ALABAȘ v. TURKEY

Comunicat la 5 septembrie 2014 SECȚIUNE Cerere nr. 12461/11 Veysel Kurtulus ALABAȘ împotriva Turciei depusă la 23 noiembrie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Veyel Kurtululuș Alabaș, este un cetățean turc, născut în 1986 și locuiește în Mersin. El este reprezentat în fața Curții de către dna R. Kayıșlı, avocat practicant la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În diferite date, reclamantul împreună cu alți demonstranți reuniți în Adana și au participat la lectură din anumite declarații de presă. Guvernatorul Adana a impus reclamantului două amenzi administrative de 143 lire turce (aproximativ 73 euro) fiecare. (Suma totală nu este clară din documentele din dosarul de caz.) Acesta a susținut că art. 32 din Legea privind amenzile (Legea nr. 5326) a fost încălcat prin încălcarea intenționată a ordonanțelor emise de organismele autorizate cu scopul de a proteja ordinea publică și siguranța.

La 13 mai 2010, 24 iunie 2010, 5 august 2010, 25 august 2010, 26 august 2010 Curtea de judecători Adana a respins obiecțiile reclamantului fără a ține audieri prin hotărâri împotriva cărora nu a fost disponibil niciun recurs, constatând că demonstrațiile la care a participat au obstruit fluxul de trafic. La o dată neespecificată, reclamantul a plătit sumele solicitate departamentului fiscal relevant. Legea internă relevantă Secțiunile relevante din Legea Misdemeelor (Legea nr. 5326) au citit: Secțiunea 28 § 4 „(...) Curtea notifică reclamantului motivele inculpatului. Curtea poate auzi părțile într-o zi stabilită și [la un moment stabilit], fie la cererea părților, fie la propunerea sa. Trebuie să existe cel puțin o săptămână între notificarea și ziua de audiere.

Atât părțile cât și reprezentanții lor sunt prezente în timpul audierii. Decizia poate fi pronunțată în absența părților dacă nu sunt prezente fără motiv legitim. Acest lucru trebuie specificat în scrisoarea de notificare. Secțiunea 32 „Persoanele care acționează în contradicție cu ordinele din partea autorităților competente (...) pentru protecția siguranței publice, ordinei publice și a sănătății publice au o amendă administrativă de 100 de lire turce.” COMPLAINTS Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că nu a putut să se apere personal sau prin asistență juridică, deoarece nu a existat o audiere publică în procesele sale. Invocând articolele 10 și 11 din Convenție, reclamantul se plânge în continuare că a fost condamnat la amenzi administrative pe motiv de participarea sa la anumite demonstrații, care au constituit o încălcare a libertății sale de exprimare și a libertății de asamblare.

reuniune în sensul articolului 11 din Convenție? În cazul în care a fost interferența în conformitate cu art. 11 § 2 din Convenție? Au fost desfășurate audieri publice în timpul procedurii penale împotriva reclamantului, conform articolului 6 § 1 din Convenție? În acest sens, reclamantul a solicitat o ședință publică, în conformitate cu secțiunea 4 din Legea privind nedreptățile (Legea nr. 5326)?

Communicated on 5 September 2014

SECOND SECTION

Application no. 12461/11 Veysel Kurtuluș ALABAȘ against Turkey lodged on 23 November 2010

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Veysel Kurtuluș Alabaș, is a Turkish national, who was born in 1986 and lives in Mersin. He is represented before the Court by Ms R. Kayıșlı, a lawyer practising in Istanbul. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On various dates the applicant along with other demonstrators gathered in Adana and attended the reading out of certain press statements. The Adana Governorship imposed on the applicant two administrative fines of 143 Turkish liras (approximately 73 Euros) each. (The total amount is not clear from the documents in the case file.) It held that Article 32 of the Misdemeanours Act (Law no. 5326) had been infringed by intentionally disobeying the orders issued by authorised bodies with the aim of protecting public order and safety.

The applicant filed objections against each of the decisions. On 13 May 2010, 24 June 2010, 5 August 2010, 25 August 2010, 26 August 2010 the Adana Magistrates’ Court dismissed the applicant’s objections without holding hearings by decisions against which no appeal was available, finding that the demonstrations which the applicant had attended had obstructed the flow of traffic. On an unspecified date the applicant paid the requested amounts to the relevant tax department. B. Relevant domestic law The relevant sections of the Misdemeanors Act (Law no. 5326) read: Section 28 § 4 “(...) The court shall notify the claimant of the defendant’s pleas. The court may hear the parties on a set day and [at a set] time, either at the parties’ request or on its own motion.

There shall be at least one week between the notification and the hearing day. Both the parties or their representatives shall be present during the hearing. The decision may be rendered in the parties’ absence if they are not present without legitimate reason. This shall be clearly specified in the notification letter. Section 32 “Persons acting contrary to the orders given by the competent authorities (...) for the protection of the public safety, public order and public health shall have an administrative fine of 100 Turkish liras imposed on them.” COMPLAINTS The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention that he was unable to defend himself in person or through legal assistance, as there were no public hearing in his trials.

Invoking Articles 10 and 11 of the Convention, the applicant further complains that he was sentenced to administrative fines on the ground of his attendance at certain demonstrations, which constituted a violation of his freedom of expression and freedom of assembly. QUESTIONs TO THE PARTIES 1. Has there been an interference with the applicant’s freedom of peaceful assembly within the meaning of Article 11 of the Convention? If so, was the interference in compliance with Article 11 § 2 of the Convention? 2. Were public hearings conducted during the criminal proceedings against the applicant, as required by Article 6 § 1 of the Convention? In that connection, did the applicant request a public hearing, pursuant to Section 28 § 4 of the Misdemeanours Act (Law no. 5326)?