SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 6930/06 prezentate de Francois (în fața Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului) (secțiunea a cincea), care are loc la 24 noiembrie 2009 într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Renate Jaeger, Jean-Paul Costa, Rait Maruste, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefevre, Mirjana Lazarova Trajkovska, judecători; și a Claudiei Westerdiek, graffière de secțiune, având în vedere cererea prezentată la 8 februarie 2006, după ce a intenționat acest lucru la 24 noiembrie 2009, face următoarea decizie DE FAPT pe reclamant, dl Francois Hautin, este un cetățean francez, născut în 1958 și rezident în Bourges. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: La 20 februarie 2003, reclamantul a fost condamnat de Tribunalul de Mare Instanță din Clermont-Ferrand pentru comiterea unei infracțiuni cu caracter sexual, la o pedeapsă de 36 de luni de închisoare, dintre care douăzeci și patru cu suspendare, precum și la o măsură de urmărire socio-judiciară cu o durată de cinci ani, ordonată ca pedeapsă suplimentară, cu ordin de îngrijire. La 11 septembrie 2003, judecătorul pentru aplicarea pedepsei cu închisoarea la tribunalul de mari instanțe din Bourges, după audierea în cabinet a reclamantului, i-a comunicat un proces-verbal de rechemare a obligațiilor de monitorizare socio-judiciară. Reclamantul, pe o perioadă de cinci ani, a fost obligat să - să răspundă convocărilor judecătorului de aplicare a pedepselor și celor ale persoanei desemnate pentru a urma măsura de monitorizare - să primească vizitele agentului de eliberare condiționată și să îi comunice informațiile și documentele care permit controlul mijloacelor sale de existență și de executare a obligațiilor sale - să prevină orice schimbare de ocupare a forței de muncă - să desfășoare o activitate profesională sau să urmeze o educație sau o formare profesională - să se supună unor măsuri de examinare medicală, de tratament sau de îngrijire - să nu se dedice activității profesionale în exercitarea sau la locul de muncă în care a fost făcută fâșia - sau să se abțină de la a intra în legătură cu anumite persoane, în special victima (victimele) - a se abține să apară în orice loc care găzduiește în mod normal minori și să nu desfășoare o activitate profesională sau voluntară care implică un contact obișnuit cu minorii; se menționa, de asemenea, că respectarea obligațiilor menționate anterior ar putea duce la încarcerare pe o perioadă de maximum doi ani. La 25 februarie 2005, reclamantului i s-a comunicat o parte din aceste obligații, printre care se numără și o parte din acestea. obligația de a preveni orice schimbare a reședinței, orice deplasare a cărei durată ar depăși 15 zile și de a raporta întoarcerea, de a obține autorizația judecătorului de a aplica pedepsele pentru orice schimbare a reședinței sau a locului de muncă și pentru orice deplasare în străinătate și de a se supune unui examen medical, fiind desemnat un medic coordonator în acest scop. Ca urmare a adoptării, la 9 martie 2004, a Legii nr. 2004-204, intrată în vigoare la data de 10 martie următoare, a fost introdus și introdus în Codul de procedură penală în temeiul articolelor 753-6 și următoarele (a se vedea ulterior partea referitoare la dreptul intern relevant). Decembrie 2005 extinde conținutul și scopul fișierului la infracțiunile cu caracter violent, care, prin urmare, a devenit fișierul judiciar național automatizat al delincvenților sexuali sau violenti (denumit în continuare FIJAISV). În ianuarie, februarie, martie, iunie și septembrie 2005, apoi în martie și iunie 2006, reclamantul a fost convocat în mod regulat de către serviciul de inserție și de eliberare condiționată a Bourges pentru a justifica executarea monitorizării socio-judiciare. La 22 mai 2006, grefierul-șef al serviciului corecțional al Tribunalului de Mare Instanță din Clermont-Ferrand notifia reclamantului înscrierea sa în FIJAISV, precum și obligația, în temeiul articolului 706-53-5 din Codul de procedură penală, de a-și justifica anual adresa, printr-o scrisoare recomandată cu solicitare de aviz de primire, și de a-și declara schimbarea adresei în termen de cel mult 15 zile de la această modificare. La rândul său, reclamantul a fost atras de faptul că orice încălcare a obligațiilor sale ar duce la emiterea unei alerte transmise serviciilor de poliție care ar putea duce la înscrierea sa în registrul persoanelor căutate, precum