J.P.D. împotriva Franței

Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează.

Reclamantul a fost condamnat, la 11 februarie 1988, de curtea de assise a Alpes Maritimes, la o pedeapsă de nouăsprezece ani închisoare pentru furt cu armă și viol sub amenințare cu arma. Reclamantul a fost, ulterior, condamnat de cinci ori la pedepse criminale și contravenții (pentru infracțiuni fără caracter sexual), ultima condamnare datând din 15 februarie 2005.

La 31 octombrie 2008, s-a notificat înscrierea sa în Registrul Național Judiciar al Autorilor Infracțiunilor Sexuale (FIJAIS), cu obligația de a justifica adresa în fiecare an.

Printr-o scrisoare din 12 noiembrie 2008, reclamantul solicita ștergerea informațiilor ce-l privesc în FIJAIS procurorului Republicii lângă Tribunalul de Judecată cu Jurisdicție Generală (TGI) din Grasse. Susținea în sprijinul cererii că disposițiile Codului de Procedură Penală (CPP) privitoare la FIJAIS nu puteau fi aplicate retroactiv decât pentru infracțiuni comise înainte de data publicării legii, dar fiind urmate de condamnare după această lege. În plus, invocând art. 706-53-10 din Codul de Procedură Penală, estima că, douăzeci de ani după data condamnării sale, înscrierea sa în FIJAIS nu mai părea necesară.

Printr-o decizie din 2 decembrie 2008, procurul a respins cererea. Reclamantul a exercitat un recurs în fața Judecătorului Libertăților și Detenției (JLD) al TGI din Grasse.

Printr-o ordonanță din 6 februarie 2009, JLD a reamintit că informațiile înregistrate în FIJAIS sunt retrase automat la expirarea unei perioade de treizeci de ani atunci când este vorba de o infracțiune gravă, dar persoana implicată poate totuși cere ștergerea anticipată. Cu toate acestea, constatate că certificatul nr 1 al dosarului penal al reclamantului menționa încă condamnarea care determinase înscrierea și că, ca urmare, cererea era inadmisibilă. Reclamantul apelase.

Printr-o ordonanță din 4 iunie 2009, președintele camerei de instrucție a curții de apel Aix-en-Provence confirmă decizia JLD, considerând că cererea de ștergere era inadmisibilă ținând seama de persistența pe certificatul nr 1 al dosarului penal al reclamantului a menționării condamnării criminale la originea înscrierii. Reclamantul depusese o cale de atac în casație, susținând absența examinării proporționalității ingerinței în viața sa privată constituită de înscrierea în registru, ținând seama în special de vechimea faptelor și a condamnării.

Printr-o hotărâre din 2 martie 2010, camera penală a Curții de Casație declarase calea de atac inadmisibilă, cu motivul că ordonanța satisfăcea condițiile esențiale ale existenței sale legale. B. Legea internă relevantă

Privind FIJAIS-ul, dispozițiile relevante ale Codului de Procedură Penală sunt următoarele: art. 706-47 « Disposițiile acestui titlu sunt aplicabile procedurilor privitoare la infracțiuni de asasinare a unui minor precedate sau însoțite de viol, tortură sau acte de barbarie sau privitoare la infracțiuni de agresiune sau abuz sexual sau proxenetism contra unui minor, sau apelul la prostituția unui minor (...) » art. 706-53-1 « Registrul Național Judiciar Automatizat al Autorilor Infracțiunilor Sexuale sau Violente constituie o aplicație automatizată a informațiilor personale ținută de serviciul dosarului penal sub autoritatea ministrului justiției și sub controlul unui magistrat. Pentru a preveni repetarea infracțiunilor menționate la art. 706-47 și pentru a facilita identificarea autorilor lor, acest tratament primește, păstrează și comunică persoanelor autorizate informațiile prevăzute la art. 706-53-2 conform modalităților prevăzute de acest capitol. » art. 706-53-2 « Când se referă la (...) una sau mai multe din infracțiunile menționate la art. 706-47, sunt înregistrate în registru informații relative la identitate, precum și adresa sau adresele succesive ale domiciliului și, dacă este cazul, ale rezidențelor, ale persoanelor care au fost supuse: 1º unei condamnări, chiar dacă nu este încă definitivă, inclusiv unei condamnări în contumacia sau unei declarații de vinovăție însoțite de o scutire sau o amânare a pedepsei; (...). Registrul cuprinde de asemenea informații privitoare la decizia judiciară care justificasepe înscrierea și natura infracțiunii. Deciziile menționate la 1º și 2º sunt înregistrate imediat după pronunțare. (...) » art. 706-53-4 « Fără a aduce atingere aplicării dispozițiilor articolelor 706-53-9 și 706‑53‑10, informații menționate la art. 706-53-2 privitoare la aceeași persoană sunt retrase din registru la decesul interesatului sau la expirarea, de la ziua în care totalitatea deciziilor înregistrate au încheiat să producă efecte, a unei perioade de: 1º Treizeci de ani dacă este vorba de o infracțiune gravă sau contravenție pedepsită cu zece ani închisoare; 2º Douăzeci de ani în alte cazuri. Amnistia sau reabilitarea, precum și regulile proprii ștergerii condamnărilor din dosarul penal nu determină ștergerea acestor informații. (...) »

