- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 11 iulie 2014
- Stat pârât
- SRB
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Mikulović împotriva Serbiei și încă o cerere
Traducere în română Auto
Comunicat la 11 iulie 2014 SECȚIUNEA TERZĂ Cerințele nr. 49318/07 și 58216/13 Boško MIKULOVI Reclamantul din primul caz, dl Boško Mikulović, este un național sârb, care s-a născut în 1955 și este în prezent condamnat la închisoarea din Zabela, lângă Požarevac, în Serbia. Reclamantul în al doilea caz, dl Predrag Vujisić, este un național sârb, născut în 1967 și în prezent are o condamnare la închisoare în Prizona Padinska Skela, în apropiere de Belgrad în Serbia. El este reprezentat în fața Curții de către dl M. Kovačević, un avocat care practică în Niš, Serbia. Circumstanțele cauzei, astfel cum au prezentat reclamanții, pot fi rezumate după cum urmează. Faptele referitoare la dl Mikulović La 17 decembrie 1992, reclamantul a comis o crimă.
La 20 iunie 2003, Curtea de District din Kruševac (Okružni sud u Kruševcu ) a pronunțat reclamantului pe 40 de ani de închisoare pentru crimă, în conformitate cu Codul Penal al Serbiei. La 20 noiembrie 2003, Curtea Supremă a Serbiei (Vrhovni sud Srbije ) a anulat această hotărâre și a remis procesul în judecată de primă instanță pentru reexaminare. La 21 mai 2004, Curtea de District din Kruševac a condamnat din nou reclamantul la o condamnare de 40 de ani de închisoare pentru crimă. La 4 noiembrie 2004, Curtea Supremă a Serbiei a anulat această hotărâre și a remis cazul la instanța de primă instanță pentru reexaminare. La 5 august 2005, Curtea de District din Kruševac a condamnat din nou reclamantul la o condamnare de 40 de ani de închisoare pentru crimă.
La 23 noiembrie 2005, Curtea Supremă a Serbiei a susținut această hotărâre. La 19 mai 2006, Curtea Supremă a Serbiei în altă formație a schimbat calificarea juridică a infracțiunii reclamantului pentru a agrava crima și a susținut restul hotărârii. La 28 mai 2007, Curtea Supremă a Serbiei a respins recursul reclamantului asupra punctelor de drept. Reclamantul a primit această decizie la 8 august 2007. Faptele referitoare la dl Vujisić La 5 octombrie 2000, reclamantul a comis o crimă. La 22 august 2005, Curtea de District din Vranje (Okružni sud u Vranju ) a condamnat reclamantul la o condamnare de 40 de ani de închisoare pentru crimă, în conformitate cu Codul Penal al Serbiei. La 22 decembrie 2005, Curtea Supremă a Serbiei a anulat această hotărâre și a remis procesul la tribunalul de primă instanță pentru reexaminare.
La 13 noiembrie 2006, Curtea de district din Vranje a condamnat din nou reclamantul la o condamnare de 40 de ani de închisoare pentru crimă. La 25 septembrie 2007, Curtea Supremă a Serbiei a susținut această hotărâre. La 5 septembrie 2008, în calitate de instanță de a treia instanță, Curtea Supremă a Serbiei a susținut hotărârea. La 25 martie 2010, Curtea Supremă de cassare a respins apelul reclamantului asupra punctelor de drept. La 7 februarie 2013, Curtea Constituțională a Serbiei a respins recursul constituțional al reclamantului. În momentul în care reclamanții au comis infracțiunile în cauză, Codul Penal Federal în dispozițiile sale generale a definit ce sancțiuni ar putea fi prescrise atât la nivel republicii, cât și la nivel federal.
Pedeapsa de moarte a fost prescrisă ca una dintre eventualele sancțiuni pentru crimă în Codul Penal al Serbiei. Codul Penal al Republicii Socialiste Federale Iugoslaviei Codul penal al Republicii Socialiste Federale Iugoslavie 1976 (Journal Oficial al Republicii Socialiste Federale Iugoslavie – OG SFRY – nr. 44/76, 36/77, 34/84, 37/84, 74/87, 57/89, 3/90, 38/90, 45/90 și 54/90, în Gazetteul Oficial al Republicii Federale Iugoslavie nr. 35/92, 16/93, 31/93, 37/93, 24/94 și 61/01 și în OG RS nr. 39/03) a fost în vigoare până la 1 ianuarie 2006. Dispozițiile relevante ale Codului prevăzute după cum urmează: art. 3 Legii în stabilirea actelor penale și impunerea sancțiunilor penale Nu poate fi impusă nimănui pedeapsă sau alte sancțiuni penale pentru un act care, înainte de a fi comis, nu a fost definit de lege ca un act penal și pentru care o pedeapsă nu a fost prescrisă de statut.