și la urmărirea penală, și că nerespectarea obligațiilor sale a fost pedepsită cu o pedeapsă de doi ani de închisoare și 30 de ani de închisoare. În conformitate cu art. 706-53-4 alineatul (2) din Codul de procedură penală, reclamantul observă că, pentru o perioadă de 20 de ani, este supus acestei obligații. Dreptul și practica internă relevantă Fișia judiciară națională automatizată a delincvenților sexuali a fost instituită prin Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 de adaptare a justiției la evoluțiile infracțiunilor, la art. 48, în scopul identificării persoanelor care fac obiectul unei măsuri sau al unei hotărâri judiciare pentru comiterea unei infracțiuni cu caracter sexual. Domeniul său de aplicare a fost extins prin Legea nr. 2005-1549 din 12 decembrie 2005 privind tratarea recidivei infracțiunilor la anumite infracțiuni deosebit de grave (crimă sau asasinate comise cu tortură sau acte de barbarie, tortură sau acte de barbarie și crime sau asasinate comise în condiții de recidivă legală), fișierul fiind apoi redenumit Fișierul judiciar național automat al autorilor sexuali sau violenți. Scopul acestui fișier este de a preveni recidiva autorilor sexuali sau violenți deja condamnați, de a facilita identificarea autorilor acestor infracțiuni și de a le localiza. în măsura în care persoanele înregistrate au obligația de a-și justifica adresa o dată pe an și de a-și declara schimbarea adresei în termen de cel mult 15 zile, autorii celor mai grave infracțiuni care, la fiecare 6 luni, justifică în persoană adresa lor, această obligație fiind lunară pentru unii autori de la legea din 5 martie 2007 privind prevenirea delincvenței, în cazul în care pericolul persoanei justifică acest lucru, atunci când instanța de judecată sau judecătorul de aplicare a pedepselor decide acest lucru, și în caz de recidivă legală. Dispozițiile relevante din Codul de procedură penală art. 706-53-1 Fișierul judiciar național automatizat al autorilor sexuali sau violenți constituie o aplicație automatizată de informații nominative ținute de serviciul de cazier judiciar sub autoritatea ministrului justiției și controlul unui magistrat. Pentru a preveni reînnoirea infracțiunilor menționate în art. 706-47 și să faciliteze identificarea autorilor lor, acest tratament primește, păstrează și comunică persoanelor împuternicite informațiile prevăzute la art. 706-53-2 în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol. În cazul în care se referă, sub rezerva dispozițiilor ultimului paragraf din prezentul articol, la una sau mai multe dintre infracțiunile menționate la art. 706-47, se înregistrează în registru informațiile referitoare la identitate, precum și adresa sau adresele succesive ale domiciliului și, dacă este cazul, ale rezidențelor persoanelor care au făcut obiectul: O condamnare, chiar dacă nu este încă definitivă, inclusiv o condamnare implicită sau o declarație de vinovăție însoțită de o culpă sau de o amânare a pedepsei; O hotărâre, chiar dacă nu este încă definitivă, pronunțată în temeiul articolelor 8, 15, 15-1, 16, 16a și 28 din Ordonanța nr. 45-174 din 2 februarie 1945 privind copilăria delincventă; (a) o compunere penală prevăzută la art. 41-2 din prezentul cod, a cărei executare a fost constatată de procurorul Republicii; (b) o hotărâre de nejudiciare, de revocare sau de încheiere în temeiul primului paragraf din art. 122-1 din Codul penal; În cazul în care instanța judecătorească a dispus ca hotărârea să fie introdusă în fișier, aceasta trebuie să fie supusă unei examinări și unei plasări sub control judiciar; O decizie de aceeași natură cu cele menționate mai sus pronunțată de instanțele sau autoritățile judiciare străine care, în temeiul unei convenții sau al unui acord internațional, au făcut obiectul unui aviz autorităților franceze sau au fost executate în Franța ca urmare a transferului persoanelor condamnate. Dosarul include, de asemenea, informații referitoare la hotărârea care a justificat înscrierea și natura lacătului. Deciziile menționate la 1 și 2 se înregistrează imediat ce au fost pronunțate. Deciziile privind infracțiunile prevăzute la art. 706-47 și pedepsite cu o pedeapsă cu închisoarea mai mică sau egală cu cinci ani nu se înregistrează în fișier, cu excepția cazului în care această înscriere este pronunțată printr-o hotărâre expresă a instanței sau, în cazurile prevăzute de cele 3 și 4, de procurorul Republicii.art. 706-53-4 Fără a aduce atingere aplicării dispozițiilor