Privind modalitățile ștergerii FIJAIS-ului, disposițiile Codului de Procedură Penală sunt următoarele: art. 706-53-10 « Orice persoană a cărei identitate este înscrisă în registru poate cere procurorului Republicii să rectifice sau să ordone ștergerea informațiilor ce-o privesc dacă informațiile nu sunt exacte sau dacă conservarea lor nu mai pare necesară ținând seama de scopul registrului, cu privire la natura infracțiunii, la vârsta persoanei în momentul comiterii ei, la timp scurs de atunci și la personalitatea actuală a interesatului. Cererea de ștergere este inadmisibilă atâta timp cât mențiunile în cauză se referă la o procedură judiciară care este în curs, atâta timp cât persoana nu a obținut reabilitare sau atâta timp cât măsura la originea înscrierii nu a fost ștearsă din certificatul nr 1. Dacă procurorului Republicii nu ordonează rectificarea sau ștergerea, persoana poate sesiza în acest scop Judecătorul Libertăților și Detenției, a cărui decizie poate fi contestată în fața președintelui camerei de instrucție. Înainte de a se pronunța asupra cererii de rectificare sau ștergere, procurorului Republicii, Judecătorului Libertăților și Detenției și președintelui camerei de instrucție pot ordona orice verificări considerate necesare și în particular o expertiză medicală a persoanei. Dacă este vorba de o mențiune privitoare la o infracțiune gravă sau o contravenție pedepsită cu zece ani închisoare și comisă contra unui minor, decizia de ștergere din registru nu poate interveni în absența unei asemenea expertize. (...) » Articolul R. 53-8-32 « Președintele camerei de instrucție hotărăște, după ce a solicitat concluziile scrise ale procurorului general, printr-o ordonanță motivată în termenul de două luni. Acest termen este extins la patru luni dacă se ordone o expertiză. Această ordonanță este notificată procurorului Republicii și prin scrisoare recomandată cu cerere de primire la interesatul. Ea nu poate fi atacată în casație decât dacă nu satisface, din punct de vedere formal, condițiile esențiale ale existenței sale legale. »

Regulile privitoare la ștergerea dosarului penal sunt următoarele: art. 769 din Codul de Procedură Penală « (...) Sunt retrase din dosarul penal dosarele privitoare la condamnări șterse de amnistie sau anulate (...). De asemenea, (...) dosarele privitoare la condamnări pronunțate de mai bine de patruzeci de ani și care nu au fost urmate de o nouă condamnare la o pedeapsă penală sau contravenție. Sunt de asemenea retrase din dosarul penal: (...) 8º Condamnările care au fost supuse unei reabilitări judiciare, atunci când jurisdicția a ordonat în mod expres suprimarea condamnării din dosarul penal în conformitate cu cel de-al doilea alineat al articolului 798. »

Mai mult, Codul Penal prevede o procedură de reabilitare judiciară, pentru persoanele condamnate, care permite obținerea ștergerii unei condamnări din dosarul penal într-un termen mai scurt decât cel legal prevăzut (patruzeci de ani). art. 133-1 al acestui cod prevede că reabilitarea șterge condamnarea. Codul de Procedură Penală organizeaza procedura de reabilitare judiciară: art. 785 alineat 1 « Reabilitarea nu poate fi cerută în justiție, în viață condamnatului, decât de către acesta, (...). Cererea trebuie să se refere la totalitatea condamnărilor pronunțate care nu au fost șterse de o reabilitare anterioară. » art. 786 « Cererea de reabilitare nu poate fi formulată decât după o perioadă de cinci ani pentru condamnații la o pedeapsă penală, de trei ani pentru condamnații la o pedeapsă contravenție și de un an pentru condamnații la o pedeapsă contravenție. Această perioadă merge, (...) pentru condamnații la o pedeapsă privativă de libertate, de la ziua eliberării lor definitive sau, în conformitate cu dispozițiile articolului 733, al treilea alineat, din ziua eliberării lor condiționate atunci când aceasta nu a fost urmată de revocație (...) » art. 787 « Condamnații care sunt în stare de recidivă legală, cei care, după obținere reabilitare, au suferit o nouă condamnare, cei care, condamnați contradictoriu sau în contumacia la o pedeapsă penală, prescriu la executarea pedepsei, nu sunt admitți să ceară reabilitarea lor decât după o perioadă de zece ani scursă de la eliberare sau de la prescripție. Cu toate acestea, recidivisții care nu au suferit nicio pedeapsă penală și reabilitații care nu au suferit decât o condamnare la o pedeapsă contravenție sunt admitți să ceară reabilitare după o perioadă de șase ani de la eliberare. Sunt de asemenea admitți să ceară reabilitare, după o perioadă de șase ani scursă de la prescripție, condamnații contradictoriu sau în culpă la o pedeapsă contravenție care prescriu la executarea pedepsei. Condamnații contradictoriu, condamnații în contumacia sau în lipsă care prescriu la executarea pedepsei, sunt obligați, pe lângă condițiile care vor fi enunțate, să dovedească că nu au suferit, în cursul perioadelor de prescripție, nicio condamnare pentru fapte calificate infracțiuni sau delicte și că au avut conduct impecabilă. » PLÂNGERI

Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul se plânge de ingerința în dreptul la viață privată constituite de înscrierea în FIJAIS, datorită imposibilității de a prevedea durata acestei înscrierii. De fapt, punctul de start al calculului acestui termen, și anume ziua în care totalitatea deciziilor înregistrate au încheiat să producă efecte, este, conform reclamantului, imprecisă.

