CASE OF ASHLARBA v. GEORGIA

Reclamantul s-a născut în 1956 și locuiește în satul Angisa, Republica Autonomă Ajariană („AAR”), Georgia. La 15 februarie 2006, Ministerul Internului AAR a lansat o anchetă penală în cadrul activităților unui dl A.K., din cauza presupusei asocieri cu lumea infracțională, în temeiul articolului 223 alineatul (1) din Codul Penal. În mod remarcabil, el a fost suspectat de a fi un “tif în lege” (pentru o definiție exactă a acestui termen, a se vedea punctele 1820 de mai jos) care a condus sindicate criminale și a participat la soluționarea diferitelor litigii private prin acțiuni criminale. În cursul anchetei, un număr de martori relevante au fost interogat – ofițerii penitenciarilor în care dl. A.K.

și-au îndeplinit termenii de închisoare anteriori, membrii familiei sale și altor persoane apropiate, toate care au confirmat că dl A.K. într-adevăr a obținut, prin ritualul criminal al „baptismului”, titlul unui “team în drept” în 1999. De atunci, el a participat la gestionarea „lumei subteranelor” (o rețea bine organizată de sindicați criminali; pentru mai multe detalii, a se vedea paragrafele 21-22 de mai jos), în conformitate cu normele speciale care reglementează comportamentul membrilor lumii subterane criminale. La 5 martie 2006 a fost eliberat un mandat de căutare în cazul domnului A.K., care locuia în acel moment, fie în Ucraina, fie în Rusia. Potrivit constatărilor acestei anchete, suspectul fugar a fost în contact telefonic regulat cu alți presupusi lideri criminali din AAR, instruindu-i cum să rezolve diferite litigii private din regiune.

Conversația telefonică a domnului A.K., ulterioară autorizată judiciară, a arătat că una dintre persoanele care primiseră instrucțiuni regulate de la „decizia de drept” a fost solicitantă. În consecință, sonda criminală a fost extinsă pentru a include activitățile acestuia din urmă. La 31 iulie 2006, reclamantul și o altă persoană, dl Y.A., au fost arestați pe suspectul de a fi membri ai „lumei subteranelor”, o infracțiune pedepsită în temeiul articolului 223 alineatul (1) § 1 din Codul Penal. Când au fost interogat în aceeași zi, reclamantul a confirmat că deja îl cunoștea pe dl A.K. de treizeci de ani și a fost conștient că a posedat titlul penal al unui “tif în drept”. Reclamantul a adăugat că un hoț în drept a fost, în opinia sa, „un om drept ( )”. La 29 septembrie 2006, ancheta penală împotriva domnului A.K., reclamantul și domnului Y.A., a fost încheiat, iar cazul a fost transmis de către serviciul de procuror la o instanță de judecată.

10. Prin hotărârea din 27 martie 2007, Tribunalul Orașului Batumi a condamnat reclamantul și domnul Y.A. de a fi membri ai „lumei subterane” (art. 223 alineatul (1) § 1 din Codul penal), de a le condamna la șapte și cinci ani de închisoare, respectiv, în timp ce dl A.K. a fost condamnat pentru a fi un „tief in lege” (art. 223 alineatul (1) § 2 din Codul penal) și a fost condamnat la zece ani de închisoare. 11. Activitățile imputate reclamantului au fost descrise de instanță, în termeni generali, după cum urmează: „Ascultarea și recunoașterea lumii subterene ale hoților, [reclamatorul] și-a exprimat public sprijinul pentru aceasta prin propriul său stil de viață, și a fost implicat activ în atingerea obiectivelor acestui lumi subteran...

prin obținerea de profituri pentru membrii săi și pentru alte persoane, și prin terorizarea și exercitarea forței în ceea ce privește persoanele obișnuite; [ reclamantul] a difuzat normele speciale ale lumii subteran ale hoților prin propriile acțiuni, și prin asistența hoțului în lege în conducerea acestei lumi subterane.” 12. Mai precis, constatarea vinovăției reclamantului s-a bazat pe următoarele trei episoade, ale căror realitate a fost confirmată prin declarații de la numeroși martori pertinenti, examinate atât în faza anchetei, cât și în procesul, precum și dovezi obținute prin apasarea liniilor telefonice ale reclamantului, a celorlalți condamnați și a altor persoane relevante. 13. În primul rând, Curtea de Oraș a stabilit că dl A.K., în general recunoscut ca fiind unul dintre șefii criminali cei mai autorizați din regiune, a solicitat reclamantului să soluționeze un litigiu cu privire la un apartament între soacra sa și un alt individ.