art. 4 Se aplică aplicarea obligatorie a unei legi penale mai puțin severe 1. Legea care a fost în vigoare la momentul în care a fost comis un act penal se aplică persoanei care au comis un act penal. 2. Dacă legea a fost modificată de una sau mai multe ori după ce a fost comis un act penal, se aplică legea care este mai puțin severă în raport cu infractorul. art. 7. Eficacitatea dispozițiilor generale din partea generală a prezentului cod se aplică tuturor actelor penale definite în legile federației, republicilor și provinciilor autonome. art. 34. Tipurile de pedeapsă Pot fi impuse următoarelor pedeapsă pentru autorii actelor penale: 1. pedeapsa capitală; 2. închisoare; 3. amendă; 4. confiscarea proprietății.
art. 38: Încarcerarea (1) Pedeapsa de închisoare nu poate fi mai mică de 15 zile sau mai mare de 15 ani. (2) Curtea poate impune pedeapsa de închisoare pentru un termen de 20 de ani pentru actele penale eligibile pentru pedeapsa cu moartea… La 17 noiembrie 2001 art. 34 din prezentul Cod Penal a fost modificat și pedeapsa de moarte a fost eliminată din lista de sancțiuni disponibile. Codul penal al Republicii Socialiste din Serbia Codul penal al Republicii Socialiste Serbiei 1977 (Journal Oficial al Republicii Socialiste Serbiei nos. 26/77, 28/77, 43/77, 20/79, 24/84, 39/86, 51/87, 6/89, 42/89, și Gazette Oficiale a Republicii Serbiei nos.
16/90, 21/90, 26/91, 75/91, 9/92, 49/92, 51/92, 23/93, 67/93, 47/94, 17/95, 44/98, 10/02, 11/02, 80/02, 39/03 și 67/03) a fost în vigoare până la 31 decembrie 2005. Dispozițiile relevante ale Codului prevăzute după cum urmează: art. 47. Criminalul Oricine cauzează moartea unui alt om va fi pedepsit cu închisoarea de cel puțin cinci ani. Încarcerarea de cel puțin zece ani sau pedeapsa de moarte [este pronunțată pentru] oricine: 1) cauzează moartea altui om într-o manieră crudă sau insidioasă; 2) cauzează moartea altuia prin comportamente violente grele; 3) cauzează moartea altuia și cu premeditare pune în pericol viața altuia; 4) cauzează moartea altuia pentru câștig, să comite sau să ascunde o altă infracțiune, pentru răzbunare grea sau alte motive de bază; ... La 9 martie 2002, acest Codul Penal a fost modificat și pedeapsa de moarte a fost înlocuită cu condamnarea la închisoare de 40 de ani.
COMPLAINT Reclamanții se plâng în temeiul articolului 7 din Convenție că au primit o sentință mai grea decât cea prevăzută de lege care, din toate legile în vigoare în cursul perioadei de comisie a infracțiunii și de pronunțare a hotărârii finale, le-a fost cel mai favorabil, în încălcarea articolului 7 din Convenție. Reclamanții au primit o sentință mai grea decât cea prevăzută de lege, care, din toate legile în vigoare în cursul perioadei de comisie a infracțiunii și a executării hotărârii finale, a fost cea mai favorabilă pentru ei, în încălcarea articolului 7 din Convenție (cf. Scoppola v. Italia (n. 2) [GC], nr. 10249/03, §§ 108 și 109, 17 septembrie 2009)?
Communicated on 11 July 2014
THIRD SECTION
Applications nos 49318/07 and 58216/13 Boško MIKULOVIĆ against Serbia and Predrag VUJISIĆ against Serbia lodged on 31 October 2007 and 5 September 2013 respectively
STATEMENT OF FACTS
The applicant in the first case, Mr Boško Mikulović, is a Serbian national, who was born in 1955 and is currently serving a prison sentence in Zabela Prison near Požarevac in Serbia. The applicant in the second case, Mr Predrag Vujisić, is a Serbian national, who was born in 1967 and is currently serving a prison sentence in Padinska Skela Prison near Belgrade in Serbia. He is represented before the Court by Mr M. Kovačević, a lawyer practising in Niš, Serbia. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.
The facts concerning Mr Mikulović On 17 December 1992 the applicant committed a murder. On 20 June 2003 the District Court in Kruševac ( Okružni sud u Kruševcu ) handed the applicant a 40-year prison sentence for murder, under the Criminal Code of Serbia. On 20 November 2003 the Supreme Court of Serbia ( Vrhovni sud Srbije ) quashed that judgement and remitted the case to the first-instance court for retrial. On 21 May 2004 the District Court in Kruševac again sentenced the applicant to a 40-year prison sentence for murder. On 4 November 2004 the Supreme Court of Serbia quashed that judgement and remitted the case to the first-instance court for retrial. On 5 August 2005 the District Court in Kruševac again sentenced the applicant to a 40-year prison sentence for murder. On 23 November 2005 the Supreme Court of Serbia upheld that judgement. On 19 May 2006 the Supreme Court of Serbia in another formation changed the legal qualification of the applicant’s offence to aggravated murder and upheld the remainder of the judgement. On 28 May 2007 the Supreme Court of Serbia rejected the applicant’s appeal on points of law. The applicant received that decision on 8 August 2007.
