CASE OF MIKAYELYAN v. ARMENIA

CAUZA CU MIKAYELYAN v. ARMENIA (Documentul nr. 40604/17) HOTĂRÂREA STRASBOURG 26 septembrie 2024 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Mikayelyan v. Armenia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Branko Lubarda, președintele Anne Louise Bormann, Sebastian Rădulețu, judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, deliberat în privat la 5 septembrie 2024, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Armenia depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 30 mai 2017. Reclamantul a fost reprezentat de doamna A. Chatinyan, avocat care practică în Vanadzor. Guvernul armenian (“Guvernul”) a primit notificarea cererii. FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de lipsa unor motive relevante și suficiente de detenție. De asemenea, el a formulat alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. HOTĂRÂREA ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 5 § 3 din Convenție Reclamantul s-a plâns în principal de lipsa unor motive relevante și suficiente de detenție. El s-a bazat pe art. 5 § 3 din Convenție. Curtea reiterează că, în conformitate cu jurisprudența sa stabilită în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție, persistența unei suspiciuni rezonabile de faptul că persoana arestat a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea deținutului continuu, dar după o anumită perioadă de timp nu mai este suficientă. În astfel de cazuri, Curtea trebuie să stabilească dacă celelalte motive furnizate de autoritățile judiciare au continuat să justifice privarea libertății. În cazul în care aceste motive sunt „relevante” și „suficiente”, Curtea trebuie, de asemenea, să stabilească dacă autoritățile naționale competente au manifestat „diligență specială” în cadrul procedurii. De asemenea, Curtea a susținut că justificarea pentru orice perioadă de detenție, indiferent de cât de scurtă, trebuie să fie demonstrată convingător de către autoritățile. Atunci când decide dacă o persoană ar trebui eliberată sau reținută, autoritățile sunt obligate să ia în considerare măsuri alternative pentru asigurarea apariției acestei persoane la proces. Cerința pentru ofițerul judiciar de a da motive „relevante” și „suficiente” pentru deținerea – în plus față de persistența suspiciunilor rezonabile – se aplică deja la momentul primei decizii care ordonează deținerea în reținere, adică „prompt” după arestarea (a se vedea, printre altele, Buzadji v. Republica Moldova [GC], nr. 23755/07, §§ 87 și 102, 5 iulie 2016). În cauza principală de Ara Harutyunyan c. Armenia (n. 629/11, §§ 59, 20 octombrie 2016), Curtea a constatat deja o încălcare a aspectelor similare cu cele din acest caz. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a găsit niciun fapt sau argument capabil să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritele acestei plângeri. Având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, instanța internă nu a furnizat motive relevante și suficiente pentru detenția anterioară a reclamantului. 10. Prin urmare, această plângere este admisibilă și dezvăluie încălcarea articolului 5 § 3 din Convenție. ALTE VIOLAȚII ALEGATE ÎN CAUZA BENE-ESTABILITĂ-LAW 11. Reclamantul a prezentat o altă plângere care a susținut, de asemenea, probleme în temeiul articolului 5 § 5 din Convenție, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul apendice). Guvernul a susținut că nu a existat nicio încălcare a articolului 5 § 5 din convenție, susținând că reclamantul avea dreptul, în temeiul dreptului intern, de a solicita recunoașterea unei încălcări a drepturilor sale garantate în temeiul articolului 5 din convenție și de a solicita compensații în acest sens, în urma modificărilor legislative introduse în 2014. Cu toate acestea, Curtea observă că Guvernul nu a susținut argumentele lor cu orice exemplu de practică internă relevantă pentru chestiunile susținute în cazul particular al reclamantului (compară Vardan Martirosyan c. Armenia) , nr. 13610/12, §§ 73-74, 15 iunie 2021. Prin urmare, aceasta nu vede niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în acest caz. Rezultă că această plângere nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție, și nu este inadmisibilă pe niciun alt motiv. După examinarea tuturor informațiilor dinaintea acesteia, Curtea concluzionează că aceasta dezvăluie, de asemenea, o încălcare a Convenției în funcție de concluziile sale, mutatis mutandis Khachatryan și alții c. Armenia (n. 23978/06, §§ 155-59, 27 noiembrie 2012) și Vardan Martirosyan (citat mai sus, §§ 75). APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 12. În ceea ce privește documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Ara Harutyunyan, citat mai sus, § 66), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. Pentru aceste motive, CURTE, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; că această cerere dezvăluie încălcarea articolului 5 § 3 din Convenție privind lipsa unor motive relevante și suficiente de detenție; deține că a existat o încălcare a Convenției în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul apendice); deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 26 septembrie 2024, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Branko Lubarda Președintele Adjunct Registrul interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție (număr de motive relevante și suficiente de detenție) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Perioada de detenție Curții care a eliberat ordinul de detenție/ a examinat apelul Defecte specifice Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Sumele acordate pentru prejudiciu moral pentru reclamant (în euro) [1] Sumele acordate pentru costurile și cheltuielile per cerere (în euro) [2] 40604/17 30/05/2017 Gagik MIKAYELYAN 1984 Chatinyan Ani Vanadzor 02/09/2016-02/2017 Arabkir și Curtea de District Kanaker-Zeytun din Curtea Penală de Apel din Yerevan privind fragilitatea motivelor utilizate de instanțe Art. 5 alin. (5) - lipsa sau lipsa unei compensații inadecvate pentru încălcarea art. 5 § 3 din Convenția 2,000 250 [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului. [2] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului.

