AKARSUBAȘI v. TURKEY

Decizia nr. 47793/10 Mehmet AKARSUBAȘI împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 4 noiembrie 2014 în calitate de comitet compus din: Helen Keller, președinte, Egidijus Kūris, Jon Fridrik Kjølbro, judecători și Abel Campos, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 21 iulie 2010, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl Mehmet Akarsubașı, este un național turc, născut în 1967 și locuiește în Adana El a fost reprezentat în fața Curții de către dl M. Özberk, avocat care practică în Adana. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. La 25 decembrie 2009 KESK (Kamu Emekçileri Sendikaları Konfederasyonu – Confederația Sindicatului Angajaților Publici) a organizat o reuniune la Adana. Reclamantul a participat la această ședință. ulterior, Guvernatorul Adana a impus unei amenzi reclamantului în temeiul articolului 32 din Legea nr. 5326, pentru a nesolicita ordinele organismelor autorizate de a proteja ordinea publică și siguranța. Reclamantul a depus o obiecție împotriva hotărârii guvernatorului Adana, care a fost ulterior respinsă de Curtea Adana Magistrate. La 8 martie 2012, Curtea a hotărât să comunice reclamațiile reclamantului cu privire la libertatea de exprimare împotriva acestuia guvernului în temeiul articolului 10 din Convenție. La 23 august 2012, observațiile guvernului au fost transmise reclamantului, care a fost invitat să-și prezinte propriile observații. Nu s-a primit niciun răspuns la scrisoarea Registrului. Prin scrisoarea din 13 februarie 2013, trimisă prin post înregistrat, reprezentantul reclamantului a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale s-a expirat la 4 octombrie 2012 și că nu s-a solicitat prelungire a timpului. Cu toate acestea, nu s-a primit niciun răspuns la această scrisoare. Reprezentantul reclamantului a fost atrasă atenția asupra articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmeze cererea. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns la această scrisoare. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să excludă cererea din lista sa de cazuri. Abel Campos Helen Keller grefier adjunct Președintele

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 47793/10

Mehmet AKARSUBAȘI

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 4

November 2014 as a Committee composed of:

Helen Keller,

President,

Egidijus Kūris,

Jon Fridrik Kjølbro,

judges,

and Abel Campos,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 21 July 2010,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Mehmet Akarsubașı, is a Turkish national, who was born in 1967 and lives in Adana He was represented before the Court by Mr

M. Özberk, a lawyer practising in Adana.

The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

On 25 December 2009 KESK (

Kamu Emekçileri Sendikaları Konfederasyonu

– Confederation of Public Employees’ Trade Unions) organised a meeting in Adana. The applicant attended this meeting. Subsequently, the Adana Governorship imposed a fine on the applicant pursuant to Article 32 of Law no. 5326, for disobeying the orders of the authorised bodies to protect public order and safety. The applicant filed an objection against the Adana Governorship’s decision which was subsequently dismissed by the Adana Magistrates’ Court.

On 8 March 2012 the Court decided to communicate the applicant’s complaints concerning the freedom of expression against him to the Government under Article 10 of the Convention. On 23 August 2012 the Government’s observations were forwarded to the applicant, who was invited to submit his own observations. No reply was received to the Registry’s letter.

By letter dated 13 February 2013, sent by registered post, the applicant’s representative was notified that the period allowed for submission of his observations had expired on 4 October 2012 and that no extension of time had been requested. However, no response has been received to that letter. The applicant’s representative’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. However, no response has been received to that letter.

THE LAW

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Abel Campos

Helen Keller

Deputy Registrar

President