ÖZER c. TURQUIE

Comunicată la 25 august 2014

A DOUA SECȚIE

Cererea nr. 47257/11 Aziz ÖZER împotriva Turciei introdusă la 16 iunie 2011

EXPUNEREA FAPTELOR

Reclamantul, domnul Aziz Özer, este un cetățean turc, născut în 1964 și având reședința la Istanbul. El este reprezentat în fața Curții de domnul Ö. Kılıç, avocat la Istanbul. A. Circumstanțele speței Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La data faptelor, reclamantul era editorul revistei „Yeni Dünya için Ҫağrı” (Apel pentru o lume nouă). În ediția din noiembrie 2003 a revistei a fost publicat un articol intitulat „Irak'ta İșgal Ortaklığına Hayır” (Nu parteneriatului de ocupație în Irak). Printr-un act de acuzare din 30 decembrie 2003, procurorul Republicii din Istanbul l-a inculpat pe reclamant pentru denigrarea statului și a personalității juridice a guvernului, având în vedere conținutul articolului în cauză.

El a susținut că, întrucât autorul articolului nu era menționat, reclamantul, în calitatea sa de redactor-șef, trebuia să își asume răspunderea în fața autorităților judiciare. Procurorul a precizat că obținuse acordul ministrului justiției pentru deschiderea unei proceduri la 18 decembrie 2003. El a citat următorul pasaj din articolul în cauză în susținerea actului de acuzare: „Guvernul AKP (Partidul Justiției și Dezvoltării) minte pentru a-și ascunde fața de colaborator! Aprobarea memorandumului (care permite armatei turce să intervină în Irak și să primească trupe străine pe teritoriul turc în acest scop) este dovada faptului că guvernul AKP prezidat de Recep Tayyip Erdoğan este un guvern colaborator al imperialismului, ca toate guvernele precedente.

În ciuda tuturor vânturilor de „independență” și de „stat național” pe care clasele dominante turce vor să le facă să sufle cu ocazia celei de-a optzecea aniversări a Republicii, statul turc dovedește că rămâne colaborator al puterilor imperialiste din Orientul Mijlociu, în special al Statelor Unite, și că acționează, atunci când este nevoie, ca forța lor de ocupație și jandarmul lor. În realitate, în privința unor chestiuni precum serviciul față de imperialism, protecția intereselor claselor dominante turce și expansionismul, aceste grupuri de opoziție nu sunt, în esență, diferite de guvernul AKP. Inamicul nu sunt popoarele Irakului, ci imperialismul care menține Irakul sub ocupație. Inamicul este statul turc fascist și colaborator al imperialismului, care ne fură totul.

Hai, să exaltăm lupta revoluționară împotriva statului turc fascist, ocupant și expansionist, care ne lasă fără loc de muncă și flămânzi, care refuză cea mai mică revendicare a noastră de drept prin poliția sa, soldații săi și despotismul său și care ne ia înapoi drepturile dobândite!” La 22 decembrie 2005, tribunalul corecțional din Istanbul l-a recunoscut pe reclamant vinovat de capetele de acuzare privind denigrarea statului și denigrarea guvernului și l-a condamnat pe reclamant la plata unei amenzi judiciare de șase mii de lire turcești în total. El a considerat că articolul în cauză depășise limitele criticii și constituise o denigrare a Republicii și a personalității juridice a guvernului.

Reclamantul a formulat recurs în casație. La 8 octombrie 2007, Curtea de casație a infirmat sentința atacată, motivând că legea cea mai favorabilă nu fusese aplicată în ceea ce privește stabilirea pedepselor, acestea fiind cumulate înainte să devină definitive. Procedura a fost reluată în fața tribunalului corecțional din Istanbul. La 4 noiembrie 2008, tribunalul corecțional din Istanbul l-a recunoscut din nou pe reclamant vinovat de denigrarea Republicii și a personalității juridice a guvernului și l-a condamnat la plata unei amenzi judiciare de două mii șapte sute de lire turcești în total. Reclamantul a formulat recurs în casație. La 21 februarie 2011, Curtea de casație a respins recursul și a confirmat această ultimă sentință.

B. Dreptul intern relevant Articolul 301 din codul penal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 5759 din 30 aprilie 2008, are următorul cuprins: „Este pasibil de o pedeapsă cu închisoarea de la șase luni la trei ani oricine denigrează public națiunea turcă, statul Republicii Turcia, Marea Adunare Națională a Turciei, Guvernul Republicii Turcia și organele judiciare ale statului. Este sancționat potrivit dispozițiilor primului paragraf oricine denigrează public forțele militare sau securitatea statului. Exprimarea de opinii critice nu constituie infracțiune. Urmărirea acestei infracțiuni este condiționată de autorizarea ministrului justiției.”

CAPETE DE CERERE

Invocând articolul 6 § 1 din Convenție, reclamantul se plânge de lipsa de independență și de imparțialitate a instanțelor care l-au judecat, în măsura în care ministrul justiției a intervenit în procedură prin autorizarea pe care a acordat-o. Invocând articolul 10 § 1 din Convenție, reclamantul se plânge de atingerea adusă libertății sale de exprimare, în măsura în care a fost condamnat penal pentru denigrarea Republicii și a guvernului, ca urmare a unui articol pe care l-a publicat.

ÎNTREBĂRI ADRESATE PĂRȚILOR

1. A existat o ingerință în libertatea de exprimare a reclamantului în sensul articolului 10 § 1 din Convenție? În caz afirmativ, această ingerință era prevăzută de lege și necesară pentru protejarea unuia dintre scopurile menționate la articolul 10 § 2? 2. A fost reclamantul condamnat de un tribunal independent și imparțial, având în vedere împrejurarea că deschiderea procedurii penale a fost autorizată de ministrul justiției?

