CASE OF DURAKOVIĆ AND KREŠTALICA v. BOSNIA AND HERZEGOVINA

CAUZUL CU DURAKOVI ȘI KREŠTALICA v. BOSNIA ȘI HERZEGOVINA (Aplicații nos. 61555/19 și 61795/19) JUDITUL STRASBOURG 11 februarie 2021 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Duraković și Kreštalica v. Bosnia și Herțegovina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), în calitate de comitet compus din: Armen Harutyan, Președintele, Jolien Schukking, Ana Maria Guerra Martins, judecători și Liv Tigerstedt, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în particular la 21 ianuarie 2021, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat în două cereri împotriva Bosniei și Herțegovinei depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) la data indicată în tabelul adăugat. Reclamanții au fost reprezentați de dl O. Eterović, un avocat care practică la Sarajevo. Guvernul Bosniei și Herțegovina (“ Guvernul”) au fost anunțați de cereri. Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții s-au plâns de neexecutarea hotărârilor interne. HOTĂRÂREA APLICATĂRII DE DECIZII Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o hotărâre unică. 6 § 1 AL CONVENȚIUNII ȘI AL ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI NR. Reclamanții se plângeau de neexecutarea deciziilor interne în favoarea lor. Ei au invocat, în mod expres sau substanțial, la art. 6 § 1 din Convenția și la art. 1 din Protocolul nr. 1, care se citesc după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă ... de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Curtea reiterează că executarea unei hotărâri din partea oricărei instanțe trebuie considerată o parte integrantă a unei „audieri” în sensul articolului 6. Se referă, de asemenea, la jurisprudența sa privind neexecuția sau aplicarea întârziere a hotărârilor interne finale (a se vedea Hornsby c. Grecia, nr. 18357/91, § 40, Raporturi de hotărâri și hotărâri 1997 II). Spahić și alții v. Bosnia și Herțegovina, nr. 20514/15 și alți 15, §§ 25-31, 14 noiembrie 2017, și Kunić și alții v. Bosnia și Herțegovina, nr. 68955/12 și alți 15, §§ 26-31, 14 noiembrie 2017, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiuni similare cu cele din acest caz. 10. Curtea constată, de asemenea, că deciziile din prezentele cereri au ordonat adoptarea unor măsuri specifice. Prin urmare, Curtea consideră că deciziile în cauză constituie „poziții” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1. 11. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, autoritățile nu au desfășurat toate eforturile necesare pentru aplicarea integrală și în timp util a deciziilor în favoarea reclamanților. 12. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIUNII 13. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 14. Legea (a se vedea, în special, Spahić și alții c. Bosnia și Herțegovina, nr. 20514/15 și altele 15 §§ 36-43, 14 noiembrie 2017, și Kunić și alții c. Bosnia și Herțegovina, nr. 68955/12 și altele 15 §§§ 37-46, 14 noiembrie 2017), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. 15. Curtea constată, de asemenea, că statul reclamant are o obligație în curs de aplicare a hotărârilor care rămân executive. 16. Curtea consideră că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. declară că cererile sunt admisibile; declară că aceste cereri dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind neexecuția deciziilor interne; faptul că statul pârât asigură, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni, executarea deciziilor interne în curs de desfășurare menționate în tabelul anexat; Detenții (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 11 februarie 2021, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Liv Tigerstedt Armen Harutyunyan Președintele adjunct al Registrului interimar Apendice Lista cererilor depunând plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 (neefectuare sau întârziere de aplicare a deciziilor interne) Nr. cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Data nașterii Decizie interioare relevantă Data de începere a perioadei de neexecuție Lungimea procedurilor de executare Sumele acordate pentru prejudiciu moral pentru solicitant/holding (în euro) [1] [2] Sumele acordate pentru costurile și cheltuielile pe cerere (în euro) [3] 61555/19 22/11/2019 Fehim DURAKOVI Faris KREŠTALICA 28/05/2010 Mela KREŠTALICA 02/02/2000 Curtea Municipală de Sarajevo, 18/10/2013 16/08/2016 în așteptare Mai mult de 4 ani și 3 luni și 24 zile (1.000 250 [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamanților. [2] Mai puține sume care ar putea fi deja plătite în acest sens la nivelul intern. [3] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamanților.