Mai mult, invocând articolele 6 § 1 și 8 din Convenție, reclamantul se plânge de a nu fi avut acces la tribunal pentru a cere ștergerea anticipată a datelor ce-l privesc în FIJAIS, o asemenea cerere nefind admisibilă atâta timp cât interesatul nu obținese reabilitarea sa sau măsura la originea înscrierii nu fusese ștearsă din certificatul nr 1 al dosarului penal. Cu toate acestea, pe de o parte, dosarul penal este șters automat doar după o perioadă de patruzeci de ani de la înscrierea ultimei condamnări. Pe de alta parte, acordarea unei reabilitări judiciare cu retragere a condamnării din dosarul penal depinde de aprecierea jurisdicției în fața căreia este solicitată, legea neprevăzând niciun criteriu precis. Mai mult, conform reclamantului, o asemenea condiționare a admisibilității unui recurs de o decizie judiciară favorabilă anterioară nu este conform cerințelor articolelor 6 și 8 din Convenție.

În final, reclamantul susține că caracterul inefectiv al recursului în ștergere încalcă articolele 8 și 13 combinate din Convenție. ÎN DREPT

Reclamantul susține că condițiile de conservare a datelor sale personale în FIJAIS, ținând seama de condițiile de admisibilitate ale recursului în ștergere, încalcă articolele 6, 8 și 13 din Convenție, ale căror dispoziții se citesc după cum urmează: art. 6 « 1. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod corect, public și într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent și imparțial, instituit prin lege, care să decidă, fie asupra contestațiilor privitoare la drepturile și obligațiile de caracter civil, fie asupra fondului oricărei acuzații în materie penală adusă împotriva sa... » art. 8 « 1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și familiale, domiciliului și corespondenței. 2. Nu poate fi ingerință a unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât atunci când esta ingerință este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor penale, protecția sănătății sau moralei, sau protecția drepturilor și libertăților altora. » art. 13 « Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) Convenție au fost încălcate, are dreptul la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi comisă de persoane care acționează în exercițiul funcțiilor lor oficiale. » A. Tezele părților a) Guvernul

Guvernul susține că reclamantul nu a epuizat căile de recurs interne, deoarece nu ridicasepe griurile derivate din Convenție nici în fața JLD nici în fața președintelui camerei de instrucție. Dacă singurul griu derivat din art. 8 din Convenție a fost invocat în fața Curții de Casație, Guvernul reamintește că prezentarea acestui mijloc era tardivă, articolul R. 53-8-32 din Codul de Procedură Penală prevăzând că o cale de atac împotriva ordinanței președintelui camerei de instrucție respingând cererea în ștergere este admisibilă doar dacă aceasta nu satisface, din punct de vedere formal, condițiile esențiale ale existenței sale legale. În plus, contestă aplicabilitatea articolului 6 § 1 din Convenție.

Asupra fondului, Guvernul reamintește că informațiile înscrise în FIJAIS sunt retrase, în materie penală, la expirarea unei perioade de 30 de ani « de la ziua în care totalitatea deciziilor înregistrate au încheiat să producă efecte », această expresie desemnând ziua în care deciziile în cauză nu pot mai servi ca prim termen la recidivă, adică cea a retragerii condamnării penale din certificatul nr 1 al dosarului penal, care intervine patruzeci de ani de la pronunțare a hotărârii curții de assise sau a eventualelor condamnări ulterioare. În cauza în spață, reclamantul a fost condamnat din nou la 15 februarie 2005. Guvernul estimează că situația penală a acestuia este identică cu cea observată în causa B.B. c. Franța (nr 5335/06, 17 decembrie 2009) în care Curtea a considerat că ținând seama de posibilitatea de a prezenta o cerere în ștergere anticipată, o asemenea durată de conservare a datelor nu era disproporționată cu privire la scopul urmărit de memorarea informațiilor.

Guvernul precizează că condițiile de admisibilitate a cererii de ștergere anticipată puse de art. 706-53-10 din Codul de Procedură Penală sunt alternative. Consideră că recursul oferit reclamantului este efectiv, în măsura în care acesta dispune, din 15 august 2009 (adică trei ani după finalizarea executării pedepsei de 18 luni de închisoare pronunțată la 15 februarie 2005), de posibilitatea de a solicita o reabilitare judiciară pe baza articolelor 785 și următoarele din același cod. Adaugă că hotărârea care va admite o asemenea cerere ar putea de asemenea ordona retragerea condamnării din dosarul penal, o asemenea retragere îndeplinind condiția de ștergere a certificatului nr 1 pusă de text. Cu toate acestea, constatând că reclamantul nu introdusese nicio cerere de reabilitare, estimează că acesta nu exercitase toate căile de recurs la dispoziția sa și nu putea invoca inefectivitatea procedurii interne. b) Reclamantul

Privind admisibilitatea cererii, reclamantul susține că prin natura și obiectul ei, procedura angajată în fața jurisdicțiilor interne se referea în mod necesar la art. 8 din Convenție. Estimează deci că ridicasepe acest griu implicit sau în substanță. Mai mult, consideră că Curtea de Casație, în fața căreia o invocase în mod expres, ar fi putut considera că o asemenea plângere ținea de condițiile de existență legală a deciziei atacate. La fel, reclamantul susține că griurile derivate din articolele 6 și 13 din Convenție sunt implicit ridicate de îndată ce o procedură de natură judiciară este angajată. Afirmă de asemenea că defectul de efectivitate al recursului oferit de texte nu i se apăru decât a posteriori. În final, reclamantul consideră că art. 6 § 1 este bine aplicabil cazului în spață în voletul civil.

