BRKIĆ AND OTHERS v. CROATIA
BRKIĆ AND OTHERS v. CROATIA (CtEDO, 2014)
Comunicat la 8 septembrie 2014 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 53794/12 Ivica BRKIδ și alții împotriva Croației depusă la 31 iulie 2012 DECLARAREA FACTELOR O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată neespecificată, reclamanții au adus o acțiune civilă în Curtea Municipală Zadar pentru daune împotriva statului cauzate de uciderea mamei lor, K.-J.B., născută în 1935. Au susținut că mama lor a fost ucisă în satul Z.G. de arme de foc în fața casei sale, la 11 martie 1992, când satul a fost ocupat de forțele paramilitare sârbe. De aceea, moartea ei a fost motivată de ură etnică și nu a avut nici o legătură cu activitatea militară sau de război, ceea ce era de asemenea evident din faptul că nu a purtat arme sau ar fi putut da rezistență. În aceeași zi, alte patru persoane de origine etnică croată au fost uciși în același sat. Un astfel de act a constituit un act de terorism în temeiul Legii privind răspunderea (a se vedea mai jos). La 5 ianuarie 2007, reclamația a fost respinsă. Curtea Municipală a susținut că aproximativ o treime din teritoriul croat a fost ocupat și că civilii uciși pe aceste teritorii au fost în majoritate de origine etnică croată, precum și mama reclamanților. Acesta a susținut, de asemenea, că uciderea mamei reclamanților a fost daune de război în sensul Actului privind evaluarea daunelor de război pentru care Republica Croația nu a fost responsabilă. Statul croat nu a avut nici un control asupra teritoriilor ocupate și mama reclamanților a fost ucisă de o S.M., un membru al forțelor sârbe paramilitare, în timpul conflictului armat între aceste forțe și armata croată. Această hotărâre a fost susținută de Curtea județului Zadar la 10 septembrie 2009 și Curtea Supremă la 12 aprilie 2011. Partea relevantă a acestei două hotărâri spune: „... Chiar dacă daunele au fost cauzate de violența cu elementele terorice ca unul dintre elementele sale esențiale, aceasta nu constituie un act terorist în sensul articolului 1 din Legea privind răspunderea, ci a fost cauzată de activitatea de război a forțelor militare inamice sau paramilitare, cu scopul de a provoca frica și deplasarea populației civile și are caracteristici ale daunelor de război pentru care Republica Croația nu este responsabilă” Reclamarea constituțională ulterioară a reclamantului a fost respinsă la 19 ianuarie 2012. Legea și practicile interne relevante Actul privind răspunderea din 2003 (a) Dispoziții relevante Partea relevantă a Actului privind răspunderea pentru prejudicii care rezultă din actele teroriste și de demonstrații publice ( Zakon odgovornosti za štetu nastalu uslijed terorističkih akata i javnih demontracija , Gazetteul Oficial al Republicii Croația nr. 117/2003 din 23 iulie 2003 – „Legea privind răspunderea pentru 2003” , care a intrat în vigoare la 31 iulie 2003, prevede următoarele elemente: „Alin. (1) Prezenta lege reglementează răspunderea pentru daunele cauzate de acte de terorism sau de alte acte de violență comise cu scopul de a perturba grav ordinea publică provocând teamă sau provoacă sentimente de nesiguranță la cetățeni ... (2) Un act terorist în sensul prezentului act este, în special, un act de violență comis din motive politice [motive] în vederea stimulării teamă, teroare sau sentimente de nesiguranță personală la cetățeni. Secțiunea 2 „Republica Croației este responsabilă pentru daunele menționate la art. 1 din prezentul act ...” Secțiunea 7 alineatul (1) „Victima are dreptul la compensare [în formă de daune] pentru daunele cauzate de moarte, leziuni corporale sau de afectare a sănătății.” (b) practică a Curții Supreme În decizia sa nr. 1310/10-2 din 18 ianuarie 2012, Curtea Supremă a reținut, în măsura în care este cazul, după cum urmează: „S-a stabilit că în ... 1995 în satul V. părinții reclamanților ... au fost uciși de arme de foc în curtea casei lor și că în aceeași zi nouă persoane au fost uciși în satul V. Curtea inferioară a respins afirmația că reclamanții nu au demonstrat că părinții lor au fost uciși în scopul de a perturba grav ordinea publică provocând teamă sau provoacă sentimentul de nesiguranță în rândul cetățenilor și că, prin urmare, nu s-au îndeplinit condițiile pentru răspunderea statului în temeiul legii privind răspunderea. Secțiunea 1 din Legea privind răspunderea reglementează răspunderea pentru daunele cauzate de acte de terorism sau de alte acte de violență comise cu scopul de a perturba grav ordinea publică provocând teamă sau provoacă sentimente de nesiguranță la cetățeni sau datorită demonstrațiilor și alte forme de exprimare în masă a atitudinelor în locurile publice, în timp ce alineatul (2) din aceeași secțiune prevede că un act