art. 706-53-9 și 706-53-10, informațiile menționate la art. 706-53-2 referitoare la aceeași persoană sunt retrase din fișier la decesul la la 1o Treizeci de ani dacă este vorba despre o infracțiune sau un delict pedepsit de zece ani de închisoare; 2o douăzeci de ani în celelalte cazuri. art. 706-53-5 Orice persoană a cărei identitate este înregistrată în fișier este penalizată, ca măsură de siguranță, cu obligațiile prevăzute în prezentul articol. Persoana este obligată, fie de la administratorul de fișier, prin scrisoare recomandată cu solicitare de notificare de primire, fie de la secția de poliție sau de la jandarmeria de la domiciliul său, prin scrisoare recomandată cu solicitare de notificare de primire sau prin prezentarea la serviciu: 1o Pentru a justifica adresa sa o dată pe an ; 2o Să declare schimbarea adresei sale, în termen de cel mult 15 zile de la această schimbare. În cazul în care persoana a fost condamnată definitiv pentru o infracțiune sau pentru o infracțiune pedepsită de 10 ani de închisoare, aceasta trebuie să justifice adresa sa o dată la șase luni prin prezentarea în acest scop fie la secția de poliție sau la unitatea de jandarmerie a domiciliului său, fie la grupul de jandarmerie departamentală sau la conducerea departamentului de securitate publică a domiciliului său sau la orice alt serviciu desemnat de prefectură. art. 706-53-7 Informațiile conținute în fișier sunt direct accesibile, prin intermediul unui sistem securizat de telecomunicații: autorităților judiciare; Ofițerilor de poliție judiciară, în cadrul procedurilor privind o infracțiune de natură voluntară la viață, de curățare sau de sechestrare, sau o infracțiune menționată la art. 706-47 și pentru exercitarea diligenței prevăzute la articolele 706-53-5 și 706-53-8; Prefetelor și administrațiilor din statul membru a cărui listă este stabilită prin decretul prevăzut la art. 706-53-12, pentru examinarea cererilor de autorizare referitoare la activități sau profesii care implică contactul cu minorii, precum și pentru controlul exercitării acestor activități sau profesii. Autoritățile și persoanele menționate la 1 și 2 din prezentul articol pot interoga fișierul pe baza mai multor criterii stabilite prin decretul prevăzut la art. 706-53-12, în special pe baza unuia sau mai multor dintre următoarele criterii: identitatea persoanei, adresele succesive, natura infracțiunilor. Persoanele menționate la 3 din prezentul articol nu pot să consulte fișierul pe care l-a primit de la persoana vizată de cererea de aprobare. Ofițerii de poliție judiciară pot, de asemenea,, la instrucțiunea procurorului republicii sau a instanței de judecată sau cu permisiunea acestui magistrat, să consulte fișierul din la mai multe informații cu privire la identitatea unei persoane păstrate la vedere în cadrul unei anchete de flagranță sau al unei anchete preliminare sau în executarea unei comisii de recurs, chiar dacă această procedură nu se referă la una dintre infracțiunile menționate la 2 al prezentului articol.Jurisprudența Consiliului Constituțional În Decizia nr. 2004-492 DC din 2 martie 2004, Consiliul Constituțional a considerat că: înscrierea identității unei persoane în [FIJAIS] (...) are ca scop (...) prevenirea reînnoirii acestor infracțiuni și facilitarea identificării autorilor acestora; mai mult, rezultă că această inscripție nu constituie o sancțiune, ci o măsură de poliție; că autorii sesizărilor nu pot, prin urmare, să susțină în mod util faptul că nu ar cunoaște principiul necesității pedepselor care rezultă din art. 8 din Declarația drepturilor omului și din Cetățeanul din 1789 Pe de altă parte, el a considerat că obligația persoanelor înregistrate de a face cunoscut în mod periodic adresa de domiciliu sau reședința lor nu constituie o sancțiune, ci o măsură de poliție menită să prevină reînnoirea d ui și să faciliteze identificarea autorilor lor; că obiectul chiar al fișierului face necesară verificarea continuă a adresei acestor persoane; că sarcina care le este impusă în scopul de a permite această verificare nu constituie o [măsură] care nu ar fi necesară în sensul articolului 9 din Declarația din 1789 (...) GRIEF Invocând art. 7 alineatul (1) din Convenție, reclamantul reclamând durata de urmărire judiciară la care a fost condamnat și obligațiile care decurg din aceasta, ca urmare a aplicării retroactive a legii din 9 martie 2004 care a dus la înscrierea sa în FIJAISV. Mai puternică decât cea aplicabilă în momentul în care a fost comisă încălcarea dreptului comunitar în măsura în care, condamnată la o urmărire socio-judiciară pe o perioadă de cinci ani cu titlu de pedeapsă suplimentară la 20 februarie 2003, înscrierea sa la FIJAISV în temeiul Legii din 9 martie 2004 a avut ca efect, în cele din urmă, supunerea sa la aceleași obligații, în special obligația care i-a fost impusă de a-și justifica adresa pe o perioadă de 20 de ani În acest caz, este vorba despre o agravare ilegală a regimului obișnuit de monitorizare la care este supus. