Comunicat la 11 septembrie 2015 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 19620/12 Mehmet AKARSUBAȘI și Yalçên ALçIÇEK împotriva Turciei, introdusă la 26 martie 2012 EXPOSAT DE FAPTE Reclamanții, Mehmet Akarsubaș. și Yalçn Alçiçek, sunt resortisanți turci născuți în 1967 și domiciliați în Adana. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul S. Arac Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Un decret prefectorial din 26 noiembrie 2009 a stabilit condițiile și locurile publice în care pot avea loc declarații către presă la Adana. Reclamanții, funcționari ai statului lor, sunt membri ai secțiunii locale a sindicatului Eiitim-Sen E La 21 decembrie 2011, sindicatul și-a chemat membrii să facă o grevă națională pentru a protesta împotriva politicii economice și sociale a guvernului la putere la momentul respectiv. Reclamanții au agățat la 21 decembrie 2011 pe peretele liceului profesionist din Adana o pancartă de 85 cm x 200 cm, cu logo-urile Kesk E 5326, Mehmet Akarsubași a primit o amendă de 500 de lire turcești (TRY) pentru că a atârnat acest semn. La 19 ianuarie 2012, reclamantul a contestat în fața Tribunalului de corecție din Adana. El a contestat legalitatea la care a fost supusă. El a susținut că aceasta era contrară Constituției și convențiilor internaționale la care Turcia era parte. El nu a solicitat să fie ținută în culpă. Într-o hotărâre din 20 februarie 2012, după ce a ajuns la concluzia că a avut un temei juridic, instanța corecțională din Adana a conchis că reclamantul era în conformitate cu art. 42 alineatul (1) din Legea nr. 4326. Instanța a indicat că, în conformitate cu art. 28 alineatul (10) din Legea nr. 5326, cauza reclamantului a fost ascultată la dosar și că hotărârile privind amenzile cu o valoare mai mică de 3 000 de TRY nu puteau face obiectul unui recurs. Tribunalul corecțional a stat prima și ultima instanță. Această hotărâre a fost notificată reclamantului la 6 martie 2012. La o dată nespecificată, reclamantul a plătit la l'empée. La 21 decembrie 2011, în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Legea nr. 5326, Yalçćn Alçiçek a primit o amendă de 154 TRY pentru a atârna semnul. La 24 ianuarie 2012, reclamantul a contestat în fața Tribunalului de corecție din Adana, care a pus sub semnul întrebării legalitatea actului care i-a fost atribuit, care ar fi contrar Constituției și convențiilor internaționale la care Turcia era parte. Într-o hotărâre din 20 februarie 2012, după ce a ajuns la concluzia că a avut un temei juridic, instanța corecțională din Adana a conchis că reclamantul era în conformitate cu art. 42 alineatul (1) din Legea nr. 4326. Instanța a indicat că, în conformitate cu art. 28 alineatul (10) din Legea nr. 5326, cauza reclamantului a fost audiată la dosar și că hotărârile privind amenzile cu o valoare mai mică de 3 000 de TRY nu puteau face obiectul unui recurs. Tribunalul corecțional a stat prima și ultima instanță. Această hotărâre a fost notificată reclamantului la 7 martie 2012. La o dată nespecificată, reclamantul a plătit la o dată nespecificată. Dreptul intern relevant este descris în hotărârea Akarsubaș. Turcia, nr. 70396/11, §§ 14-27, 21 iulie 2015. 5326 privind vinovația administrativă prevede că mai puțin este interzis în zonele publice și în parcurile publice, pe pereții de pe bulevarde sau pe străzile publice sau în spațiile publice ale afișelor sau pancartelor făcute din cârpe, hârtie sau obiecte similare. Același lucru este valabil și în cazul în care astfel de afișe sau pancarte sunt agățate pe spațiile care aparțin unor persoane fizice, fără a fi obținut în prealabil aprobarea acestora din urmă; orice persoană care nu cunoaște această dispoziție poate fi pedepsită cu o amendă de la 100 TRY la 3 000 TRY. La art. 28 alineatul (10) se prevede că hotărârile privind amenzi mai mici de 3 000 TRY nu poate face obiectul unui apel. GRIFS Invocând articolele 10 și 11 din convenție, reclamanții se plâng că drepturile lor la libertatea de exprimare și de a manifesta au fost ignorate din cauza condamnării lor la o amendă. ÎNTREBARE CU PĂRȚI A existat o încălcare a dreptului reclamanților la libertatea de întrunire pașnică, în sensul articolului 11 din convenție
Communiquée le 11 septembre 2015
Requête n
o
19620/12
Mehmet AKARSUBAȘI et Yalçın ALÇİÇEK
contre la Turquie
introduite le 26 mars 2012
Les requérants, M. Mehmet Akarsubașı et M. Yalçın Alçiçek, sont des ressortissants turc nés en 1967, et résidant à Adana. Ils sont représentés devant la Cour par M
e
e
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.
