SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 51613/22 Laurent BODIN și alții împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului Secțiunea a cincea, care are loc la 26 septembrie 2024 într-un comitet compus din Lado Chanturia, președintele Mattias Guyomar, Stephanie Pisani, judecători și Martina Keller, adjunctă la secțiune a cererii nr. 51613/22 împotriva Republicii Franceze și din care opt dintre care resortisanții acestui stat, a căror listă și precizările relevante figurează în tabelul atașat în anexă, reprezentat de domnul B. Colin, avocat, au sesizat Curtea la 28 octombrie 2022 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( OBIECTIVUL DE AFACERI Prezenta cauză se referă la obligațiile pozitive ale autorităților franceze în materie de trasabilitate, pe piața convențională, a produselor din carne obținute din sacrificarea animalelor fără asomare prealabilă. Reclamanții, refuzând să consume astfel de produse din cauza convingerilor lor etice, În conformitate cu statutul său, scopul asocierii este de a asista, apăra și proteja animalele a căror carne este destinată consumului. Carnea care provine din sacrificări rituale, înfășurată fără asomare prealabilă de la animale (a se vedea Cha maine Shalom Ve Tsedek c. Franța [GC], n 27417/95, § 21, CEDO 2000 VII), care nu găsesc deținători pe piețele confesionale, pot fi direcționate către piața convențională fără mențiuni informative. Este vorba despre așa-numitul sistem al complementarității circuitelor de distribuție, prezentat într-o notă de serviciu din 26 septembrie 2012 a Ministerului Agriculturii și al Alimentării în următorii termeni: (...) din momentul în care sacrificarea rituală a laxului poate fi justificată prin comanda sau vânzarea unei părți din carcasă (...) pe piața rituală, utilizarea restului carcasei este autorizată în circuitul convențional. Nu este vorba despre identificarea modului de tăiere pe documentele de vânzare (nu este o etichetare). În mod similar, carcasele sacrificate fără asomare, dar neacceptate în timpul procedurii de examinare rituală pot fi destinate pieței convenționale (...). mai mult, susținând că animalele sacrificate fără asomare prealabilă suferă de suferință, reclamanții doresc să poată refuza să cumpere astfel de carne de pe piața tradițională franceză. În 2020, asociația OABA sesizează Consiliul de Stat cu privire la o acțiune pentru excesul de putere și solicită, pe de o parte, anularea refuzului de a abroga nota de serviciu menționată anterior, în măsura în care aceasta nu prevedea o trasabilitate perfectă. De la proveniența cărnii provenite din tăiere fără asomare prealabilă, și, pe de altă parte, de la Ministerul Agriculturii și al Agriculturii de a adopta măsuri de reglementare care să asigure o astfel de trasabilitate. Prin decizia din 1 iulie 2022, Consiliul de Stat a respins cererea, din următoarele motive: În primul rând, dispozițiile Codului rural și ale pescuitului maritim (...) au fost încheiate în conformitate cu dispozițiile art. 4 din Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 din 24 septembrie 2009 [privind protecția animalelor în momentul uciderii], cu scopul de a concilia, în conformitate cu principiul laicității care impune ca Republica să garanteze exercitarea liberă a cultelor, obiectivele de sănătate animală și la fel de respect față de convingerile și tradițiile religioase, cu scopul de a asigura, prin derogare de la practica de sacrificare rituală prin sacrificarea animalelor fără cuget, respectarea efectivă a libertății religioase garantate prin dispozițiile articolului 9 din Convenția europeană (...). Cu toate acestea, având în vedere obiectivul pe care îl urmăresc, aceste †ări nu obligă statul să facă obligatorii măsuri de trasabilitate, în special prin etichetare, în vederea garantării faptului că anumitor consumatori finali nu li se aplică carne sau produse din carne care provin din tăieturi fără a fi amețiți și, în consecință, asociația OABA nu le poate invoca pentru a solicita anularea deciziei pe care o atacă. În al doilea rând, asocierea OABA, care nu se bazează pe convingeri religioase bazate pe interzicerea consumului de carne sau de produse din carne provenite din sacrificări efectuate fără asomare, nu poate invoca în mod util principiul laicității pentru a solicita anularea deciziei pe care o atacă. Reclamanții susțin că refuzul autorităților franceze de a lua măsuri de natură să asigure trasabilitatea, pe piața convențională, a produselor din carne provenite din sacrificarea rituală încalcă libertatea lor de conștiință, în sensul articolului 9 din convenție, în ceea ce privește convingerile lor etice referitoare la refuzul lor de a suferi animale în abatoare. EVALUAREA CURȚII Principiile generale referitoare la obligația de a epuiza căile de atac interne înainte de a sesiza Curtea sunt expuse în Decizia Duarte Agostinho și în alte articole c. Portugalia și 32 altele ((dec.) [GC], n 39371/20, § 215, și jurisprudența citată anterior). În speță, Curtea constată că asocierea OABA ai cărei reclamanți sunt membri nu este reclamantă în fața acesteia, în timp ce instanele nu au angajat personal niciun litigiu în fața instanelor interne. 