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acțiune sau o omisiune care, în momentul în care a fost comisă, nu constituia o infracțiune în conformitate cu legislația națională sau internațională. În mod similar, nu se aplică nicio pedeapsă mai mare decât cea aplicabilă în momentul în care a fost comisă încălcarea dreptului comunitar. Curtea constată în prealabil că intrarea în vigoare a Legii nr. 2004-204 din 9 martie 2004 nu a condus la o astfel de încălcare. stricto sensu o prelungire a pedepsei suplimentare, în speță, a monitorizării socio-judiciare cu ordin de îngrijire și a tuturor obligațiilor și măsurilor de supraveghere referitoare la aceasta mai precis la care reclamantul a fost condamnat la 20 februarie 2003, dar a condus la înscrierea în registrul FIJAISV, după condamnarea sa, cu unica obligație de a justifica anual adresa sa și de a declara modificările sale de adresă cel târziu în termen de 15 zile. Cu toate acestea, există o identitate de obiect aproape perfectă între obligația care decurge din înscrierea în FIJAISV, și aceea de a preveni orice schimbare de reședință care rezultă din măsura de monitorizare socio-judiciară. Prin urmare, întrebarea centrală care apare în speță constă în a stabili dacă includerea în FIJAISV instituită prin legea din 9 martie 2004 poate fi considerată ca reprezentând de facto, o "pedeapsă" (în sensul articolului 7 1 din Convenție) sau, dacă este cazul, o măsură exclusă din domeniul de aplicare al acestei dispoziții (a se vedea Ibbotson c. Regatul Unit, Decizia Comisiei din 21 octombrie 1998, nr 40145/96 și Adamson c. Regatul Unit, (dec.), nr. 42293/98, 26 ianuarie 1999, în ceea ce privește înscrierea într-un fișier de delincvenți sexuali și, mutatis mutandis, Van der Velden c. Țările de Jos (dec.), n 29514/05, CEDH 2006 ..., în ceea ce privește conservarea de către autoritățile de lei de ADN de la reclamanți. În această privință, Curtea amintește că noțiunea de în sensul acestei clauze (a se vedea Welch c. Regatul Unit, 9 februarie 1995, § 27, și Jamil c. Franța, 8 iunie 1995, § 30). Alte elemente pot fi considerate relevante în această privință: calificarea măsurii în dreptul intern, natura și scopul acesteia, procedurile asociate adoptării și executării acesteia, precum și gravitatea acesteia ( Welch c. Regatul Unit, citată anterior, § 28). În prezenta cauză, Curtea arată în primul rând că înscrierea reclamantului la FIJAISV rezultă din condamnarea sa pronunțată la 20 februarie 2003, întrucât acest fișier privește în mod automat persoanele care, la fel ca el, au fost condamnate pentru comiterea unei infracțiuni cu caracter sexual sau violent. În ceea ce privește calificarea juridică atribuită în dreptul intern, Curtea arată că, în conformitate cu jurisprudența Consiliului Constituțional, măsura în cauză nu constituie o sancțiune, ci o măsură de poliție și că, în conformitate cu dispozițiile neechivoce ale articolului 706-53-1 din Codul de procedură penală, FIJAISV are ca obiect prevenirea reînnoirii infracțiunilor sexuale sau violente, identificarea și localizarea autorilor acestora. În ceea ce privește scopul și natura măsurii în litigiu, Curtea constată că reclamantul nu aduce niciun element de natură să considere că includerea sa în FIJAISV are un caracter punitiv sau represiv. Deși este supus acum obligației de a-și justifica adresa pe o perioadă de douăzeci de ani prin jocul de la art. 706-53-4 alin. (2) din Codul menționat anterior, Curtea consideră că obiectivul principal al acestei obligații este de a împiedica recidivarea persoanelor care au comis infracțiuni cu caracter sexual sau violent, de a facilita identificarea autorilor lor și de a permite autorităților să reacționeze eficient în cazul reînnoirii infracțiunilor menționate. În această privință, este rezonabil să se considere că cunoașterea de către serviciile de poliție sau de jandarmerie și de către autoritățile judiciare, de adresa persoanelor condamnate și de