TUKACS AND OTHERS v. HUNGARY

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 75465/17 István TUKACS și alții împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 26 septembrie 2024 în calitate de comitet compus din: Gilberto Felici , Președintele Péter Paczolay , Raffaele Sabato , judecători și Liv Tigerstedt, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea (nr. 75465/17) împotriva Ungariei depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 18 octombrie 2017 de 10 resortisanți maghiari, detalii relevante enumerate în tabelul adăugat, („reclamanții”) reprezentați de dl B. Czudar, avocat care practică în Budapesta; decizia de a anunța cererea Guvernul maghiar („Guvernul”), reprezentat de agentul lor, dl Z. Tallódi, al Ministerului Justiției; observațiile părților; având deliberat, hotărăște după cum urmează: OBJETORUL CAUZULUI Cazul se referă la utilizarea, fără permisiunea, a bannerelor în Parlament de către solicitanți în cursul unui discurs de unul dintre colegii lor și, în urma sancțiunilor impuse lor. La momentul material, reclamanții erau membri ai Parlamentului maghiar (denumit în continuare „MP”) al Partidului Socialist maghiar. La 3 aprilie 2017, Parlamentul a decis să dezbate proiectul de lege nr. T/14686 de modificare a Legii nr. CCIV din 2011 privind învățământul superior național în cursul procedurii legislative excepționale. Proiectul de lege a fost adoptat a doua zi. La 10 aprilie 2017 A.K., deputatul aceluiași grup politic ca și reclamanții, a pronunțat un discurs pre-agenda, în cadrul căruia reclamanții au deținut consilii de administrație care se referă la proiectul de lege nr. T/14686. Bannerul deținut de dna Heringes, dna Bangóné, dl Gőgös, dl Horváth, dl Korózs citește: „Nu semnați, János!”, invitând președintele Republicii să nu semneze proiectul de lege. Restul reclamanților, dle Szakács, Teleki, Szabó, Józsa și Tukacs, au organizat comitete care a prezentat cuvântul „Veto”. La 13 aprilie, Președintele Parlamentului a prezentat o propunere în cadrul ședinței Comitetului de Parlament de amenda fiecare dintre solicitanți 50.000 În cadrul ședinței, el și-a modificat propunerea de a majora amendă la 100 000 HUF (aproximativ 256 EUR) în ceea ce privește dna Heringes, dna Bangóné, dl Gőgös, dl Horváth și dl Korózs, având în vedere că comportamentul lor se referă la președintele Republicii. La 20 aprilie 2017, Președintele a decis că salariul lunar al reclamanților, datorită acestei luni, ar trebui să fie redus cu 100.000 HUF și, respectiv, 50.000 HUF. Potrivit raționării deciziilor, nu au solicitat permisiunea prealabilă de a afișa consiliile de administrație în Parlament, în încălcarea articolului 38/A (2)-(3) din Legea nr. XXXVI din 2012 (denumit în continuare „Legea Parlamentului”) și că consiliile nu au avut legătură cu discursul prealabil al ANK, în încălcarea articolului 38/A alineatul (4) din același lege. Reclamanții au contestat deciziile Președintelui în fața Comisiei pentru imunități, conflicte de interese, disciplina și verificarea de acreditări („Comitetul pentru imunitate”), contestand în scris constituționalitatea sancțiunilor impuse acestora. La 5 mai 2017, Comitetul Imunității, compus din trei membri ai partidului de guvernare și trei membri ai opoziției, a discutat cererea reclamanților. Cu trei voturi în favoarea și cu trei voturi împotrivă, Comitetul Imunității nu a atins majoritatea necesară pentru a susține cererea reclamanților. Reclamanții au solicitat ulterior Parlamentului să anuleze deciziile președintelui. Cu toate acestea, la 30 mai 2017, Parlamentul a susținut deciziile președintelui. Reclamanții se plângea că deciziile care le sancționează pentru că au prezentat afișe în cursul sesiunii parlamentare au încălcat dreptul la libertate de exprimare, astfel cum este prevăzut la art. 10 din Convenție. În continuare, au plâns în temeiul articolului 13 din Convenție că nu au avut niciun remediu eficace împotriva acestor decizii. Prin scrisoarea din 3 octombrie 2023, avocatul reclamantului a informat Registrul că dl Horváth a murit. Niciun moștenitor sau rude apropiate nu a exprimat dorința de a continua cererea în numele dlui Horváth. 