Comunicat la 7 iulie 2014 CUARTĂ SECȚIUNE Cererea nr. 9599/13 Jacek NOWAK împotriva Poloniei depusă la 8 ianuarie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Jacek Nowak, este un național polonez, care s-a născut în 1966 și este în prezent reținut în Centrul Remand Warszawa. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura penală împotriva reclamantului La 20 septembrie 1999, reclamantul a fost arestat de către poliția din Suedia sub suspectul că a comis o crimă. În august 2000, reclamantul a fost transferat în Polonia, unde a fost acuzat de crimă de A și tentativă de crimă de B. La 18 mai 2005, Curtea Regională Szczecin (III K 350/03) a condamnat reclamantul că a comis o crimă și o tentativă de crimă pentru motive care merită o condamnare deosebită. El a fost condamnat la închisoare pe viață și privarea drepturilor civice timp de 10 ani. La 21 septembrie 2005, Curtea de Apel Szczecin (II Aka 122/05) a anulat hotărârea și a remis cazul. La 5 noiembrie 2007, Curtea Regională Szczecin (IIIK 222/05) a condamnat din nou reclamantul de crimă și l-a condamnat la închisoare pe viață. La 14 februarie 2008, Curtea de Apel Szczecin (II Aka 162/07) a susținut hotărârea, dar a modificat calificarea juridică a infracțiunilor comise de reclamant în sensul că a considerat că nu au fost comise „pentru motive care merită o condamnare deosebită”. Curtea a considerat că nu au existat suficiente dovezi care să dovedească că reclamantul a fost angajat pentru a comite o ucidere dublă, astfel încât calificarea specială în temeiul articolului 148 § 2 alineatul (3) a fost eliminată. La 19 mai 2005, Comisia Penitenciară a Centrului Remandat Szczecin a clasificat reclamantul ca „deținut periculos” (art. 88 § 3 din Codul de Execuție a Condamnărilor Criminale) și a considerat că a fost necesară clasificarea reclamantului ca „deținut periculos” deoarece a fost condamnat în prima instanță de a fi comis o crimă pentru motive care merită o condamnare deosebită. Comisia a considerat că reclamantul a fost angajat de o bandă criminală pentru a ucide victima B; în plus, reclamantul a împușcat cu „sânge rece” prietena B. Nu este clar dacă reclamantul a apelat împotriva acestei decizii. După aceea, la fiecare trei luni, regimul a fost prelungit. La 9 iunie 2009, 15 martie, 6 iunie, 2 septembrie și 24 noiembrie 2011, Curtea Regională Radom a respins apelurile reclamantei împotriva hotărârii Comisiei Penitenciare Centrului Radom. Curtea a considerat că motivele de impunere a regimului „deținut periculos” rămân valabile care indică lipsa morală gravă a reclamantului. Regimul său deținut periculos a fost în continuare prelungit de către Comisia Penitenciară Centrul Radom Remand la 10 aprilie 2012. Reclamantul a depus un recurs, dar a fost respins de către instanță numai la 1 august 2012. La 6 iulie și 4 octombrie 2012, comisia penitenciară a prelungit în continuare acest regim. Apelurile reclamantului au fost respinse. Curtea a susținut că deciziile au fost legale. La 27 martie 2013, Comisia penitenciară a Remand Centre Lublin a ridicat regimul. Legea și practicile interne relevante Legea și practicile interne relevante privind impunerea regimului „deținut pericol” sunt stabilite în hotărârile Curții în cazul Piechowicz c. Polonia (n. 20071/07, §§ 105-117, 17 aprilie 2012) și Horych c. Polonia (n. 13621/08, § 44-56, 17 aprilie 2012). COMPLAINTE Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la impunerea lungă a regimului periculos deținut. El se plânge, în special, despre căutarea rutină a benzii, camerele de supraveghere în celule, poartă cătușe alăturate de lanțuri cu bucăți atunci când în afara celulelor și ținând lumina în celulă, de asemenea, noaptea (pentru cinci ani). Reclamantul se plânge, de asemenea, în temeiul articolelor 6 și 13 că nu a avut niciun remediu eficace din cauza deciziilor Comisiei penitenciare care i-au impus regimul special și că procedurile sunt nejustificate. El susține că nu a fost justificat real pentru impunerea regimului pe care îl impune și că comisia bazată pe articole de presă care conțin informații false despre activitățile sale penale. Reclamantul se plânge în continuare că apelul său împotriva deciziei de prelungire a regimului din 10 aprilie 2012 a fost examinat numai la 1 august 2012, în timp ce între timp, o altă decizie a extins aplicarea regimului periculos deținut pe el la 6 iulie 2012. Având în vedere efectul cumulativ al regimului „deținut periculos” impus reclamantului începând cu 19 mai 2005 și 27 martie 2013, a fost supus unui tratament contrar articolului 3 din Convenție? Părțile sunt solicitate să se refere în observațiile lor la hotărârea prealabilă a lui Piechowicz c. Polonia , nr. 20071/07, 17 aprilie 2012. Având în vedere plângerea reclamantului privind lipsa unui proces echitabil în cadrul procedurii dinainte de comisia penitenciară și lipsa unui remediu eficace împotriva deciziilor Comisiei penitenciare de a impune și de a extinde regimul periculos deținut: Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? Se face trimitere la cazul Enea c. Italia [GC], nr. 74912/01, § 107, CEDO 2009. Guvernul este invitat să prezinte o copie a hotărârilor motivate prezentate în procedura penală împotriva reclamantului (din 18 mai 2005, 21 septembrie 2005 și 5 noiembrie 2007) și a copiilor deciziilor Comisiei Penitenciare din Centrul Remandat din 2005-2010, precum și copia deciziei din 27 martie 2013 de ridicare a regimului.