Asupra fondului, reclamantul observă că punctul de start al termenului de conservare a datelor este imprecisă. De fapt, noțiunea « ziua în care totalitatea deciziilor înregistrate au încheiat să producă efecte » poate fi interpretată în diferite feluri, decizia înregistrată în FIJAIS neîncetând teoretic niciodată să producă un efect juridic. Susține că urmând calculul Guvernului, termenul de 30 de ani va expira în 2075. Judecă în mod clar disproporționată ingerința în viața sa privată care decurge din aceasta.

Privind recursul în ștergere anticipată de care dispune, reclamantul susține că condițiile puse de art. 706-53-10 din Codul de Procedură Penală fiind alternative, este suficient ca una din ele să nu fie îndeplinită pentru ca cererea să fie inadmisibilă. Cu toate acestea, dacă nu contestă existența teoretică a recursului de reabilitare judiciară, susține că în absența unui criteriu definit de lege, acordarea unei asemenea măsuri depinde de aprecierea judecătorilor, ceea ce are efectul de a o face improbabilă. Adaugă că doar o reabilitare însoțită de o decizie de retragere a menționării din certificatul nr 1 al dosarului penal i-ar permite să ceară ștergerea datelor ce-o privesc. Observă că o asemenea măsură ține de aprecierea suverană a jurisdicției sesizate și este, în practică, cvasi imposibilă de obținut. Consideră deci că această procedură este contrară articolului 13 din Convenție. B. Aprecierea Curții

Curtea reamintește în primul rând că deja judecasepe procedura judiciară de ștergere a datelor înscrise în FIJAIS prevăzută la art. 706-53-10 din Codul de Procedură Penală asigura un control independent al justificării conservării informațiilor pe baza unor criterii precise și prezenta garanții suficiente și adecvate ale respectării vieții private ținând seama de gravitatea infracțiunilor justificând înscrierea în registru. Concluzionasepe că înscrierea în FIJAIS, în condiții similare cazului în spață, nu încalcă art. 8 din Convenție, ținând seama de posibilitatea concretă, pentru reclamant, de a prezenta o cerere de ștergere a datelor (vezi, Gardel c. Franța, nr 16428/05, §§ 68-69, CEDH 2009, M.B. c. Franța, nr 22115/06, §§ 59-60, 17 decembrie 2009, și B.B. c. Franța, precitată §§ 67-68). Pentru a ajunge la această soluție, Curtea tenusepe seama condițiilor de admisibilitate la care recursul în ștergere este subordonat (vezi, Gardel, precitată, § 33, M.B., precitată, § 26, și B.B., precitată § 32). A lipsit de asemenea argumentul reclamanților conform căruia facultatea de a solicita reabilitare nu constituia un recurs efectiv împotriva înscrierii în FIJAIS în sensul articolului 35 § 1 din Convenție, după l-a legat de examinarea fondului al griuri derivate din art. 8 (M.B., precitată, §§ 25-26 și 60, și B.B., precitată §§ 31-32 și 68).

În cauza prezentă, Curtea nu vede niciun element nou de natură să facă naștere îndoieli privitoare la caracterul efectiv al procedurii de ștergere a datelor, chiar dacă subordonată exercitării anterioare a unui recurs de reabilitare judiciară, în absența exercitării acestuia din urmă de reclamant. Constată că interesatul nu contestă de a fi avut facultatea de a exercita această cale de drept anterior prezentării cererii sale.

Ca urmare, Curtea nu poate anticipa rezultatul probabil care să fie dat de judecătorii interni unei asemenea cereri. În această privință, reamintește că simplul fapt de a avea îndoieli privitoare la perspectivele de succes al unui recurs dat care nu este în mod clar sortit eșecului nu constituie o rațiune validă pentru a justifica neutilizarea căilor de recurs interne (vezi, printre multe altele, Grande Stevens și alții c. Italia, nr 18640/10, 18647/10, 18663/10, 18668/10 și 18698/10, § 82, 4 martie 2014). Constată că datorită nesolicitării și neobținerii de reclamant a unei decizii de reabilitare judiciară, cererea sa de ștergere a informațiilor ce-o privesc în FIJAIS era în mod clar inadmisibilă cu privire la criteriile legale.

Prin urmare, Curtea nu vede motiv de a se întoarce la constatarea făcută în cauzele Gardel, M.B., și B.B. (precitate) a caracterului proporționat al duratei de conservare a datelor în FIJAIS cu privire la scopul urmărit de conservarea informațiilor și ținând seama de posibilitatea concretă de care dispune reclamantul de a cere ștergerea anticipată a acestora.