Curtea a acuzat reclamantul de a accepta această sarcină și de a fi implicat, între 24 iunie și iulie 2006, în avizul neoficial al litigiului, folosind autoritatea penală a domnului A.K.. În răspuns, reclamantul a susținut în mod eșuat că a vrut doar să ajute femeia, care este cunoscută aproape, să soluționeze dispută prin acord prietenos, așa cum, într-adevăr, părțile au fost invitate să facă în timpul unei audieri în instanță civilă a cazului lor în momentul respectiv; el nu a fost conștient că o astfel de conduită obișnuită este o infracțiune. În al doilea rând, Curtea a stabilit că acelasi co-accusat "de drept", dl A.K., solicită reclamantului, la 24 iulie 2006, să stabilească locul în Batumi a doi tineri, cu vârsta de 20-25 de ani, care refuza să plătească un taxi privat.

Reclamantul a fost rugat să-i convingă pe tineri, folosind autoritatea sa în calitate de membru înalt al lumii criminale, și autoritatea domnului A.K. mai influent, să stabilească datoria față de șofer. În mod implicit, recunoaștend că a fost într-adevăr solicitat să examineze această a doua litigiu privat de către dl A.K., reclamantul a susținut, fără succes, că nu a luat nicio acțiune în practică și, prin urmare, nu a putut să înțeleagă de ce ar trebui să fie responsabil pentru ceva ce nu s-a întâmplat.

15. În sfârșit, Curtea de Oraș s-a bazat pe faptul că, la 8 iulie 2006, reclamantul, în vizita unei cunoștințe închise care au fost considerate de membrii „lumei subteranului thieves” ca fiind un tânăr promițător, adică un viitor „de drept”, reclamantul, în plus față de discutarea problemelor financiare legate de pisici (obshyak), fondul comun care aparține „lumei subteranului thieves”, i-a informat de asemenea că ministrul de Interne ar putea pierde în curând postul său, ceea ce ar duce, în mod natural, la consolidarea autorității „de tip thieve” în drept și a normelor relevante de conduită în lumea penală. În ceea ce privește acest al treilea episod, reclamantul a susținut fără succes în fața instanței că el a exprimat doar opinia despre personalitatea ministrului internului și că nu ar trebui să fie pedepsit pentru acest lucru.

16. La 10 iulie 2007, Curtea de Apel Kutaisi, respingând recursul reclamantului în care el a reiterat toate argumentele sale anterioare, a susținut pe deplin condamnarea sa din 27 martie 2007 17. Prin decizia din 29 februarie 2008, Curtea Supremă a Georgiei a respins recursul de casare al reclamantului ca fiind inadmisibil, punând astfel în aplicare procedurile penale împotriva acestuia.

5. The applicant was born in 1956 and lives in the village of Angisa, Ajarian Autonomous Republic (“the AAR”), Georgia. 6. On 15 February 2006 a criminal investigation was launched by the Ministry of the Interior of the AAR into the activities of a Mr A.K., on account of his alleged association with the criminal underworld, under Article 223(1) of the Criminal Code. Notably, he was suspected of being a “thief in law” (for an exact definition of this term, see paragraphs 1820 below) who ran criminal syndicates and participated in the settlement of various private disputes through criminal actions. In the course of the investigation, a number of relevant witnesses were questioned – the officers of the prisons where Mr A.K.

had served his previous prison terms, his family members and other close persons, all of whom confirmed that Mr A.K. had indeed obtained, through the criminal ritual of “baptism”, the title of a “thief in law” in 1999. Since then he had participated in management of the “thieves’ underworld” (a well-organised network of criminal syndicates; for more details see paragraphs 21-22 below), in accordance with the special rules regulating the conduct of members of the criminal underworld. 7. On 5 March 2006 a search warrant was issued in respect of Mr A.K., who was living at that time in either Ukraine or Russia. According to the findings of that investigation, the fugitive suspect had been in regular telephone contact with other purported criminal leaders in the AAR, instructing them on how to settle various private disputes in the region.