11. Curtea ia act de moartea dlui Horváth și de absența dorinței oricăror moștenitori sau rude apropiate de a urmări cererea în numele său. 12. Curtea a fost practică să scoată cererile din lista de cazuri în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție în absența oricăror moștenitori sau rude apropiate care au exprimat dorința de a urmări o cerere (a se vedea Léger c. Franța) (striking out) [GC], nr. 19324/02, § 44, 30 martie 2009). 13. Prin urmare, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , deoarece Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului care necesită examinarea continuă a cazului (a se vedea contrario Karner c. Austria , nr. 40016/98 , §§§ 24 28, CEDO 2003 IX), consideră oportună aplicarea din lista sa de cazuri în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din Convenție în ceea ce privește dl Horváth. Curtea, în calitate de master de caracterizare care trebuie acordată în lege faptelor cauzei, consideră că ambele plângeri menționate mai sus (a se vedea punctul 9) sunt examinate în temeiul articolului 10 din Convenție (a se vedea Radomilja și alții c. Croația [GC], nr. 37685/10 și 22768/12, § 126, 20 martie 2018). 15. Părțile au convenit că sancțiunile reclamanților constituie o ingerință în dreptul lor la libertatea de exprimare și Curtea nu consideră niciun motiv să rețină altfel. 16. Reclamanții au susținut că utilizarea demonstrațiilor vizuale a fost necesară pentru a exprima un aviz politic privind reregularea statutului Universității Centrale Europene. Comportamentul lor, ca expresie simbolică a opiniei lor, a fost protejat de art. 10 din Convenție. Guvernul susține că reclamanții au avut alte mijloace de a transmite mesajul preconizat. Prin afișarea de bannere nu a avut ca scop susținerea opiniei Parlamentului care ia cuvântul, ci să abuzezeze de dreptul lor la libertatea de exprimare. 17. Curtea constată că legislația internă relevantă a fost stabilită în Ikotity și alții c. Ungaria (nr. 50012/17, §§ 14-17, 5 octombrie 2023), în timp ce practica relevantă a Curții Constituționale și materialele de drept internațional și comparativ au fost stabilite în Karácsony și alții c. Ungaria (nr. 42461/13 și 44357/13, §§ 32-61, 17 mai 2016). În plus, principiile generale aplicabile evaluării interferenței cu dreptul de exprimare al reclamanților au fost stabilite în Karácsony și alții (citate mai sus, §§ 132/47). 18. În contextul unor plângeri similare cu cea din prezenta cerere, Curtea a considerat oportun să se abordeze două întrebări principale, și anume: (i) dacă procedura aplicabilă a fost însoțită de suficiente garanții procedurale și (ii) dacă [renunțarea permisiunii și] impunerea unei sancțiuni pentru afișarea afișelor au fost în sine disproporționate și, prin urmare, nejustificate (a se vedea Ikotity și alții, citați mai sus, § 33). Aceste întrebări nu sunt nereguli deoarece natura și severitatea interferenței, pe de o parte, și natura și importanța libertății de exprimare în circumstanțele cazului, pe de altă parte, ar putea avea un impact asupra evaluării atât motivelor de interferență, cât și a garanțiilor procedurale necesare în temeiul articolului 10. 19. În ceea ce privește procedurile care au condus la impunerea sancțiunilor disciplinare, Curtea constată că legea Parlamentului prevede o soluție împotriva hotărârii președintelui în fața comitetului pentru imunitate, pe care le-a folosit reclamanții. În fiecare caz, Comitetul comunitar a emis o decizie motivată. 20. Curtea ia act de argumentul reclamanților că, în practică, aceste remedii nu ar putea avea succes, deoarece deputații partidului de guvernare ar avea același număr de voturi ca deputații de opoziție în cadrul Comitetului pentru imunitate. Deși este adevărat că alianța partidului de guvernare a avut trei din șase membri în cadrul Comitetului pentru Imunitate, nimic în circumstanțele prezentei cazuri aduse la atenția Curții indică că hotărârile Comitetului pentru Imunitate au fost bazate pe prejudecăți față de membrii opoziției (a se vedea Karácsony și alții, citate mai sus, § 147). 