înscrierea lor în FIJAISV conține, în principiu, un element de descurajare. În plus, Curtea arată că, în cazul în care reclamantul și-a asumat o pedeapsă cu închisoarea de doi ani și la plata de 30 de ani În caz de neexecutare a obligației, la 20 februarie 2003, trebuie inițiată o altă procedură, complet independentă de cea care a condus la condamnarea sa, în cursul căreia judecătorul competent poate aprecia circumstanțele de fapt și de drept și caracterul vinovat sau nu al încălcării (a se vedea, a contrario Welch, menționat anterior, § 14). În sfârșit, în ceea ce privește severitatea măsurii în cauză, Curtea amintește că acest element nu este decisiv în sine. În orice caz, Comisia consideră că obligația de a-și justifica anual adresa și de a-și declara schimbarea adresei în termen de cel mult 15 zile de la această schimbare, chiar dacă pentru o perioadă de 20 de ani, nu se poate analiza într-o astfel de gravitate încât să poată fi analizată într-o perioadă de timp limitată. În lumina tuturor acestor considerații, Curtea consideră că înscrierea în FIJAISV și obligația care rezultă din aceasta nu constituie o "pedeapsă" în sensul articolului 7 alineatul (1) din convenție și trebuie să fie analizate ca o măsură preventivă în care principiul neretroactivității prevăzut în această dispoziție nu trebuie aplicat. Prin urmare, este oportun să se respingă spătarul întemeiat pe art. 7 din Convenție ca fiind incompatibil rațional cu dispozițiile Convenției, în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Grefier Președinte
de la requête n
o
6930/06
présentée par Francois HAUTIN
contre la France
La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 24 novembre 2009 en une chambre composée de
:
Peer Lorenzen,
président,
Renate Jaeger,
Jean-Paul Costa,
Rait Maruste,
Mark Villiger,
Isabelle Berro-Lefèvre,
Mirjana Lazarova Trajkovska,
juges,
et de Claudia Westerdiek,
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 8 février 2006,
Après en avoir délibéré le 24 novembre 2009, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Francois Hautin, est un ressortissant français, né en 1958 et résidant à Bourges.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 20 février 2003, le requérant fut condamné par le tribunal de grande instance de Clermont-Ferrand, pour avoir commis une infraction à caractère sexuel, à une peine de trente-six mois d’emprisonnement dont vingt-quatre avec sursis, ainsi qu’à une mesure de suivi socio-judiciaire d’une durée de cinq ans, ordonnée à titre de peine complémentaire, avec injonction de soins.
Le 11 septembre 2003, le juge de l’application des peines du tribunal de grande instance de Bourges, après avoir entendu en son cabinet le requérant, lui communiqua un procès-verbal de rappel des obligations de suivi socio-judiciaire. Le requérant, pour une durée de cinq ans, était astreint à
:
- répondre aux convocations du juge de l’application des peines et à celles de la personne désignée pour suivre la mesure de suivi
;
- recevoir les visites de l’agent de probation et lui communiquer les renseignements et documents de nature à permettre le contrôle de ses moyens d’existence et d’exécution de ses obligations
;
- prévenir de tout changement d’emploi
;
- exercer une activité professionnelle ou suivre un enseignement ou une formation professionnelle
;
- se soumettre à des mesures d’examen médical, de traitement ou de soins
;
- ne pas se livrer à l’activité professionnelle dans l’exercice ou à l’occasion de laquelle l’infraction a été commise
;
- s’abstenir d’entrer en relation avec certaines personnes, notamment la ou les victime(s) de l’infraction
;
- s’abstenir de paraître en tout lieu accueillant habituellement des mineurs et à ne pas exercer une activité professionnelle ou bénévole impliquant un contact habituel avec les mineurs.
Il y était également mentionné que l’inobservation des obligations susmentionnées pouvait entraîner son incarcération pour une durée maximale de deux ans.
Le 25 février 2005, un rappel d’une partie de ces obligations fut signifié au requérant. Parmi celles-ci figuraient
l’obligation de prévenir de tout changement de résidence, de tout déplacement dont la durée excèderait quinze jours et de rendre compte du retour, d’obtenir l’autorisation du juge de l’application des peines pour tout changement de résidence ou d’emploi et pour tout déplacement à l’étranger, et de se soumettre à un examen médical, un médecin coordonateur ayant été désigné à cet effet.
