CASE OF MIŠKOVIĆ v. BOSNIA AND HERZEGOVINA

Reclamantul locuiește în Bosnia și Herțegovina. Prin hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 24 noiembrie 2000 care a devenit finală la 12 ianuarie 2001, Republika Srpska (întitate din Bosnia și Herțegovina) a fost ordonată să plătească, în termen de 15 zile, 7.000 de mărci convertibile (BAM) în ceea ce privește prejudiciile morale și BAM 600 în ceea ce privește prejudiciu material, împreună cu dobânzile nejustificate la rata statutară pentru solicitant. Tribunalul de Primă Instanță Banja Luka a emis o scrisoare de execuție (rješenje o izvršenju) la 24 august 2001. Reclamantul s-a plâns de neexecutarea Curții Constituționale de Bosnia și Herțegovina („Curtea Constituțională”). La 20 decembrie 2005, Curtea Constituțională a constatat încălcarea articolului 6 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Reclamantul nu a solicitat compensații, dar chiar dacă ar fi făcut-o, ar fi fost cel mai probabil refuzată (a se vedea, de exemplu, hotărârile Curții Constituționale AP 774/04 din 20 decembrie 2005, § 438; AP 557/05 din 12 aprilie 2006, §195; AP 1211/06 din 13 decembrie 2007, §79; AP 224/08 din 8 decembrie 2010, §37). 10. În urma campaniei de informare extinse care explică opțiunile disponibile pentru decontarea datoriei publice a Republicii Srpska (inclusiv datoria care rezultă din hotărârile interne), la 25 aprilie 2012, reclamantul a informat autorităților că a fost de acord să fie plătită datoria principală și dobânzile nejustificate în obligațiuni. Obligațiile guvernamentale au fost emise ulterior reclamantului la 31 mai 2012. La 17 septembrie 2012, reclamantul și-a vândut toate obligațiile de la Bursa de Valori.

6. The applicant lives in Bosnia and Herzegovina. 7. By a judgment of the Prijedor Court of First Instance of 24 November 2000 which became final on 12 January 2001, the Republika Srpska (an Entity of Bosnia and Herzegovina) was ordered to pay, within 15 days, 7,000 convertible marks (BAM) in respect of non-pecuniary damage and BAM 600 in respect of pecuniary damage together with default interest at the statutory rate to the applicant. 8. The Banja Luka Court of First Instance issued a writ of execution (rješenje o izvršenju) on 24 August 2001. 9. The applicant complained of non-enforcement to the Constitutional Court of Bosnia and Herzegovina (“the Constitutional Court”). On 20 December 2005 the Constitutional Court found a breach of Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

The applicant did not claim compensation, but even if she had done so, her claim would most likely have been refused (see, for example, the Constitutional Court’s decisions AP 774/04 of 20 December 2005, § 438; AP 557/05 of 12 April 2006, §195; AP 1211/06 of 13 December 2007, §79; AP 224/08 of 8 December 2010, §37). 10. After the extensive information campaign explaining the available options for the settlement of the Republika Srpska’s public debt (including its debt arising from domestic judgments), on 25 April 2012 the applicant informed the authorities that she agreed to be paid the principal debt and default interest in bonds. Government bonds were then issued to the applicant on 31 May 2012. On 17 September 2012 the applicant sold all of her bonds on the Stock Exchange.