21. În plus, Curtea reamintește că, în cazul opoziției , a se vedea Curtea Karácsony și alții au observat că prin intermediul procedurii menționate mai sus (care nu erau încă în vigoare la momentul evenimentelor în cauză în acest caz în particular), s-au constatat că garanțiile procedurale minime necesare în ceea ce privește sancțiunile disciplinare au fost instituite (ibid., § 147). că garanțiile procedurale disponibile reclamanților ar putea fi considerate suficiente (a se vedea Ikotity și alții, citate mai sus, § 38). 22. După examinarea argumentelor reclamantei, Curtea nu vede niciun motiv să se îndepărteze de această concluzie. 23. În ceea ce privește justificarea sancțiunilor impuse reclamanților, Curtea constată că utilizarea ajutoarelor vizuale a fost reglementată în secțiunea 38/A din Legea Parlamentului, care prevede că nu ar trebui utilizate nici un instrument de prezentare în cadrul sesiunilor parlamentare, cu excepția momentului în care a fost acordată permisiunea în acest sens de către comitetul de domiciliu, în cazul în care prezentarea ar trebui să fie limitată în măsura necesară pentru elucidarea poziției persoanei care dau discursul. 24. În acest caz, reclamanții nu au încercat să solicite o astfel de autorizație, deoarece în circumstanțele prezentului caz și în concluziile reclamanților au ales în mod deliberat să utilizeze demonstrații vizuale fără permisiunea, în detrimentul atribuțiilor lor ca deputați pentru a se supune regulilor de conduită ale Parlamentului. 25. Reclamanții au susținut că o cerere ar fi fost inutilă deoarece regulamentul nu are criterii obiective, Comitetul de la Camera are competențe discreționale pentru a permite utilizarea demonstrațiilor vizuale, nici un remediu nu are drept decizia sa și, prin urmare, ar putea restricționa arbitrar dreptul la libertatea de exprimare a deputaților. 26. Curtea ia act de argumentul reclamanților că nu aveau altă opțiune decât să ignore obligația generală de a solicita permisiunea de a utiliza ajutoare vizuale și că comportamentul acestora nu a fost perturbator pentru funcționarea Parlamentului. Cu toate acestea, în opinia Curții, cel mai puțin așteptat de reclamanții în aceste circumstanțe trebuia să fie conștient și să accepte consecințele juridice ale comportamentului ilegal, inclusiv riscul de a fi supuse sancțiunilor. 27. În plus, reclamanții nu au prezentat niciun motiv specific pentru faptul că bannerele erau necesare pentru a permite A.K., persoana care transmite discursul, să transmită mesajul. Ei nu au indicat că un apel la Președintele Republicii de a nu semna proiectul de lege în cauză nu ar putea fi exprimat de către A.K. în timpul discursului sau printr-un alt canal. Prin urmare, Curtea nu consideră că prin sancționarea comportamentului reclamanților, președintele și-a exercitat competențele în sensul articolului 35 § 3 litera (a) și că, având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că plângerile reclamanților sunt vădit nefondate în sensul articolului 35 § 3 litera (a) și trebuie respinse în temeiul articolului 35 §§ 4 din Convenția. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să ia parte din cererea referitoare la dl Horváth din lista cazurilor; declara restul cererii inadmisibil. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 17 octombrie 2024. Liv Tigerstedt Gilberto Felici Președintele adjunct al grefierului APPENDIX Lista reclamanților: nr. Anul nașterii reclamantului Nationalitate Locul de reședință István TUKACS 1958 Ungary Nyíregyháza Ildikó BANGÓNÉ BORBÉLY 1972 Ungary Kaba Zoltán GδGÖS 1960 Ungary Pápa Anita HERINGES 1984 Ungary Paks Imre HORVÁTH 1944 Decesed 2023 Ungary Budapest István JÓZSA 1953 Ungary Diosd Lajos KORÓZS 1958 Ungary Eger Sándor SZABÓ 1975 Ungary Szeged László SZAKÁCS 1975 Ungary Komló 10. László TELEKI 1959 Ungaria Nagykanizsa