Suite à l’adoption le 9 mars 2004 de la loi nº 2004-204, entrée en vigueur le 10 mars suivant, le «
Fichier judiciaire national automatisé des auteurs d’infractions sexuelles
» (ci-après FIJAIS) fut instauré et inséré dans le code de procédure pénale sous les articles 753-6 et suivants (voir
infra
la partie relative au droit interne pertinent). Par la suite, la loi nº 2005-1549 du 12
décembre 2005 élargit le contenu et la finalité du fichier aux infractions à caractère violent, lequel devint dès lors le «
Fichier judiciaire national automatisé des auteurs d’infractions sexuelles ou violentes
» (ci-après FIJAISV).
En janvier, février, mars, juin, et septembre 2005, puis en mars et juin 2006, le requérant fut régulièrement convoqué par le service pénitentiaire d’insertion et de probation de Bourges afin de justifier de l’exécution du suivi socio-judiciaire.
Le 22 mai 2006, le greffier en chef du service correctionnel du tribunal de grande instance de Clermont-Ferrand notifia au requérant son inscription au FIJAISV ainsi que l’obligation qui en découlait, en application de l’article 706-53-5 du code de procédure pénale, de devoir justifier annuellement son adresse, par lettre recommandée avec demande d’avis de réception, et de déclarer ses changements d’adresse au plus tard dans un délai de quinze jours après ce changement. L’attention du requérant était attirée sur le fait que tout manquement à ses obligations provoquerait l’émission d’une alerte transmise aux services de police pouvant entraîner son inscription dans le fichier des personnes recherchées ainsi que des poursuites pénales, et que le non-respect de ses obligations était puni d’une peine de deux ans d’emprisonnement et de 30
000 euros d’amende. Le requérant fait observer que, conformément à l’article 706-53-4 § 2 du code de procédure pénale, il est dorénavant soumis à cette obligation pour une durée de vingt ans.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
Le Fichier judiciaire national automatisé des auteurs d’infractions sexuelles a été institué par la loi n
o
2004-204 du 9 mars 2004 portant adaptation de la justice aux évolutions de la criminalité, en son article 48, aux fins de recenser les personnes faisant l’objet d’une mesure ou d’une décision judiciaire pour avoir commis une infraction à caractère sexuel.
Son champ d’application a été étendu par la loi n
o
2005-1549 du 12
décembre 2005 relative au traitement de la récidive des infractions pénales à certains crimes particulièrement graves (les meurtres ou assassinats commis avec tortures ou actes de barbarie, les tortures ou actes de barbarie et les meurtres ou assassinats commis en état de récidive légale), le fichier étant alors rebaptisé Fichier judiciaire national automatisé des auteurs d’infractions sexuelles ou violentes.
Ce fichier a pour objet
de prévenir la récidive des auteurs d’infractions sexuelles ou violentes déjà condamnés, de faciliter l’identification des auteurs de ces infractions, et de les localiser
dans la mesure où les personnes inscrites ont l’obligation de justifier de leur adresse une fois par an et de déclarer leurs changements d’adresse au plus tard dans les quinze jours, les auteurs des infractions les plus graves devant, tous les 6 mois, justifier en personne de leur adresse, cette obligation étant mensuelle pour certains auteurs depuis la loi du 5
mars 2007 relative à la prévention de la délinquance, si la dangerosité de la personne le justifie, lorsque la juridiction de jugement ou le juge de l’application des peines en décide ainsi, et en cas de récidive légale.
Les dispositions pertinentes du code de procédure pénale
Article 706-53-1
«
Le fichier judiciaire national automatisé des auteurs d’infractions sexuelles ou violentes constitue une application automatisée d’informations nominatives tenue par le service du casier judiciaire sous l’autorité du ministre de la justice et le contrôle d’un magistrat. Afin de prévenir le renouvellement des infractions mentionnées à l’article
706-47 et de faciliter l’identification de leurs auteurs, ce traitement reçoit, conserve et communique aux personnes habilitées les informations prévues à l’article
706-53-2 selon les modalités prévues par le présent chapitre.
»
Article 706-53-2
«
Lorsqu’elles concernent, sous réserve des dispositions du dernier alinéa du présent article, une ou plusieurs des infractions mentionnées à l’article 706-47, sont enregistrées dans le fichier les informations relatives à l’identité ainsi que l’adresse ou les adresses successives du domicile et, le cas échéant, des résidences, des personnes ayant fait l’objet :
1
o
D’une condamnation, même non encore définitive, y compris d’une condamnation par défaut ou d’une déclaration de culpabilité assortie d’une dispense ou d’un ajournement de la peine ;
2
o
D’une décision, même non encore définitive, prononcée en application des articles 8, 15, 15-1, 16, 16 bis et 28 de l’ordonnance n
o
45-174 du 2 février 1945 relative à l’enfance délinquante ;
3
o
D’une composition pénale prévue par l’article 41-2 du présent code dont l’exécution a été constatée par le procureur de la République ;
4
o
D’une décision de non-lieu, de relaxe ou d’acquittement fondée sur les dispositions du premier alinéa de l’article 122-1 du code pénal ;
5
o
D’une mise en examen assortie d’un placement sous contrôle judiciaire, lorsque le juge d’instruction a ordonné l’inscription de la décision dans le fichier ;
6
o
D’une décision de même nature que celles visées ci-dessus prononcées par les juridictions ou autorités judiciaires étrangères qui, en application d’une convention ou d’un accord internationaux, ont fait l’objet d’un avis aux autorités françaises ou ont été exécutées en France à la suite du transfèrement des personnes condamnées.