FOURTH SECTION

CASE OF

MIKAYELYAN v. ARMENIA

(Application no. 40604/17)

JUDGMENT

STRASBOURG

26 September 2024

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Mikayelyan v. Armenia,

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Committee composed of:

Branko Lubarda,

President

,

Anne Louise Bormann,

Sebastian Rădulețu,

judges

,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar

,

Having deliberated in private on 5 September 2024,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Armenia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 30 May 2017.

2.

The applicant was represented by Ms A. Chatinyan, a lawyer practising in Vanadzor.

3.

The Armenian Government (“the Government”) were given notice of the application.

THE FACTS

4.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

5.

The applicant complained of the lack of relevant and sufficient reasons for detention. He also raised other complaints under the provisions of the Convention.

THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5 § 3 of the Convention

6.

The applicant complained principally of the lack of relevant and sufficient reasons for detention. He relied on Article 5 § 3 of the Convention.

7.

The Court reiterates that, according to its established case-law under Article 5 § 3 of the Convention, the persistence of a reasonable suspicion that the person arrested has committed an offence is a condition

sine qua non

for the lawfulness of the continued detention, but after a certain lapse of time it no longer suffices. In such cases, the Court must establish whether the other grounds given by the judicial authorities continued to justify the deprivation of liberty. Where such grounds were “relevant” and “sufficient”, the Court must also ascertain whether the competent national authorities displayed “special diligence” in the conduct of the proceedings. The Court has also held that justification for any period of detention, no matter how short, must be convincingly demonstrated by the authorities. When deciding whether a person should be released or detained, the authorities are obliged to consider alternative measures for ensuring this person’s appearance at trial. The requirement for the judicial officer to give “relevant” and “sufficient” reasons for the detention – in addition to the persistence of reasonable suspicion – applies already at the time of the first decision ordering detention on remand, that is to say “promptly” after the arrest (see, among other authorities,

Buzadji v. the Republic of Moldova

[GC], no. 23755/07, §§ 87 and 102, 5 July 2016).

8.

In the leading case of

Ara Harutyunyan v. Armenia

(no. 629/11, §§

54

‑

59, 20 October 2016), the Court has already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

9.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of this complaint. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the domestic courts failed to provide relevant and sufficient reasons for the applicant’s pre-trial detention.

10.

This complaint is therefore admissible and discloses a breach of Article 5 § 3 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

11.

The applicant submitted another complaint which also raised issues under Article 5 § 5 of the Convention, given the relevant well-established case-law of the Court (see appended table). The Government submitted that there was no violation of Article 5 § 5 of the Convention, arguing that the applicant had had the right under domestic law to seek an acknowledgement of a violation of his rights guaranteed under Article 5 of the Convention and to claim compensation in that regard following the legislative amendments introduced in 2014. The Court observes, however, that the Government failed to support their arguments with any examples of domestic practice relevant to the issues raised in the applicant’s particular case (compare

Vardan Martirosyan v. Armenia

, no. 13610/12, §§ 73-74, 15 June 2021). It therefore sees no grounds to reach a different conclusion in the present case. It follows that this complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35 § 3 (a) of the Convention, nor is it inadmissible on any other ground. Having examined all the material before it, the Court concludes that it also discloses a violation of the Convention in the light of its findings in,

mutatis mutandis

,

Khachatryan and Others v. Armenia

(no. 23978/06, §§

155-59, 27 November 2012) and

Vardan Martirosyan

(cited above, §§

70

‑

75).

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

12.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Ara Harutyunyan,

cited above, § 66), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the application admissible;

Holds

that this application discloses a breach of Article 5 § 3 of the Convention concerning the lack of relevant and sufficient reasons for detention;

Holds

that there has been a violation of the Convention as regards the other complaint raised under the well-established case-law of the Court (see appended table);

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 26 September 2024, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Branko Lubarda

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 5 § 3 of the Convention

(lack of relevant and sufficient reasons for detention)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Period of detention

Court which issued detention order/ examined appeal

Specific defects

Other complaints under well-established case-law

Amount awarded for non-pecuniary damage per applicant

(in euros)

[1]

Amount awarded for costs and expenses per application

(in euros)

[2]

40604/17

30/05/2017

Gagik MIKAYELYAN

1984

Chatinyan Ani

Vanadzor

02/09/2016-02/02/2017

Arabkir and Kanaker-Zeytun District Court of Yerevan

Criminal Court of Appeal

fragility of the reasons employed by the courts

Art. 5 (5) - lack of, or inadequate compensation, for the violation of Article 5 § 3 of the Convention

2,000

250

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.

[2]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.