Communicated on 7 July 2014
Application no. 9599/13
Jacek NOWAK
against Poland
lodged on 8 January 2013
The applicant, Mr Jacek Nowak, is a Polish national, who was born in 1966 and is currently detained in Warszawa Remand Centre.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
1.
The criminal proceedings against the applicant
On 20 September 1999 the applicant was arrested by the police in Sweden under the suspicion that he had committed a murder. In August 2000 the applicant was transferred to Poland where he was charged with murder of A and attempted murder of B.
On 18 May 2005 the Szczecin Regional Court (III K 350/03) convicted the applicant of having committed a murder and an attempted murder for motives deserving particular condemnation. He was sentenced to life imprisonment and deprivation of civic rights for 10 years.
On 21 September 2005 Szczecin Court of Appeal (II Aka 122/05) quashed the judgment and remitted the case.
On 5 November 2007 the Szczecin Regional Court (IIIK 222/05) again convicted the applicant of murder and sentenced him to life imprisonment. The applicant appealed.
On 14 February 2008 the Szczecin Court of Appeal (II Aka 162/07) upheld the judgment but amended the legal qualification of the offences committed by the applicant in that it considered that they had not been committed “for motives deserving particular condemnation”. The court considered that there had been not enough evidence proving that the applicant had been hired to commit a double murder thus the special qualification under Article 148 § 2 (3) had to be removed.
The applicant’s cassation appeal was rejected on 4 June 2008.
2.
Imposition of the “dangerous detainee” regime
On 19 May 2005 the Szczecin Remand Centre Penitentiary Commission classified the applicant as a “dangerous detainee” (Article 88 § 3 of the Code of Execution of Criminal Sentences). It considered that it had been necessary to classify the applicant as a “dangerous detainee” as he had been convicted at the first instance of having committed a murder for motives deserving particular condemnation. The commission considered that the applicant had been hired by a criminal gang in order to kill the victim B; moreover, the applicant had shot with “cold blood” the B’s girlfriend. It is not clear whether the applicant appealed against this decision.
Afterwards, every three months, the regime was extended.
On 9 June 2009, 15 March, 6 June, 2 September and 24 November 2011 the Radom Regional Court dismissed the applicant’s appeals against the decision of the Radom Remand Centre Penitentiary Commission. The court considered that the reasons to impose the “dangerous detainee” regime remain valid pointing to the applicant’s serious lack moral character.
His “dangerous detainee” regime was further extended by the Radom Remand Centre Penitentiary Commission on 10 April 2012. The applicant lodged an appeal but it was dismissed by the court only on 1 August 2012.
On 6 July and 4 October 2012 the penitentiary commission further extended the regime. The applicant’s appeals were dismissed. The court held that the decisions had been lawful.
On 27 March 2013 the Lublin Remand Centre Penitentiary Commission lifted the regime.
B.
Relevant domestic law and practice
The relevant domestic law and practice concerning the imposition of “dangerous detainee” regime are set out in the Court’s judgments in the cases of
Piechowicz v. Poland
(no. 20071/07, §§ 105-117, 17 April 2012), and
Horych v. Poland
(no. 13621/08, §§ 44-56, 17 April 2012).
The applicant complains under Article 3 of the Convention about lengthy imposition of the dangerous detainee regime. He complains in particular about routine strip searches, surveillance cameras in cells, wearing handcuffs joined by chains with fetters when outside cells and keeping light in his cell also at night (for five years).
The applicant also complains under Articles 6 and 13 that he had no effective remedy from the decisions of the Penitentiary Commission imposing on him the special regime and that the proceedings were unfair. He submits the he was no real justification for the imposition of the regime on him and that the commission based on press articles containing untrue information about his criminal activities. The applicant further complains that his appeal against the decision to extend the regime of 10 April 2012 was examined only on 1 August 2012, while it the meantime another decision extended application of the dangerous detainee regime on him on 6
July 2012.
1.
Having regard to the cumulative effect of the “dangerous detainee” regime imposed on the applicant from 19 May 2005 and 27 March 2013, has he been subjected to treatment contrary to Article 3 of the Convention? The parties are requested to refer in their observations to the leading judgment of
Piechowicz v. Poland
, no. 20071/07, 17 April 2012.
2.
Having regard to the applicant’s complaint about a lack of fair trial in the proceedings before the penitentiary commission and a lack of an effective remedy against the decisions of the penitentiary commission to impose and extend the dangerous detainee regime:
a)
Did the applicant have a fair hearing in the determination of his civil rights and obligations in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? Reference is made to the case of
Enea v. Italy
[GC], no. 74912/01, § 107, ECHR 2009.
b)
Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy as required by Article 13 of the Convention?
The Government are invited to submit a copy of the reasoned judgments given in the criminal proceedings against the applicant (of 18 May 2005, 21
September 2005 and 5 November 2007) and copies of decisions of the Remand Centre Penitentiary Commissions given between 2005 and 2010 as well as copy of the decision of 27 March 2013 lifting the regime.