Ca urmare, Curtea consideră că cererea este în mod clar mal întemeiat și trebuie respinsă în aplicarea articolului 35 § 3 (a) și 4 din Convenție. Deci nu consideră necesar să examineze excepția Guvernului privitoare la neepuizarea căilor de recurs interne. Din aceste motive, Curtea, cu unanimitate, Declară cererea inadmisibilă. Claudia Westerdiek Mark Villiger Grефier Președinte

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

Le requérant fut condamné, le 11 février 1988, par la cour d’assises des Alpes Maritimes, à une peine de dix-neuf ans de réclusion criminelle pour vol avec arme et viol sous la menace d’une arme. Le requérant fut, par la suite, condamné à cinq reprises à des peines criminelles et correctionnelles (pour des infractions ne présentant pas de caractère sexuel), la dernière condamnation datant du 15 février 2005.

Le 31 octobre 2008, il se vit notifier son inscription au fichier judiciaire national des auteurs d’infractions sexuelles (FIJAIS), avec l’obligation de justifier de son adresse tous les ans.

Par courrier du 12 novembre 2008, le requérant sollicita l’effacement des informations le concernant dans le FIJAIS auprès du procureur de la République près le tribunal de grande instance (TGI) de Grasse. Il soutenait à l’appui de sa demande que les dispositions du code de procédure pénale (CPP) relatives au FIJAIS ne pouvaient être appliquées rétroactivement que pour des infractions commises avant la date de la publication de la loi mais ayant fait l’objet d’une condamnation postérieure à cette loi. En outre, invoquant l’article 706-53-10 du code de procédure pénale, il estimait que, vingt ans après la date de sa condamnation, son inscription au FIJAIS n’apparaissait plus nécessaire.

Par une décision du 2 décembre 2008, le procureur rejeta la demande. Le requérant exerça un recours devant le juge des libertés et de la détention (JLD) du TGI de Grasse.

Par une ordonnance du 6 février 2009, le JLD rappela que les informations enregistrées au FIJAIS sont retirées automatiquement à l’issue d’un délai de trente ans lorsqu’il s’agit d’un crime, mais que la personne concernée peut toutefois en demander l’effacement anticipé. Il constata cependant que le bulletin n o 1 du casier judiciaire du requérant mentionnait toujours la condamnation ayant entraîné l’inscription et que, en conséquence, la demande était irrecevable. Le requérant interjeta appel.

Par une ordonnance du 4 juin 2009, le président de la chambre de l’instruction de la cour d’appel d’Aix-en-Provence confirma la décision du JLD, estimant que la demande d’effacement était irrecevable compte tenu de la persistance au bulletin n o 1 du casier judiciaire du requérant de la mention relative à la condamnation criminelle à l’origine de l’inscription. Le requérant forma un pourvoi en cassation, alléguant une absence d’examen de la proportionnalité de l’ingérence dans sa vie privée constituée par l’inscription au fichier, au vu notamment de l’ancienneté des faits et de la condamnation.

Par un arrêt du 2 mars 2010, la chambre criminelle de la Cour de cassation déclara le pourvoi irrecevable, au motif que l’ordonnance satisfaisait aux conditions essentielles de son existence légale. B. Le droit interne pertinent

Concernant le FIJAIS, les dispositions du code de procédure pénale pertinentes en l’espèce sont les suivantes : Article 706-47 « Les dispositions du présent titre sont applicables aux procédures concernant les infractions de meurtre ou d’assassinat d’un mineur précédé ou accompagné d’un viol, de tortures ou d’actes de barbarie ou pour les infractions d’agression ou d’atteintes sexuelles ou de proxénétisme à l’égard d’un mineur, ou de recours à la prostitution d’un mineur (...) » Article 706-53-1 « Le fichier judiciaire national automatisé des auteurs d’infractions sexuelles ou violentes constitue une application automatisée d’informations nominatives tenue par le service du casier judiciaire sous l’autorité du ministre de la justice et le contrôle d’un magistrat. Afin de prévenir le renouvellement des infractions mentionnées à l’article 706-47 et de faciliter l’identification de leurs auteurs, ce traitement reçoit, conserve et communique aux personnes habilitées les informations prévues à l’article 706-53-2 selon les modalités prévues par le présent chapitre. » Article 706-53-2 « Lorsqu’elles concernent, (...) une ou plusieurs des infractions mentionnées à l’article 706-47, sont enregistrées dans le fichier les informations relatives à l’identité ainsi que l’adresse ou les adresses successives du domicile et, le cas échéant, des résidences, des personnes ayant fait l’objet : 1 o D’une condamnation, même non encore définitive, y compris d’une condamnation par défaut ou d’une déclaration de culpabilité assortie d’une dispense ou d’un ajournement de la peine ; (...). Le fichier comprend aussi les informations relatives à la décision judiciaire ayant justifié l’inscription et la nature de l’infraction. Les décisions mentionnées aux 1 o et 2 o sont enregistrées dès leur prononcé. (...) » Article 706-53-4 « Sans préjudice de l’application des dispositions des articles 706-53-9 et 706 ‑ 53 ‑ 10, les informations mentionnées à l’article 706-53-2 concernant une même personne sont retirées du fichier au décès de l’intéressé ou à l’expiration, à compter du jour où l’ensemble des décisions enregistrées ont cessé de produire tout effet, d’un délai de : 1º Trente ans s’il s’agit d’un crime ou d’un délit puni de dix ans d’emprisonnement ; 2º Vingt ans dans les autres cas. L’amnistie ou la réhabilitation ainsi que les règles propres à l’effacement des condamnations figurant au casier judiciaire n’entraînent pas l’effacement de ces informations. (...) »