Un arrêté préfectoral du 26 novembre 2009 a fixé les conditions et les lieux publics où peuvent se tenir des déclarations à la presse à Adana.
Les requérants, fonctionnaires de leur état, sont membres de la section locale du syndicat
Eğitim-Sen
(«
Eğitim ve Bilim Emekçiler Sendikası
», Syndicat des agents de l’éducation, de la science et de la culture) rattaché au
Kesk
(«
Kamu Emekçileri Sendikaları Konfederasyonu
», la Confédération syndicale des salariés du secteur public). Le syndicat appela ses membres à faire une grève nationale le 21 décembre 2011 pour protester contre la politique économique et sociale menée par le gouvernement au pouvoir à l’époque des faits.
Les requérants accrochèrent le 21 décembre 2011 sur le mur du lycée professionnel à Adana une pancarte de 85 cm x 200 cm, avec les logos
Kesk
et
Eğitim-Sen
sur laquelle était écrite «
Il y a une grève dans cet établissement
» (
Bu iș yerinde grev vardır
).
1.
Le requérant Mehmet Akarsubașı
Le 21 décembre 2011, sur le fondement de l’article 42 § 1 de la loi n
o
5326, Mehmet Akarsubașı reçut une amende de 500 livres turques (TRY) pour avoir accroché cette pancarte.
Le 19 janvier 2012, le requérant contesta l’amende infligée devant le tribunal correctionnel d’Adana. Il contesta la légalité de l’amende qui lui avait été infligée. Il soutint qu’elle était contraire à la Constitution et aux conventions internationales auxquelles la Turquie était partie. Il ne demanda pas la tenue d’une audience.
Par un jugement du 20 février 2012, après avoir conclu qu’elle avait une base légale, le tribunal correctionnel d’Adana confirma l’amende infligée au requérant qui était conforme à l’article 42 § 1 de la loi n
o
4326.Le tribunal indiqua que, conformément à l’article 28 § 10 de la loi n
o
5326, la cause du requérant avait été entendue sur dossier et que les jugements concernant des amendes d’un montant inférieur à 3
000 TRY ne pouvaient pas faire l’objet d’un appel. Le tribunal correctionnel statua en premier et dernier ressort.
Ce jugement fut notifié au requérant le 6 mars 2012.
À une date non précisée, le requérant paya l’amende infligée.
2.
Le requérant Yalçın Alçiçek
Le 21 décembre 2011, sur le fondement de l’article 42 § 1 de la loi n
o
5326, Yalçın Alçiçek reçut une amende de 154 TRY pour avoir accroché la pancarte.
Le 24 janvier 2012, le requérant contesta l’amende infligée devant le tribunal correctionnel d’Adana. Il contesta la légalité de l’amende qui lui avait été infligée qui serait contraire à la Constitution et aux conventions internationales auxquelles la Turquie était partie. Il ne demanda pas la tenue d’une audience.
Par un jugement du 20 février 2012, après avoir conclu qu’elle avait une base légale, le tribunal correctionnel d’Adana confirma l’amende infligée au requérant qui était conforme à l’article 42 § 1 de la loi n
o
4326.Le tribunal indiqua que, conformément à l’article 28 § 10 de la loi n
o
5326, la cause du requérant avait été entendue sur dossier et que les jugements concernant des amendes d’un montant inférieur à 3
000 TRY ne pouvaient pas faire l’objet d’un appel. Le tribunal correctionnel statua en premier et dernier ressort.
Ce jugement fut notifié au requérant le 7 mars 2012.
À une date non précisée, le requérant paya l’amende infligée.
B.
Le droit interne pertinent
Le droit interne pertinent est décrit dans l’arrêt
Akarsubașı
c. Turquie
, n
o
70396/11, §§ 14-27, 21 juillet 2015.
L’article 42 § 1 de loi n
o
5326 relative aux fautes administratives dispose qu’il est interdit d’afficher sur les places et les parcs publics, sur les murs situés sur les avenues ou les rues publiques ou bien les espaces publics des affiches ou pancartes faites en chiffons, en papier ou avec des objets similaires. Il en va de même si de telles affiches ou pancartes sont accrochées sur les espaces appartenant à des particuliers, sans avoir obtenue préalablement l’autorisation de ces derniers
; toute personne qui méconnaît cette disposition est punissable d’une amende de 100 TRY à 3
000
TRY.
L’article 28 § 10 dispose que les jugements concernant des amendes d’un montant inférieur à 3
000
TRY ne peuvent pas faire l’objet d’un appel.
Invoquant les articles 10 et 11 de la Convention, les requérants se plaignent de ce que leurs droits à la liberté d’expression et de manifester ont été méconnus en raison de leur condamnation à une amende.
Y a-t-il eu violation du droit des requérants à la liberté de réunion pacifique, au sens de l’article 11 de la Convention
?