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 75465/17

István TUKACS and Others

against Hungary

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 26

September 2024 as a Committee composed of:

Gilberto Felici

, President

,

Péter Paczolay,

Raffaele Sabato

, judges

,

and Liv Tigerstedt,

Deputy

Section Registrar,

Having regard to:

the application (no.

75465/17) against Hungary lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 18 October 2017 by 10

Hungarian nationals, relevant details listed in the appended table, (“the applicants”) who were represented by Mr B. Czudar, a lawyer practising in Budapest;

the decision to give notice of the application

to the Hungarian Government (“the Government”), represented by their Agent, Mr Z. Tallódi, of the Ministry of Justice;

the parties’ observations;

Having deliberated, decides as follows:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

The case concerns the use, without permission, of banners in Parliament by the applicants during a speech by one of their colleagues, and ensuing sanctions imposed on them.

2.

At the material time, the applicants were members of the Hungarian Parliament (hereinafter “MPs”), of the opposition party

Hungarian Socialist Party.

3.

On 3 April 2017 Parliament decided to debate Bill no. T/14686 amending Act no. CCIV of 2011 on national higher education in the course of exceptional legislative procedure. The Bill was adopted the next day.

4.

On 10 April 2017 A.K., an MP of the same political group as the applicants, delivered a pre-agenda speech, during which the applicants held up boards referring to Bill no. T/14686. The banner held by Ms

Heringes, Ms

Bangóné, Mr Gőgös, Mr Horváth, Mr Korózs read: “Don’t sign it, János!”, calling on the President of the Republic not to sign the Bill. The remainder of the applicants, Messrs Szakács, Teleki, Szabó, Józsa and Tukacs, held boards displaying the word “Veto”.

5.

On 13 April the Speaker of Parliament presented a proposal at the meeting of the House Committee to fine each of the applicants 50,000

Hungarian forints ((HUF); approximately 128 euros (EUR)). During the meeting he amended his proposal to increase the fine to HUF 100,000 (approximately EUR 256) in respect of Ms Heringes, Ms Bangóné, Mr

Gőgös, Mr Horváth and Mr Korózs on the ground that their conduct concerned the President of the Republic. On 20 April 2017 the Speaker decided that the applicants’ monthly salary, due that month, should be decreased by HUF 100,000 and HUF 50,000 respectively. According to the reasoning of the decisions, they had not sought prior permission to display the boards in Parliament, in breach of sections 38/A (2)-(3) of Act no. XXXVI of 2012 (hereinafter “the Parliament Act”), and that the boards had not related to A.K.’s pre-agenda speech, in breach of section 38/A (4) of the same Act.

6.

The applicants challenged the Speaker’s decisions before the Committee on Immunities, Conflict of Interest, Discipline and Verification of Credentials (“the Immunity Committee”), contesting in writing the constitutionality of the sanctions imposed on them.