Concernant les modalités d’effacement du FIJAIS, les dispositions du code de procédure pénale sont les suivantes : Article 706-53-10 « Toute personne dont l’identité est inscrite dans le fichier peut demander au procureur de la République de rectifier ou d’ordonner l’effacement des informations la concernant si les informations ne sont pas exactes ou si leur conservation n’apparaît plus nécessaire compte tenu de la finalité du fichier, au regard de la nature de l’infraction, de l’âge de la personne lors de sa commission, du temps écoulé depuis lors et de la personnalité actuelle de l’intéressé. La demande d’effacement est irrecevable tant que les mentions concernées sont relatives à une procédure judiciaire qui est toujours en cours, tant que la personne n’a pas été réhabilitée ou que la mesure à l’origine de l’inscription n’a pas été effacée du bulletin n o 1. Si le procureur de la République n’ordonne pas la rectification ou l’effacement, la personne peut saisir à cette fin le juge des libertés et de la détention, dont la décision peut être contestée devant le président de la chambre de l’instruction. Avant de statuer sur la demande de rectification ou d’effacement, le procureur de la République, le juge des libertés et de la détention et le président de la chambre de l’instruction peuvent faire procéder à toutes les vérifications qu’ils estiment nécessaires et notamment ordonner une expertise médicale de la personne. S’il s’agit d’une mention concernant soit un crime, soit un délit puni de dix ans d’emprisonnement et commis contre un mineur, la décision d’effacement du fichier ne peut intervenir en l’absence d’une telle expertise. (...) » Article R. 53-8-32 « Le président de la chambre de l’instruction statue, après avoir sollicité les réquisitions écrites du procureur général, par une ordonnance motivée dans un délai de deux mois. Ce délai est porté à quatre mois si une expertise est ordonnée. Cette ordonnance est notifiée au procureur de la République et par lettre recommandée avec demande d’avis de réception à l’intéressé. Elle ne peut faire l’objet d’un pourvoi en cassation que si elle ne satisfait pas, en la forme, aux conditions essentielles de son existence légale. »

Les règles relatives à l’effacement du casier judiciaire sont les suivantes : Article 769 du code de procédure pénale « (...) Sont retirées du casier judiciaire les fiches relatives à des condamnations effacées par une amnistie ou réformées (...). Il en est de même, (...) des fiches relatives à des condamnations prononcées depuis plus de quarante ans et qui n’ont pas été suivies d’une nouvelle condamnation à une peine criminelle ou correctionnelle. Sont également retirés du casier judiciaire : (...) 8 o Les condamnations ayant fait l’objet d’une réhabilitation judiciaire, lorsque la juridiction a expressément ordonné la suppression de la condamnation du casier judiciaire conformément au deuxième alinéa de l’article 798. »

En outre, le code pénal prévoit une procédure de réhabilitation judiciaire, pour les personnes physiques condamnées, qui permet d’obtenir l’effacement d’une condamnation du casier judiciaire dans un délai plus court que celui légalement prévu (quarante ans). L’article 133-1 de ce code dispose que la réhabilitation efface la condamnation. Le code de procédure pénale organise la procédure de réhabilitation judiciaire : Article 785 alinéa 1 « La réhabilitation ne peut être demandée en justice, du vivant du condamné, que par celui-ci, (...). La demande doit porter sur l’ensemble des condamnations prononcées qui n’ont pas été effacées par une réhabilitation antérieure. » Article 786 « La demande en réhabilitation ne peut être formée qu’après un délai de cinq ans pour les condamnés à une peine criminelle, de trois ans pour condamnés à une peine correctionnelle et d’un an pour les condamnés à une peine contraventionnelle. Ce délai part, (...) pour les condamnés à une peine privative de liberté, du jour de leur libération définitive ou, conformément aux dispositions de l’article 733, troisième alinéa, du jour de leur libération conditionnelle lorsque celle-ci n’a pas été suivie de révocation (...) » Article 787 « Les condamnés qui sont en état de récidive légale, ceux qui, après avoir obtenu la réhabilitation, ont encouru une nouvelle condamnation, ceux qui, condamnés contradictoirement ou par contumace à une peine criminelle, ont prescrit contre l’exécution de la peine, ne sont admis à demander leur réhabilitation qu’après un délai de dix ans écoulés depuis leur libération ou depuis la prescription. Néanmoins, les récidivistes qui n’ont subi aucune peine criminelle et les réhabilités qui n’ont encouru qu’une condamnation à une peine correctionnelle sont admis à demander la réhabilitation après un délai de six années depuis leur libération. Sont également admis à demander la réhabilitation, après un délai de six années écoulées depuis la prescription, les condamnés contradictoirement ou par défaut à une peine correctionnelle qui ont prescrit contre l’exécution de la peine. Les condamnés contradictoirement, les condamnés par contumace ou par défaut, qui ont prescrit contre l’exécution de la peine, sont tenus, outre les conditions qui vont être énoncées, de justifier qu’ils n’ont encouru, pendant les délais de la prescription, aucune condamnation pour faits qualifiés crimes ou délits et qu’ils ont eu une conduite irréprochable. » GRIEFS

Invoquant l’article 8 de la Convention, le requérant se plaint de l’ingérence dans son droit à la vie privée que constitue l’inscription au FIJAIS, en raison de l’impossibilité de prévoir la durée de cette inscription. En effet, le point de départ de la computation de ce délai, à savoir le jour où l’ensemble des décisions enregistrées ont cessé de produire tout effet, est, selon le requérant, imprécis.