terorist în sensul prezentului Lege este în special un act de violență comis pentru motive politice în vederea stimulării teamă, terorism sau sentimente de nesiguranță personală la cetățeni. În temeiul articolului 2 din Legea privind răspunderea, Republica Croația este responsabilă pentru daunele aduse în temeiul articolului 1 din Legea privind răspunderea, în conformitate cu principiul solidarității sociale, de purtare egală a unei sarcini publice și de recompensare rapidă și justă. Secțiunea 3 din aceeași lege prevede că obligația de a compensa daune există indiferent dacă persoana care a cauzat daune a fost identificată, urmărită penal sau considerată vinovătă. Având în vedere circumstanțele stabilite ale evenimentului în cauză, această instanță consideră că moartea părinților reclamanților a fost cauzată de un act de terorism, adică un act de violență comis din motive politice cu scopul de a provoca teamă, teroare și sentimentul de nesiguranță personală la cetățeni. S-a stabilit că în aceeași zi nouă persoane (în care părinții reclamanților) au fost uciși în același sat, toate persoanele mai bătrâne de origine etnică sârbă; că uciderile au fost comise în curtele sau casele victimelor, în perioada după ce acțiunea militară “Storm” a fost concursă, pe teritoriul fostului sector al Națiunilor Unite de Sud. ... Prin urmare, este neînțeles că, având în vedere contextul mai larg al circumstanțelor și evenimentelor în care a fost cauzată daunele (ora și locul, modalitatea și mijloacele, scopul și vârsta victimelor) faptul că uciderea părinților reclamanților în situația concretă cauzată cetățenilor sentimente de teamă, de teroare și de nesiguranță personală, și că, prin urmare, un astfel de act constituia un act terorist, ca urmare a daunei. Republica Croației (acuzatul) este responsabilă pentru daunele cauzate de un act de terorism în temeiul Legii de Responsabilitate și, prin urmare, în acest caz există responsabilitatea inculpatului. ...” Actul de evaluare a daunelor de război Partea relevantă a acestei Acte ( Zakon o utvrשivanju ratne štete , Gazette Oficiale nr. 61/1991 și 70/1991) se citește: [Această lege prevede] crearea și activitățile statului, comisioane municipale și speciale pentru listarea și evaluarea daunelor de război cauzate [pe teritoriul] al Republicii Croația, persoanelor sale fizice și juridice, și în legătură cu activitățile inamice și operațiunile de război conduse împotriva [Republicii Croația], în perioada cuprinsă între 15 august 1990 și terminarea [acelor activități].” Secțiunea 2 „Leziunile de război în sensul prezentei Acte sunt leziunile pecuniare și morale, leziunile directe și indirecte, în special: 1. leziunile cauzate integrității corpului, viața și sănătatea persoanelor, libertatea sau demnitatea; ... Daune de război, în sensul prezentei Acte, sunt daune cauzate de inamicul, formații ilegale, organisme juridice ale Republicii Croația, precum și aliați ai acestor formații și organisme, atunci când a fost cauzată indirect sau direct în perioada menționată la secțiunea 1 din această Actă.” COMPLAINTE Reclamanții se plâng că nu au putut obține daune în legătură cu uciderea mamei lor. De asemenea, se plâng că au fost discriminate în ceea ce privește concluziile instanțelor naționale în ceea ce privește cererea lor de daune pe baza originei etnice a victimei și a locului ei de reședință. Reclamarea reclamanților pentru daune în legătură cu moartea mamei lor a fost „suficient stabilită” pentru a atrage aplicabilitatea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? Dacă este cazul, refuzul instanțelor naționale de a acorda reclamația lor ca o interferență la bucurarea pașnică a bunurilor reclamanților, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. În cazul în care ar fi fost necesară această interferență în conformitate cu condițiile prevăzute de lege, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1; necesară pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități? În special, această interferență a impus o sarcină individuală excesivă reclamanților? Reclamanții au suferit discriminări în exercitarea drepturilor convenției pe baza originei etnice croate ale victimei sau a locului ei de reședință, în contravenție cu art. 14 din convenție, citit coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 Reclamanții au fost discriminați pe baza originei etnice croate ale victimei sau a locului de reședință al victimei, în contravenție cu art. 1 din Protocolul nr. 12? Apendicele Ivica BRKI , născut la 12/04/1972, este un național croat, născut în 1972, locuiește în Zemunik Gornji și reprezentat de Z.ZRILI Davorka TKALIδ născut la 12/04/1972 este un național croat născut în 1972, locuiește în Zemunik Gornji și reprezentat de Z.ZRILI