The subsequent judicially authorised tapping of Mr A.K.’s telephone conversation showed that one of the persons who had been receiving regular instructions from the “thief in law” was the applicant. Consequently, the criminal probe was expanded to include the latter’s activities. 8. On 31 July 2006 the applicant and another person, Mr Y.A., were arrested on suspicion of being members of the “thieves’ underworld”, an offence punishable under Article 223(1) § 1 of the Criminal Code. When questioned on the same day, the applicant confirmed that he had already known Mr A.K. for thirty years and was aware that he possessed the criminal title of a “thief in law”. The applicant added that a thief in law was, in his opinion, “a righteous man (კაი კაცობა)”.

9. On 29 September 2006 the criminal investigation against Mr A.K., the applicant and Mr Y.A., was terminated, and the case was transmitted by the prosecution service to a trial court. 10. By a judgment of 27 March 2007, the Batumi City Court convicted the applicant and Mr Y.A. of being members of the “thieves’ underworld” (Article 223(1) § 1 of the Criminal Code), sentencing them to seven and five years’ imprisonment respectively, whilst Mr A.K. was convicted of being a “thief in law” (Article 223(1) § 2 of the Criminal Code) and sentenced to ten years in prison. 11. The activities imputed to the applicant were described by the court, in general terms, as follows: “Acknowledging and giving recognition to the thieves’ underworld, [the applicant] has publicly expressed his support for it through his own lifestyle, and has been actively involved in achieving the goals of this underworld...

by obtaining profits for its members and for other persons, and by terrorising and exercising coercion with respect to ordinary individuals; [the applicant] has disseminated the special rules of the thieves’ underworld through his own actions, and by assisting the thief in law in running this underworld.” 12. More specifically, the finding of the applicant’s guilt was based on the following three episodes, the reality of which had been confirmed by statements from numerous pertinent witnesses, examined during both the investigation stage and the trial, and evidence obtained by tapping the telephone lines of the applicant, the other convicts and other relevant persons. 13. Firstly, the City Court established that Mr A.K., generally acknowledged to be one of the most authoritative criminal bosses in the region, had requested the applicant to settle a dispute over an apartment between his mother-in-law and another individual.

The court accused the applicant of accepting that task and becoming involved, between 24 June and July 2006, in unofficial adjudication of the dispute, using Mr A.K.’s criminal authority. In reply, the applicant unsuccessfully argued that he had merely wished to help the woman, who was his close acquaintance, to have the dispute settled by friendly agreement, as indeed the parties had been invited to do during a civil court hearing of their case at the relevant time; he had been unaware that such ordinary conduct was a criminal offence. He did not contest that he had indeed been asked by Mr A.K., his old friend, to look into the dispute. 14. Secondly, the City Court established that the same co-accused “thief in law”, Mr A.K., had requested the applicant, on 24 July 2006, to establish the whereabouts in Batumi of two young men, aged 20-25 years, who had refused to pay a fare to a private taxi driver.

The applicant was asked to persuade the young men, using his own authority as a senior member of the criminal world, and the authority of the more influential Mr A.K., to settle the debt towards the driver. Implicitly acknowledging that he had indeed been requested to look into this second private dispute by Mr A.K., the applicant unsuccessfully argued that he had not taken any action in practice and thus could not understand why he should be held responsible for something which had not occurred.

15. Lastly, the City Court relied on the fact that on 8 July 2006 the applicant, when visiting an imprisoned acquaintance who was considered by members of the “thieves’ underworld” to be a promising young man, that is, a future “thief in law”, the applicant, in addition to discussing financial issues relating to the kitty (obshyak), the common fund belonging to the “thieves’ underworld”, had also informed him that the Minister of the Interior might soon lose his post, which would then naturally lead to reinforcement of the authority of “thieves’ in law” and of the relevant rules of conduct in the criminal world. With respect to this third episode, the applicant unsuccessfully argued before the court that he had merely expressed his opinion about the personality of the Minister of the Interior and that he should not be punished for that.

16. On 10 July 2007 the Kutaisi Court of Appeal, dismissing the applicant’s appeal in which he reiterated all of his previous arguments, fully upheld his conviction of 27 March 2007. 17. By a decision of 29 February 2008, the Supreme Court of Georgia rejected the applicant’s cassation appeal as inadmissible, thus terminating the criminal proceedings against him.