7.

On 5 May 2017 the Immunity Committee, composed of three members from the ruling party and three members from the opposition, discussed the applicants’ request. With three votes in favour and three against, the Immunity Committee did not reach the majority required to uphold the applicants’ request.

8.

Subsequently the applicants requested Parliament to set aside the Speaker’s decisions. However, on 30 May 2017 Parliament upheld the Speaker’s decisions.

9

.

The applicants complained that the decisions sanctioning them for having displayed posters during the parliamentary session had infringed their right to freedom of expression as provided for in Article 10 of the Convention. They further complained under Article 13 of the Convention that they had had no effective remedy against these decisions.

THE COURT’S ASSESSMENT

Striking out the application in respect of Mr Horváth

10.

By a letter of 3 October 2023, the applicants’ lawyer informed the Registry that Mr Horváth had died. No heirs or close relatives expressed the wish to pursue the application on behalf of Mr Horváth.

11.

The Court takes note of Mr Horváth’s death and the absence of the wish of any heirs or close relatives to pursue the application on his behalf.

12.

It has been the Court’s practice to strike applications out of the list of cases under Article 37 § 1 of the Convention in the absence of any heir or close relative who has expressed the wish to pursue an application (see

Léger v. France

(striking out) [GC], no.

19324/02, § 44, 30 March 2009).

13.

Therefore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, as the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights which require the continued examination of the case (see,

a contrario

,

Karner v.

Austria

, no.

40016/98, §§ 24

‑

28, ECHR 2003

‑

IX), it considers it appropriate to strike the application out of its list of cases under Article 37 §

1 (c) of the Convention in respect of Mr Horváth.

Alleged violation of Article 10 of the Convention

14.

The Court, being the master of characterisation to be given in law to the facts of the case, considers that both above-mentioned complaints (see paragraph 9) fall to be examined under Article 10 of the Convention (see,

Radomilja and Others v. Croatia

[GC], nos. 37685/10 and 22768/12, § 126, 20

March 2018).

15.

The parties agreed that the applicants’ sanctioning constituted an interference with their right to freedom of expression and the Court sees no reason to hold otherwise.

16.

The applicants argued that the use of visual demonstrations had been necessary to express a political opinion concerning the reregulation of status of the Central European University. Their conduct, as a symbolic expression of their opinion, had been protected by Article 10 of the Convention. The Government maintained that the applicants had had other means to convey their intended message. By displaying banners they had not aimed at supporting the opinion of the MP taking the floor but to abuse their right to freedom of expression.

17.

The Court notes that the relevant domestic law has been set out in

Ikotity and Others v.

Hungary

(no. 50012/17, §§ 14-17, 5 October 2023) while the Constitutional Court’s relevant practice and international and comparative law material have been set out in

Karácsony and Others v.

Hungary

([GC], nos.

42461/13 and 44357/13, §§ 32-61, 17 May 2016). Furthermore, the general principles applicable to the assessment of the interference with the applicants’ right to freedom of expression were set out in

Karácsony and Others

(cited above, §§ 132-47).

18.

In the context of complaints similar to the one in the present application, the Court has considered it appropriate to address two main questions, namely, (i) whether the applicable procedure was accompanied by sufficient procedural safeguards, and, (ii) whether [the refusal of permission and] the imposition of a sanction on the applicants for displaying the posters were in themselves disproportionate and thus unjustified (see

Ikotity and Others,

cited above, § 33). These questions are not unrelated because the nature and severity of the interference, on the one hand, and the nature and importance of freedom of expression in the circumstances of the case, on the other, might have an impact on the assessment of both the reasons for the interference and the procedural safeguards required under Article 10.

19.

As regards the proceedings leading to the imposition of the disciplinary sanctions, the Court notes that the Parliament Act provided for a remedy against the decision of the Speaker before the Immunity Committee, which the applicants used. The applicants had a right to be heard before that committee and they availed themselves of that right. The Immunity Committee issued a reasoned decision in each case.