Le fichier comprend aussi les informations relatives à la décision judiciaire ayant justifié l’inscription et la nature de l’infraction. Les décisions mentionnées aux 1
o
et 2
o
sont enregistrées dès leur prononcé.
Les décisions concernant des délits prévus par l’article 706-47 et punis d’une peine d’emprisonnement d’une durée inférieure ou égale à cinq ans ne sont pas inscrites dans le fichier, sauf si cette inscription est ordonnée par décision expresse de la juridiction ou, dans les cas prévus par les 3
o
et 4
o
, du procureur de la République.
»
Article 706-53-4
«
Sans préjudice de l’application des dispositions des articles 706-53-9 et 706-53-10, les informations mentionnées à l’article 706-53-2 concernant une même personne sont retirées du fichier au décès de l’intéressé ou à l’expiration, à compter du jour où l’ensemble des décisions enregistrées ont cessé de produire tout effet, d’un délai de :
1º Trente ans s’il s’agit d’un crime ou d’un délit puni de dix ans d’emprisonnement ;
2º Vingt ans dans les autres cas.
»
Article 706-53-5
«
Toute personne dont l’identité est enregistrée dans le fichier est astreinte, à titre de mesure de sûreté, aux obligations prévues par le présent article.
La personne est tenue, soit auprès du gestionnaire du fichier, par lettre recommandée avec demande d’avis de réception, soit auprès du commissariat de police ou de la gendarmerie de son domicile, par lettre recommandée avec demande d’avis de réception ou en se présentant au service :
1º De justifier de son adresse une fois par an ;
2º De déclarer ses changements d’adresse, dans un délai de quinze jours au plus tard après ce changement.
Si la personne a été définitivement condamnée pour un crime ou pour un délit puni de dix ans d’emprisonnement, elle doit justifier de son adresse une fois tous les six mois en se présentant à cette fin soit auprès du commissariat ou de l’unité de gendarmerie de son domicile, soit auprès du groupement de gendarmerie départemental ou de la direction départementale de la sécurité publique de son domicile ou auprès de tout autre service désigné par la préfecture.
Le fait, pour les personnes tenues aux obligations prévues par le présent article, de ne pas respecter ces obligations est puni de deux ans d’emprisonnement et de 30 000 Euros d’amende.
»
Article 706-53-7
«
Les informations contenues dans le fichier sont directement accessibles, par l’intermédiaire d’un système de télécommunication sécurisé :
1
o
Aux autorités judiciaires ;
2
o
Aux officiers de police judiciaire, dans le cadre de procédures concernant un crime d’atteinte volontaire à la vie, d’enlèvement ou de séquestration, ou une infraction mentionnée à l’article 706-47 et pour l’exercice des diligences prévues aux articles 706-53-5 et 706-53-8 ;
3
o
Aux préfets et aux administrations de l’Etat dont la liste est fixée par le décret prévu à l’article 706-53-12, pour l’examen des demandes d’agrément concernant des activités ou professions impliquant un contact avec des mineurs ainsi que pour le contrôle de l’exercice de ces activités ou professions.
Les autorités et personnes mentionnées aux 1
o
et 2
o
du présent article peuvent interroger le fichier à partir de plusieurs critères fixés par le décret prévu à l’article 706-53-12, et notamment à partir de l’un ou plusieurs des critères suivants : identité de la personne, adresses successives, nature des infractions.
Les personnes mentionnées au 3
o
du présent article ne peuvent consulter le fichier qu’à partir de l’identité de la personne concernée par la demande d’agrément.
Les officiers de police judiciaire peuvent également, sur instruction du procureur de la République ou du juge d’instruction ou avec l’autorisation de ce magistrat, consulter le fichier à partir de l’identité d’une personne gardée à vue dans le cadre d’une enquête de flagrance ou d’une enquête préliminaire ou en exécution d’une commission rogatoire, même si cette procédure ne concerne pas une des infractions mentionnées au 2
o
du présent article.