10. Într-adevăr, acțiunea formulată de asociație în fața Consiliului de Stat avea tendința de a-și apăra propriile interese, care nu coincideau neapărat cu interesele reclamanților (punctul 2 de mai sus); a se vedea, a contrao, într-un context de mediu, Tibaut și altele c. Franța (dec.), 41892/19 și 41893/19, §§ 26-30, 14 iunie 2022, în ceea ce privește recursul inițiat de o asociație creată tocmai în scopul de a apăra interesele reclamanților, precum și, în ceea ce privește obiecțiunile la schimbările climatice, Verein KlimaSeniornen Schweiz și alții, Elveția [GC], n 53600/20, § 489-503, 9 aprilie 2024, privind posibilitatea recunoașterii către asociații a calității pentru Curtea arată în acest sens că unul dintre motivele respingerii acțiunii de către Consiliul de Stat a fost acela că nu putea fi invocată nici o convingere religioasă bazată pe interzicerea consumului de carne (...) provenite din sacrificări efectuate fără asomare prealabilă (punctul 6 de mai sus). În aceste condiții, respingerea instanței de asociere nu i-a exonerat pe reclamanți de obligația de a introduce căi de atac sau de a iniția acțiuni cu privire la situațiile lor individuale și de a-și exercita propriile convingeri etice (a se vedea, mutatis mutandis, Kósa c. Ungaria (dec.), nr 53461/15, §§ 55-63, 21 noiembrie 2017). Având în vedere toate considerațiile de mai sus, Curtea consideră că tribunalele nu au epuizat căile de atac interne. În consecință, cererea este inadmisibilă și trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 alineatele (1) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Făcută în franceză și comunicat în scris la 17 octombrie 2024. Martina Keller Lado Chanturia Modulul Adjunct Președinte Anexă Lista reclamanților Cerere nr. 51613/22 Prenumele Numele Numele Numele Numele Anul Nașterii Laurent BODIN 1967 Nougent pe Marne Anne-Claire GAGNON 1961 Saint Andre Lez Lille Daniele HEUSE 1946 Asiniere-sur-Seine Benedicte ITURRIA 1971 Oegst Geest (Țările de Jos) Manuel MERSCH 1963 Montlignon Alain MONOD 1949 Paris Gilles QUINET 1928 Brianson Cedric VANDENDRIEs 1988 Aubervilliers
Requête n
o
51613/22
Laurent BODIN et autres
contre la France
La Cour européenne des droits de l’homme cinquième section, siégeant le 26 septembre 2024 en un comité composé de
:
Lado Chanturia
, président
,
Mattias Guyomar,
Stéphane Pisani
, juges
,
et de Martina Keller,
greffière adjointe
de section
,
Vu
:
la requête n
o
51613/22 contre la République française et dont huit
ressortissants de cet État, dont la liste et les précisions
pertinentes figurent dans le tableau joint en annexe («
les requérants
»), représentés par M
e
octobre 2022
en vertu de l’article
34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»),
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
OBJET DE l’AFFAIRE
1.
La présente affaire concerne les obligations positives des autorités françaises en matière de la traçabilité, sur le marché conventionnel, des produits carnés issus de l’abattage d’animaux sans étourdissement préalable. Les requérants, refusant de consommer de tels produits en raison de leurs convictions éthiques, invoquent l’article
9 de la Convention.
2
.
Les requérants sont membres de l’association Œuvre d’assistance aux bêtes d’abattoirs (OABA). Conformément à ses statuts, le but de l’association est d’assister, défendre et protéger les animaux dont la chair est destinée à la consommation.
3.
Les viandes issues des abattages rituels, pratiqués sans étourdissement préalable de l’animal (voir
Cha’are
Shalom
Ve Tsedek c.
France
[GC], n
o
27417/95, §§
20
‑
‑
VII), qui ne trouvent pas preneurs sur les marchés confessionnels, peuvent être dirigées vers le marché conventionnel sans mention informative. Il s’agit du système dit de la «
complémentarité des circuits de distribution
», présenté dans une note de service du 26
septembre 2012 du ministère de l’Agriculture et de l’Alimentation dans les termes suivants
:
«
(...) à partir du moment où l’abattage rituel de l’animal peut être justifié par la commande ou la vente d’une partie de la carcasse (...) sur le marché rituel, l’utilisation du reste de la carcasse est autorisée dans le circuit conventionnel. Il ne s’agit pas d’identifier le mode d’abattage sur les documents de vente (ce n’est pas un étiquetage). De même, les carcasses abattues sans étourdissement mais non
‑
acceptées lors de l’examen rituel peuvent être destinées au marché conventionnel
(...). »
4.
Soutenant que les animaux abattus sans étourdissement préalable éprouvent des souffrances, les requérants souhaitent pouvoir refuser d’acheter de telles viandes sur le marché conventionnel français.
5.
En 2020, l’association OABA saisit le Conseil d’État d’un recours pour excès de pouvoir. Elle demandait, d’une part, d’annuler le refus d’abroger la note de service précitée, en ce qu’elle ne prévoyait pas de «
traçabilité parfaite
» de la provenance des viandes issues d’abattage sans étourdissement préalable, et, d’autre part, d’ordonner au ministère de l’Agriculture et de l’Alimentation d’adopter des mesures règlementaires assurant une telle traçabilité.