De plus, invoquant les articles 6 § 1 et 8 de la Convention, le requérant se plaint de n’avoir pas eu accès à un tribunal pour demander l’effacement anticipé des données le concernant au FIJAIS, une telle demande n’étant pas recevable tant que l’intéressé n’a pas obtenu sa réhabilitation ou que la mesure à l’origine de l’inscription n’a pas été effacée du bulletin n o 1 du casier judiciaire. Or, d’une part, le casier judiciaire n’est effacé automatiquement qu’après un délai de quarante ans à compter de l’inscription de la dernière condamnation. D’autre part, l’octroi d’une réhabilitation judiciaire avec retrait de la condamnation du casier judiciaire dépend de l’appréciation de la juridiction auprès de laquelle elle est sollicitée, la loi ne prévoyant aucun critère précis. De plus, selon le requérant, un tel conditionnement de la recevabilité d’un recours à une décision judiciaire favorable préalable, n’est pas conforme aux exigences des articles 6 et 8 de la Convention.

Enfin, le requérant allègue que le caractère ineffectif du recours en effacement viole les articles 8 et 13 combinés de la Convention. EN DROIT

Le requérant soutient que les conditions de conservation de ses données personnelles au FIJAIS, compte tenu des conditions de recevabilité du recours en effacement, violent les articles 6, 8 et 13 de la Convention, dont les dispositions se lisent comme suit : Article 6 « 1. Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement, publiquement et dans un délai raisonnable, par un tribunal indépendant et impartial, établi par la loi, qui décidera, soit des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil, soit du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle... » Article 8 « 1. Toute personne a droit au respect de sa vie privée et familiale, de son domicile et de sa correspondance. 2. Il ne peut y avoir ingérence d’une autorité publique dans l’exercice de ce droit que pour autant que cette ingérence est prévue par la loi et qu’elle constitue une mesure qui, dans une société démocratique, est nécessaire à la sécurité nationale, à la sûreté publique, au bien ‑ être économique du pays, à la défense de l’ordre et à la prévention des infractions pénales, à la protection de la santé ou de la morale, ou à la protection des droits et libertés d’autrui. » Article 13 « Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés, a droit à l’octroi d’un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l’exercice de leurs fonctions officielles. » A. Thèses des parties a) Le Gouvernement

Le Gouvernement fait valoir que le requérant n’a pas épuisé les voies de recours internes, puisqu’il n’a soulevé les griefs tirés de la Convention ni devant le JLD ni devant le président de la chambre de l’instruction. Si le seul grief tiré de l’article 8 de la Convention a bien été invoqué devant la Cour de cassation, le Gouvernement rappelle que la présentation de ce moyen était tardive, l’article R. 53-8-32 du code de procédure pénale disposant qu’un pourvoi contre l’ordonnance du président de la chambre de l’instruction rejetant la demande en effacement n’est recevable que si celle-ci ne satisfait pas, en la forme, aux conditions essentielles de son existence légale. En outre, il conteste l’applicabilité de l’article 6 § 1 de la Convention.

Sur le fond, le Gouvernement rappelle que les informations inscrites au FIJAIS en sont retirées, en matière criminelle, à l’expiration d’un délai de 30 ans « à compter du jour où l’ensemble des décisions enregistrées ont cessé de produire tout effet », cette expression désignant le jour où les décisions concernées ne peuvent plus servir de premier terme à une récidive, c’est-à-dire celui du retrait de la condamnation criminelle du bulletin n o 1 du casier judiciaire, lequel survient quarante ans à compter du prononcé de l’arrêt de la cour d’assises ou des éventuelles condamnations postérieures. En l’espèce, le requérant a été condamné à nouveau le 15 février 2005. Le Gouvernement estime que la situation pénale de ce dernier est identique à celle observée dans l’affaire B.B. c. France (n o 5335/06, 17 décembre 2009) dans laquelle la Cour a considéré que compte tenu de la possibilité de présenter une requête en effacement anticipée, une telle durée de conservation des données n’était pas disproportionnée au regard du but poursuivi par la mémorisation des informations.

Le Gouvernement précise que les conditions de recevabilité de la demande d’effacement anticipé posées par l’article 706-53-10 du code de procédure pénale sont alternatives. Il considère que le recours offert au requérant est effectif, dans la mesure où celui-ci dispose, depuis le 15 août 2009 (soit trois ans après la fin d’exécution de la peine de 18 mois d’emprisonnement prononcée le 15 février 2005), de la possibilité de solliciter une réhabilitation judiciaire sur le fondement des articles 785 et suivants du même code. Il ajoute que l’arrêt qui ferait droit à une telle demande pourrait également ordonner le retrait de la condamnation du casier judiciaire, un tel retrait remplissant la condition d’effacement du bulletin n o 1 posée par le texte. Or constatant que le requérant n’a introduit aucune requête en réhabilitation, il estime que ce dernier n’a pas exercé tous les recours à sa disposition et ne saurait arguer de l’ineffectivité de la procédure interne. b) Le requérant

S’agissant de la recevabilité de la requête, le requérant fait valoir que par sa nature et son objet, la procédure engagée devant les juridictions internes relevait nécessairement de l’article 8 de la Convention. Il estime donc avoir soulevé ce grief implicitement ou en substance. De plus, il considère que la Cour de cassation, devant laquelle il l’a invoqué expressément, aurait pu considérer qu’un tel grief relevait des conditions d’existence légale de la décision attaquée. De même, le requérant argue que les griefs tirés des articles 6 et 13 de la Convention sont implicitement soulevés dès lors qu’une procédure de nature judiciaire est engagée. Il affirme en outre que le défaut d’effectivité du recours offert par les textes ne lui est apparu qu’ a posteriori . Enfin, le requérant considère que l’article 6 § 1 est bien applicable au cas d’espèce dans son volet civil.