The facts concerning Mr Vujisić On 5 October 2000 the applicant committed a murder. On 22 August 2005 the District Court in Vranje ( Okružni sud u Vranju ) sentenced the applicant to a 40 year prison sentence for murder, under the Criminal Code of Serbia. On 22 December 2005 the Supreme Court of Serbia quashed that judgement and remitted the case to the first-instance court for retrial. On 13 November 2006 the District Court in Vranje again sentenced the applicant to a 40 year prison sentence for murder. On 25 September 2007 the Supreme Court of Serbia upheld that judgement. On 5 September 2008 acting as a third-instance court, the Supreme Court of Serbia upheld the judgement. On 25 March 2010 the Supreme Court of Cassation rejected the applicant’s appeal on points of law. On 7 February 2013 the Constitutional Court of Serbia rejected the applicant’s constitutional appeal. B. Relevant domestic law At the time when the applicants committed the crimes in question, the Federal Criminal Code in its general provisions defined which penalties could be prescribed on both republic and federal levels. The death penalty was prescribed as one of possible penalties for murder in the Criminal Code of Serbia. 1. Criminal Code of the Socialist Federal Republic of Yugoslavia The Criminal Code of the Socialist Federal Republic of Yugoslavia 1976 (Official Gazette of the Socialist Federal Republic of Yugoslavia – OG SFRY – nos. 44/76, 36/77, 34/84, 37/84, 74/87, 57/89, 3/90, 38/90, 45/90 and 54/90, in the Official Gazette of the Federal Republic of Yugoslavia nos. 35/92, 16/93, 31/93, 37/93, 24/94 and 61/01, and in OG RS no. 39/03) was in force until 1 January 2006. The relevant provisions of the Code provided as follows: Article
Lawfulness in the determination of criminal acts and imposition of criminal sanctions No punishment or other criminal sanction may be imposed on anyone for an act which, prior to being committed, was not defined by law as a criminal act, and for which a punishment has not been prescribed by statute. Article
Mandatory application of a less severe criminal law 1. The law that was in power at the time when a criminal act was committed shall be applied to the person who has committed the criminal act. 2. If the law has been altered one or more times after the criminal act was committed, the law which is less severe in relation to the offender shall be applied. Article
Effectiveness of the General Part Provisions of the General Part of this Code are applicable to all criminal acts defined in the laws of the federation, republics and autonomous provinces. Article 34. Types of punishment The following punishments may be imposed on the perpetrators of criminal acts: 1. capital punishment; 2. imprisonment; 3. fine; 4. confiscation of property. Article 38. Imprisonment (1) The punishment of imprisonment may not be shorter than 15 days nor longer than 15 years. (2) The court may impose a punishment of imprisonment for a term of 20 years for criminal acts eligible for the death penalty… On 17 November 2001 Article 34 of this Criminal Code was amended and the death penalty was deleted from the list of available penalties. 2. Criminal Code of the Socialist Republic of Serbia The Criminal Code of the Socialist Republic of Serbia 1977 (Official Gazette of the Socialist Republic of Serbia nos. 26/77, 28/77, 43/77, 20/79, 24/84, 39/86, 51/87, 6/89, 42/89, and Official Gazette of the Republic of Serbia nos. 16/90, 21/90, 26/91, 75/91, 9/92, 49/92, 51/92, 23/93, 67/93, 47/94, 17/95, 44/98, 10/02, 11/02, 80/02, 39/03 and 67/03) was in force until 31 December 2005. The relevant provisions of the Code provided as follows: Article 47. Murder Whoever causes death of another shall be punished with imprisonment of minimum five years. Imprisonment of minimum ten years or death penalty [is proscribed for] whoever: 1) causes the death of another in a cruel or insidious manner; 2) causes the death of another by callous violent behaviour; 3) causes the death of another and with premeditation endangers the life of other person; 4) causes the death of another for gain, to commit or conceal another offence, for callous revenge or other base motives; ... On 9 March 2002 this Criminal Code was amended and the death penalty was replaced with the prison sentence of 40 years. COMPLAINT The applicants complain under Article 7 of the Convention that they were given a heavier sentence than the one prescribed by the law which, of all the laws in force during the period between the commission of the offence and delivery of the final judgment, was most favourable to them, in breach of Article 7 of the Convention.
QUESTION TO THE PARTIES
Were the applicants given a heavier sentence than the one prescribed by the law, which, of all the laws in force during the period between the commission of the offence and delivery of the final judgment, was the most favourable to them, in breach of Article 7 of the Convention (cf. Scoppola v. Italy (no. 2) [GC], no. 10249/03, §§ 108 and 109, 17 September 2009)?