Communiquée le 25 août 2014

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 47257/11 Aziz ÖZER contre la Turquie introduite le 16 juin 2011

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Aziz Özer, est un ressortissant turc né en 1964 et résidant à Istanbul. Il est représenté devant la Cour par M e Ö. Kılıç, avocat à Istanbul. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. À l’époque des faits, le requérant était l’éditeur du magazine « Yeni Dünya için Ҫağrı » (Appel pour un nouveau monde). Dans l’édition de novembre 2003 du magazine, un article intitulé « Irak’ta İșgal Ortaklığına Hayır » (Non au partenariat d’occupation en Irak) fut publié. Par un acte d’accusation du 30 décembre 2003, le procureur de la République d’Istanbul inculpa le requérant de dénigrement de l’Etat et de la personnalité morale du gouvernement en raison du contenu de l’article en question.

Il soutint que comme l’auteur de l’article n’était pas mentionné, le requérant, en sa qualité de rédacteur en chef, devait assumer la responsabilité devant les autorités judiciaires. Le procureur précisa qu’il avait obtenu l’accord du ministre de la Justice pour l’ouverture d’une procédure le 18 décembre 2003. Il cita le passage suivant de l’article en cause à l’appui de son acte d’accusation : « Le gouvernement AKP (Parti de la justice et du développement) ment pour cacher son visage de collaborateur ! L’approbation du mémorandum (permettant à l’armée turque d’intervenir en Irak et de recevoir des troupes étrangères sur le sol turc dans ce but) est la preuve du fait que le gouvernement AKP présidé par Recep Tayyip Erdoğan est un gouvernement collaborateur de l’impérialisme comme tous les gouvernements précédents.

Malgré tous les vents d’« indépendance » et d’« Etat national » que les classes dominantes turques veulent faire souffler à l’occasion du quatre-vingtième anniversaire de la République, l’Etat turc prouve qu’il reste collaborateur des puissances impérialistes au Moyen-Orient, et notamment des Etats-Unis, et qu’il agit, lorsqu’il y a besoin, comme leur force d’occupation et leur gendarme. En réalité, sur des questions tels que le service à l’impérialisme, la protection des intérêts des classes dominantes turques et l’expansionnisme, ces groupes opposants ne sont pas, au fond, différents du gouvernement AKP. L’ennemi n’est pas les peuples d’Irak, mais l’impérialisme qui maintient l’Irak sous occupation.

L’ennemi est l’Etat turc fasciste et collaborateur de l’impérialisme qui nous vole tout. Allez, exaltons la lutte révolutionnaire contre l’Etat turc fasciste, occupant et expansionniste qui nous laisse sans emploi et affamés, qui refuse notre moindre revendication de droit par sa police, ses soldats et son despotisme et qui nous reprend nos droits acquis ! » Le 22 décembre 2005, le tribunal correctionnel d’Istanbul reconnut le requérant coupable des chefs de dénigrement de l’Etat et de dénigrement du gouvernement et condamna le requérant à payer une amende judiciaire de six mille livres turques au total. Il considéra que l’article en cause avait dépassé les limites de la critique et constitué un dénigrement de la République et de la personnalité morale du gouvernement.

Le requérant se pourvut en cassation. Le 8 octobre 2007, la Cour de cassation infirma le jugement entrepris au motif que la loi la plus favorable n’avait pas été appliquée en ce qui concernait la détermination des peines, ces dernières ayant été additionnées avant qu’elles ne deviennent définitives. La procédure reprit devant le tribunal correctionnel d’Istanbul. Le 4 novembre 2008, le tribunal correctionnel d’Istanbul reconnut le requérant de nouveau coupable de dénigrement de la République et de la personnalité morale du gouvernement et le condamna à payer une amende judiciaire de deux mille sept cents livres turques au total. Le requérant se pourvut en cassation. Le 21 février 2011, la Cour de cassation rejeta le pourvoi et confirma ce dernier jugement.

B. Le droit interne pertinent L’article 301 du code pénal, tel qu’il est amendé par la loi n o 5759 du 30 avril 2008, se lit comme suit : « Est passible d’une peine de six mois à trois ans d’emprisonnement quiconque dénigre publiquement la nation turque, l’Etat de la République de Turquie, la Grande Assemblée nationale de Turquie, le Gouvernement de la République de Turquie et les organes judiciaires de l’État. Est sanctionné selon les dispositions du premier paragraphe quiconque dénigre publiquement les forces militaires ou la sûreté de l’État. L’expression d’opinions critiques ne constitue pas un délit. La poursuite de ce délit est subordonnée à l’autorisation du ministre de la Justice. » GRIEFS Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint d’un manque d’indépendance et d’impartialité des juridictions qui l’ont jugé dans la mesure où le ministre de la Justice est intervenu dans la procédure par l’autorisation qu’il a donnée.

Invoquant l’article 10 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de l’atteinte à sa liberté d’expression dans la mesure où il a été condamné au pénal pour dénigrement de la République et du gouvernement en raison d’un article qu’il a publié.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu ingérence dans la liberté d’expression du requérant au sens de l’article 10 § 1 de la Convention ? Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle prescrite par la loi et nécessaire à la protection d’un des buts cités dans l’article 10 § 2 ? 2. Le requérant a-t-il été condamné par un tribunal indépendant et impartial, eu égard à la circonstance que l’ouverture de la procédure pénale a été autorisée par le ministre de la Justice ?