STANKOVIĆ v. BOSNIA AND HERZEGOVINA

Publicat la 14 octombrie 2024 CUARTA SECȚIUNE Aplicația nr. 11103/23 Dragana STANKOVI vătând Bosnia și Herțegovina depusă la 28 februarie 2023 comunicată la 25 septembrie 2024 OBIECTUL CAUZEI Reclamantul este un avocat independent care a participat la sistemul obligatoriu de asigurare de sănătate cu Fondul de asigurare de sănătate Republica Srpska. Până în 2001 persoanele asigurate independente aveau dreptul la un concediu de maternitate și paternitate plătit. În urma modificărilor din 2001 la Legea privind îngrijirea copilului din 1996 numai angajații asigurați aveau dreptul la acest beneficiu. În consecință, în 2019 autoritățile naționale au refuzat cererea reclamantului de concediu de maternitate plătit. La 18 octombrie 2022 (servită la reclamant la 31 octombrie 2022), Curtea Constituțională a examinat plângerea ei privind discriminarea numai în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 12 și nu a constatat încălcarea acestei dispoziții. Noul lege privind îngrijirea copilului, care a intrat în vigoare în 2020, prevede concediul de maternitate și paternitate plătit pentru toate categoriile de persoane asigurate. Considerând la art. 14 coroborat cu art. 8 din Convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, reclamantul se plâng că a fost tratată diferit pe baza statutului său profesional. Refuzul de către autoritățile administrative a cererii de concediu de maternitate plătită a reclamantului a fost citit în conjuncție cu art. 8 și/sau cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție (a se vedea Pinkas și alții c. Bosnia și Herțegovina , nr. 8701/21, 4 octombrie 2022 și, mutatis mutandis, Jurčić c. Croația , nr. 54711/15, 4 februarie 2021)? Guvernul este invitat să prezinte proiectul de amendamente din 2001 la Legea privind îngrijirea copilului din 1996, care conține motivele adoptării lor (travaux préparatoires)

Published on 14 October 2024

FOURTH SECTION

Application no. 11103/23

Dragana STANKOVIĆ

against Bosnia and Herzegovina

lodged on 28 February 2023

communicated on 25 September 2024

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant is a self-employed practising lawyer. She participated in the compulsory health insurance scheme with the Republika Srpska Health Insurance Fund. Until 2001 self-employed insured persons were entitled to a paid maternity and paternity leave. Following 2001 amendments to the 1996 Child Care Act only insured employees were entitled to this benefit.

Consequently, in 2019 the domestic authorities refused the applicant’s request for paid maternity leave. On 18

October 2022 (served on the applicant on 31

October 2022), the Constitutional Court examined her discrimination complaint only under Article 1 of Protocol No. 12 and found no violation of that provision.

The new Child Care Act which entered into force in 2020 envisages paid maternity and paternity leave for all categories of insured persons.

Relying on Article 14 in conjunction with Article 8 of the Convention, and on Article 1 of Protocol No. 12 to the Convention, the applicant complains that she was treated differently on the basis of her professional status.

QUESTION TO THE PARTIES

Was the refusal by the administrative authorities of the applicant’s request for a paid maternity leave contrary to Article 14 of the Convention read in conjunction with Article 8, and/or Article

1 of Protocol No. 12 to the Convention (see

Pinkas and Others v. Bosnia and Herzegovina

, no. 8701/21, 4

October 2022, and,

mutatis mutandis, Jurčić v. Croatia

, no.

54711/15, 4

February 2021)?

The Government are requested to submit the draft 2001 amendments to the 1996 Child Care Act containing the reasons for their adoption (

travaux préparatoires)

.