FOURTH SECTION

CASE OF DURAKOVIĆ AND KREŠTALICA v. BOSNIA AND HERZEGOVINA

(Applications nos. 61555/19 and 61795/19)

JUDGMENT

STRASBOURG

11 February 2021

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Duraković and Kreštalica v. Bosnia and Herzegovina,

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Committee composed of:

Armen Harutyunyan,

President,

Jolien Schukking,

Ana Maria Guerra Martins,

judges,

and Liv Tigerstedt,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 21 January 2021,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in two applications against Bosnia and Herzegovina lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the date indicated in the appended table.

2.

The applicants were represented by Mr O. Eterović, a lawyer practising in Sarajevo.

3.

The Government of Bosnia and Herzegovina (“the

Government”) were given notice of the applications.

THE FACTS

4.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

5.

The applicants complained of the non-enforcement of domestic decisions.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

6.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

6 § 1 OF THE CONVENTION AND OF ARTICLE

1 OF PROTOCOL No.

1

7.

The applicants complained of the non-enforcement of domestic decisions given in their favour. They relied, expressly or in substance, on Article 6 § 1 of the Convention and Article

1 of Protocol No.

1, which read as follows:

Article 6 § 1

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...”

Article 1 of Protocol No. 1

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

8.

The Court reiterates that the execution of a judgment given by any court must be regarded as an integral part of a “hearing” for the purposes of Article

Hornsby v.

Greece

, no.

18357/91, §

40,

Reports of Judgments and Decisions

1997

‑

II).

9.

In the leading cases of

Spahić and Others v. Bosnia and Herzegovina,

nos. 20514/15 and 15 others, §§ 25-31, 14 November 2017, and

Kunić and Others v. Bosnia and Herzegovina,

nos. 68955/12 and 15 others, §§ 26-31, 14 November 2017, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

10.

The Court further notes that the decisions in the present applications ordered specific action to be taken. The Court therefore considers that the decisions in question constitute “possessions” within the meaning of Article

1 of Protocol No. 1.

11.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the authorities did not deploy all necessary efforts to enforce fully and in due time the decisions in the applicants’ favour.

12.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No.

1.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

13.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

14.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Spahić and Others v. Bosnia and Herzegovina,

nos. 20514/15 and 15 others, §§ 36-43, 14 November 2017, and

Kunić and Others v. Bosnia and Herzegovina,

nos. 68955/12 and 15 others, §§ 37-46, 14 November 2017), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.

15.

The Court further notes that the respondent State has an outstanding obligation to enforce the judgments which remain enforceable.

16.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the applications admissible;

Holds

that these applications disclose a breach of Article

6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No.

1 concerning the non-enforcement of domestic decisions;

Holds

that the respondent State shall ensure, by appropriate means, within three months, the enforcement of the pending domestic decisions referred to in the appended table;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 11 February 2021, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Liv Tigerstedt

Armen Harutyunyan

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1

(non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Date of birth

Relevant

domestic decision

Start date of non-enforcement period

Length of enforcement proceedings

Amount awarded for non-pecuniary damage per

applicant /household

(in euros)

[1]

[2]

Amount awarded for costs and expenses per application

(in euros)

[3]

61555/19

22/11/2019

Fehim DURAKOVIĆ

25/02/1953

Sarajevo Municipal Court, 04/01/2012

29/01/2016

pending

More than 4 year(s) and

10 month(s) and 11 day(s)

1,000

250

61795/19

22/11/2019

(3 applicants)

Household

Safija KREŠTALICA

15/09/1968

Faris KREŠTALICA

28/05/2010

Mela KREŠTALICA

02/02/2000

Sarajevo Municipal Court, 18/10/2013

16/08/2016

pending

More than 4 year(s) and

3 month(s) and 24 day(s)

1,000

250

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.

[2]

Less any amounts which may have already been paid in that regard at the domestic level.

[3]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.