to consume groceries… ; 9) a detainee may not use his/her own clothes or footwear”. Articles 88 § 3, 88a and 88b of the Code contain the same rules in respect of convicted persons. 2. Monitoring and personal check The relevant domestic law and practice concerning the monitoring of “dangerous detainees” and personal check are set out in the Court’s judgments in the cases of Piechowicz v. Poland (no. 20071/07, §§ 110-117, 17 April 2012), and Horych v. Poland (no. 13621/08, §§ 49-56, 17 April 2012). COMPLAINTS The applicant complains under Article 3 the Convention that the imposition of the “dangerous detainee” regime on him amounted to inhuman and degrading treatment and was in breach of this provision.

The applicant further complains under Articles 6 and 13 of the Convention about the alleged unfairness of the proceedings before the penitentiary commission, in particular that the courts examined his appeals against the decisions of the penitentiary commission after the commission had given a fresh decision on extension of the dangerous detainee regime and that he was not informed and could not be present at the hearings held by the commission. He also raises a complaint that he was not able to effectively challenge the penitentiary commissions’ decisions classifying him as a “dangerous detainee” as they could be examined only on their conformity with law and not with facts. QUESTIONs TO THE PARTIES 1. Having regard to the cumulative effect of the “dangerous detainee” regime imposed on the applicant from 14 September 2009 until 12 February 2012, has he been subjected to treatment contrary to Article 3 of the Convention?

The parties are requested to refer in their observations to the leading judgment of Piechowicz v. Poland , no. 20071/07, 17 April 2012. 2. Having regard to the applicant’s complaint about a lack of fair trial in the proceedings before the penitentiary commission and a lack of an effective remedy against the commission’s decisions: a) did the applicant have a fair hearing in the determination of his civil rights and obligations in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? Reference is made to the case of Enea v. Italy [GC], no. 74912/01, § 107, ECHR 2009. b) did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy as required by Article 13 of the Convention?