20.

The Court takes note of the applicants’ argument that in practice those remedies could not be successful because the MPs of the ruling party alliance would have the same number of votes as the opposition MPs in the Immunity Committee. While it is true that the ruling party alliance had three out of six members in the Immunity Committee, nothing in the circumstances of the present case brought to the attention of the Court indicates that the decisions of the Immunity Committee were based on bias towards members of the opposition (see

Karácsony and Others

, cited above, § 147).

21.

Moreover, the Court recalls that in the case of

Karácsony and Others

it observed that by way of the above-mentioned procedure (which had not yet been in force at the time of the events concerned in that particular case), the minimum procedural safeguards required in respect of the disciplinary sanctions appeared to have been put in place (ibid., § 147). It further concluded in the case of

Ikotity and Others

that the procedural safeguards available to the applicants could be considered sufficient (see

Ikotity and Others,

cited above,

22.

Having examined the applicant’s arguments, the Court sees no reason to depart from this conclusion.

23.

As regards the justification of the sanctions imposed on the applicants, the Court notes that use of visual aids was regulated in section 38/A of the Parliament Act, which provided that no presentation tools should be used during parliamentary sessions except for when permission to that effect had been granted by the House Committee, in which case the presentation should be limited to the extent necessary for elucidating the position of the person giving the speech.

24.

In the present case the applicants had not attempted to seek such permission. As it appears in the circumstances of the present case and the applicants’ submissions, they deliberately chose to use visual demonstrations without permission, to the detriment of their duties as MPs to obey the rules of conduct of Parliament.

25.

The applicants’ argued that a request would have been futile since the regulation lacked objective criteria, the House Committee had discretionary powers to allow the use of visual demonstrations, no remedy lay against its decision and therefore it could arbitrarily restrict the right to freedom of expression of MPs.

26.

The Court takes note of the applicants’ argument that they had no other option but to disregard the general duty to seek permission to use visual aids and that their conduct had not been disruptive to the functioning of Parliament. However, in the Court’s view, the very least that was expected of the applicants in those circumstances was to be aware of and accept the legal consequences of the unlawful conduct, including the risk of being subject to sanctions.

27.

In addition, the applicants have not put forward any specific reasons to the effect that the banners were necessary to enable A.K., the person giving the speech, to convey the message. They had not indicated that an appeal to the President of the Republic not to sign the Bill in question could not be expressed by A.K. herself during her speech or through some other channel. Thus, the Court does not consider that by sanctioning the applicants’ conduct, the Speaker exercised his powers in a manner breaching the applicants’ right to freedom of expression.

28.

In the light of the foregoing, the Court considers that the applicants’ complaints are manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3

(a) and must be rejected pursuant to Article 35 §

4 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the part of the application concerning Mr Horváth out of its list of cases;

Declares

the remainder of the application inadmissible.

Done in English and notified in writing on 17 October 2024.

Liv Tigerstedt

Gilberto Felici

Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applicants:

No.

Applicant’s Name

Year of birth

Nationality

Place of residence

1.

István TUKACS

1958

Hungarian

Nyíregyháza

2.

Ildikó BANGÓNÉ BORBÉLY

1972

Hungarian

Kaba

3.

Zoltán GŐGÖS

1960

Hungarian

Pápa

4.

Anita HERINGES

1984

Hungarian

Paks

5.

Imre HORVÁTH

1944

Deceased 2023

Hungarian

Budapest

6.

István JÓZSA

1953

Hungarian

Diósd

7.

Lajos KORÓZS

1958

Hungarian

Eger

8.

Sándor SZABÓ

1975

Hungarian

Szeged

9.

László SZAKÁCS

1975

Hungarian

Komló

10.

László TELEKI

1959

Hungarian

Nagykanizsa