6
.
Par une décision du 1
er
juillet 2022, le Conseil d’État rejeta la requête, pour les motifs suivants :
«
5.
En premier lieu, les dispositions du code rural et de la pêche maritime (...) ont été édictées, conformément aux dispositions de l’article 4 du règlement (CE) n
o
1099/2009 du 24 septembre 2009 [relatif à la protection des animaux au moment de leur mise à mort], dans le but de concilier, dans le respect du principe de laïcité qui impose que la République garantisse le libre exercice des cultes, les objectifs de police sanitaire et l’égal respect des croyances et traditions religieuses, en vue d’assurer, en autorisant à titre dérogatoire la pratique de l’abattage rituel par mise à mort de l’animal sans étourdissement, le respect effectif de la liberté de religion garantie par les stipulations de l’article 9 de la convention européenne (...). Toutefois, eu égard à l’objectif qu’elles poursuivent, ces stipulations n’imposent pas à l’État de rendre obligatoires des mesures de traçabilité, notamment par étiquetage, en vue de garantir à certains consommateurs finals qu’ils ne consomment pas des viandes ou des produits carnés issus d’abattages pratiqués sans étourdissement et, par suite, l’association OABA ne peut pas les invoquer pour demander l’annulation de la décision qu’elle attaque.
6.
En second lieu, l’association OABA, qui ne se prévaut d’aucune conviction religieuse reposant sur la prohibition de la consommation des viandes ou des produits carnés issus d’abattages pratiqués sans étourdissement, ne peut pas utilement invoquer le principe de laïcité pour demander l’annulation de la décision qu’elle attaque.
»
7.
Les requérants soutiennent que le refus des autorités françaises de prendre des mesures de nature à assurer la traçabilité, sur le marché conventionnel, des produits carnés issus de l’abattage rituel viole leur liberté de conscience, au sens de l’article 9 de la Convention, s’agissant de leurs convictions éthiques relatives à leur refus de la souffrance animale dans les abattoirs.
8.
Les principes généraux relatifs à l’obligation d’épuiser les voies de recours internes avant de saisir la Cour sont exposées dans la décision
Duarte Agostinho et autres c. Portugal et 32 autres
((déc.)
[GC], n
o
39371/20, §
215, et la jurisprudence y citée).
9.
En l’espèce, la Cour constate que l’association OABA dont les requérants sont membres n’est pas requérante devant elle, alors que les requérants n’ont personnellement engagé aucun contentieux devant les juridictions internes.
10.
En effet, le recours formé par l’association devant le Conseil d’État tendait à défendre ses propres intérêts, ne coïncidant pas nécessairement avec les intérêts des requérants (paragraphe 2 ci-dessus
; voir,
a contrario
, dans un contexte environnemental,
Thibaut et autres c. France
(déc.), n
o
41892/19 et 41893/19, §§ 26-30, 14 juin 2022, s’agissant d’un recours engagé par une association créée précisément dans le but de défendre les intérêts des requérants, ainsi que, pour les griefs touchant au changement climatique,
Verein KlimaSeniorinnen Schweiz et autres c. Suisse
[GC], n
o
53600/20, §§
489-503, 9 avril 2024, concernant la
possibilité de reconnaître aux associations la qualité pour
agir en justice au nom de ses adhérents). La Cour relève à cet égard que l’un des motifs du rejet du recours par le Conseil d’État tenait à ce que l’OABA ne pouvait se prévaloir «
d’aucune conviction religieuse reposant sur la prohibition de la consommation de viandes (...) issus d’abattages pratiqués sans étourdissement préalable
» (paragraphe
6 ci
‑
dessus).
11.
Dans ces conditions, le rejet de la requête de l’association ne dispensait pas les requérants de l’obligation de former des recours ou engager des actions concernant leurs situations individuelles et faisant valoir leurs propres convictions éthiques (voir,
mutatis mutandis
,
Kósa c. Hongrie
(déc.), n
o
53461/15, §§ 55-63, 21
novembre 2017).
12.
Au vu de l’ensemble des considérations qui précèdent, la Cour considère que les requérants n’ont pas épuisé les voies de recours internes. Il s’ensuit que la requête est irrecevable et doit être rejetée, en application de l’article
35 §§
1 et
4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le 17 octobre 2024.
Martina Keller
Lado Chanturia
Greffière adjointe
Président
Liste des requérants
Requête n
o
51613/22
N
o
Prénom NOM
Année de naissance
Lieu de résidence
1.
Laurent BODIN
1967
Nogent sur Marne
2.
Anne-Claire GAGNON
1961
Saint Andre lez Lille
3.
Daniele HEUSE
1946
Asnières-sur-Seine
4.
Benedicte ITURRIA
1971
Oegst Geest (Pays-Bas)
5.
Manuel MERSCH
1963
Montlignon
6.
Alain MONOD
1949
Paris
7.
Gilles QUINET
1928
Briançon
8.
Cedric VANDENDRIES
1988
Aubervilliers