Sur le fond, le requérant observe que le point de départ du délai de conservation des données est imprécis. En effet, la notion de « jour où l’ensemble des décision enregistrées ont cessé de produire tout effet » peut être interprétée de différentes manières, la décision enregistrée au FIJAIS ne cessant théoriquement jamais de produire un effet juridique. Il fait valoir que suivant le calcul du Gouvernement, le délai de 30 ans expirera en 2075. Il juge manifestement disproportionnée l’ingérence dans sa vie privée qui en découle.

S’agissant du recours en effacement anticipé dont il dispose, le requérant fait valoir que les conditions posées par l’articles 706-53-10 du code de procédure pénale étant alternatives, il suffit que l’une d’entre elles ne soit pas remplie pour que la demande soit irrecevable. Or, s’il ne conteste pas l’existence théorique du recours en réhabilitation judiciaire, il affirme qu’en l’absence de critère défini par la loi, l’octroi d’une telle mesure dépend de l’appréciation des juges, ce qui a pour effet de la rendre improbable. Il ajoute que seule une réhabilitation accompagnée d’une décision de retrait de la mention du bulletin n o 1 du casier judiciaire lui permettrait de demander l’effacement des données le concernant. Il remarque qu’une telle mesure relève de l’appréciation souveraine de la juridiction saisie et est, en pratique, quasiment impossible à obtenir. Il considère donc que cette procédure est contraire à l’article 13 de la Convention. B. Appréciation de la Cour

La Cour rappelle d’emblée qu’elle a déjà jugé que la procédure judiciaire d’effacement des données inscrites au FIJAIS prévue à l’article 706-53-10 du code de procédure pénale assurait un contrôle indépendant de la justification de la conservation des informations sur la base de critères précis et présentait des garanties suffisantes et adéquates du respect de la vie privée au regard de la gravité des infractions justifiant l’enregistrement dans le fichier. Elle en a conclu que l’inscription au FIJAIS, dans des conditions similaires au cas d’espèce, ne violait pas l’article 8 de la Convention, compte tenu de la possibilité concrète, pour le requérant, de présenter une requête en effacement des données (voir, Gardel c. France , n o 16428/05, §§ 68-69, CEDH 2009, M.B. c. France , n o 22115/06, §§ 59-60, 17 décembre 2009, et B.B. c. France , précité §§ 67-68). Pour arriver à cette solution, la Cour a tenu compte des conditions de recevabilité auquel le recours en effacement est subordonné (voir, Gardel , précité, § 33, M.B. , précité, § 26, et B.B. , précité § 32). Elle a de plus écarté l’argument des requérants selon lequel la faculté de solliciter la réhabilitation ne constituait pas un recours effectif contre l’inscription au FIJAIS au sens de l’article 35 § 1 de la Convention, après l’avoir lié à l’examen du bien-fondé du grief tiré de l’article 8 ( M.B. , précité, §§ 25-26 et 60, et B.B. , précité §§ 31-32 et 68).

Dans la présente espèce, la Cour ne voit aucun élément nouveau de nature à faire naître un doute quant au caractère effectif de la procédure d’effacement des données, même subordonnée à l’exercice préalable d’un recours en réhabilitation judiciaire, en l’absence d’exercice de ce dernier par le requérant. Elle relève que l’intéressé ne conteste pas avoir eu la faculté d’exercer cette voie de droit préalablement à la présentation de sa requête.

Dès lors, la Cour ne saurait préjuger de l’issue susceptible d’être donnée par les juges internes à une telle demande. À cet égard, elle rappelle que le simple fait de nourrir des doutes quant aux perspectives de succès d’un recours donné qui n’est pas de toute évidence voué à l’échec ne constitue pas une raison valable pour justifier la non ‑ utilisation de recours internes (voir, parmi beaucoup d’autres, Grande Stevens et autres c. Italie , n os 18640/10, 18647/10, 18663/10, 18668/10 et 18698/10, § 82, 4 mars 2014). Elle constate que faute pour le requérant d’avoir sollicité et obtenu une décision de réhabilitation judiciaire, sa demande d’effacement des informations le concernant dans le FIJAIS était manifestement irrecevable au regard des critères légaux.

Partant, la Cour ne voit pas de raison de revenir sur le constat opéré dans les affaires Gardel , M.B. , et B.B. (précitées) du caractère proportionné de la durée de conservation des données dans le FIJAIS au regard du but poursuivi par la conservation des informations et compte tenu de la possibilité concrète dont dispose le requérant de demander leur effacement anticipé.

Par conséquent, la Cour considère que la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article 35 § 3 (a) et 4 de la Convention. Elle ne juge donc pas nécessaire d’examiner l’exception du Gouvernement concernant le défaut d’épuisement des voies de recours internes. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête irrecevable. Claudia Westerdiek Mark Villiger Greffière Président