»
Jurisprudence du Conseil constitutionnel
Dans sa décision n
o
2004-492 DC du 2 mars 2004, le Conseil constitutionnel considéra que «
l’inscription de l’identité d’une personne dans le [FIJAIS] (...) a pour objet (...) de prévenir le renouvellement de ces infractions et de faciliter l’identification de leurs auteurs ; qu’il en résulte que cette inscription ne constitue pas une sanction mais une mesure de police ; que les auteurs des saisines ne sauraient dès lors utilement soutenir qu’elle méconnaîtrait le principe de nécessité des peines qui résulte de l’article 8 de la Déclaration des droits de l’homme et du citoyen de 1789
». Par ailleurs, il considéra que «
l’obligation faite aux personnes inscrites de faire connaître périodiquement l’adresse de leur domicile ou de leur résidence ne constitue pas une sanction, mais une mesure de police destinée à prévenir le renouvellement d’infractions et à faciliter l’identification de leurs auteurs ; que l’objet même du fichier rend nécessaire la vérification continue de l’adresse de ces personnes ; que la charge qui leur est imposée dans le but de permettre cette vérification ne constitue pas une [mesure] qui ne serait pas nécessaire au sens de l’article 9 de la Déclaration de 1789 (...)
».
GRIEF
Invoquant l’article 7 § 1 de la Convention, le requérant dénonce l’allongement de la durée du suivi judiciaire auquel il a été condamné et des obligations qui en découlent, du fait de l’application rétroactive de la loi du 9 mars 2004 ayant entraîné son inscription au FIJAISV. Il estime en outre qu’il lui a été infligé une «
peine
» plus forte que celle qui était applicable au moment où l’infraction a été commise dans la mesure où, condamné à un suivi socio-judiciaire pour une durée de cinq ans à titre de peine complémentaire le 20 février 2003, son inscription au FIJAISV en application de la loi du 9 mars 2004 a finalement eu pour effet de le soumettre aux mêmes obligations – en particulier l’obligation qui lui a été faite de devoir justifier son adresse – pour une durée de vingt ans
; il s’agit là d’une aggravation illégale du régime ordinaire du suivi auquel il est soumis.
Le requérant se plaint d’une violation de l’article 7 § 1 de la Convention, dont les dispositions pertinentes se lisent comme suit
:
«
1.
Nul ne peut être condamné pour une action ou une omission qui, au moment où elle a été commise, ne constituait pas une infraction d’après le droit national ou international. De même il n’est infligé aucune peine plus forte que celle qui était applicable au moment où l’infraction a été commise.
»
La Cour observe au préalable que l’entrée en vigueur de la loi n
o
2004-204 du 9 mars 2004 n’a pas entraîné
stricto sensu
un allongement de la peine complémentaire – en l’espèce le suivi socio-judiciaire avec injonction de soins et l’ensemble des obligations et mesures de surveillance y relatives – à laquelle le requérant a été condamné le 20 février 2003, mais a conduit à l’inscription de l’intéressé au FIJAISV, postérieurement à sa condamnation, avec pour unique obligation celle de justifier annuellement son adresse et de déclarer ses changements d’adresse au plus tard dans un délai de quinze jours.
Cela étant, il existe une identité d’objet quasi parfaite entre l’obligation découlant de l’inscription au FIJAISV, et celle de prévenir de tout changement de résidence découlant de la mesure de suivi socio-judiciaire.
Dès lors, la question centrale qui se pose en l’espèce consiste à déterminer si l’inscription au FIJAISV instauré par la loi du 9 mars 2004 peut être considérée comme constituant
de facto
une «
peine
» au sens de l’article 7
§
1 de la Convention, ou bien s’il s’agit d’une mesure exclue du champ d’application de cette disposition (voir
Ibbotson c. Royaume-Uni
, décision de la Commission du 21 octobre 1998, n
o
40146/98, et
Adamson c. Royaume-Uni
, (déc.), n
o
42293/98, 26 janvier 1999, pour ce qui est de l’inscription à un fichier de délinquants sexuels et,
mutatis mutandis
,
Van der Velden c. Pays-Bas
(déc.), n
o
‑
..., pour ce qui est de la conservation par les autorités d’échantillons d’ADN prélevés sur les requérants).
A cet égard, la Cour rappelle que la notion de «
peine
» de l’article 7 revêt une portée autonome, la Cour demeurant libre d’aller au-delà des apparences et appréciant elle-même si une mesure particulière s’analyse au fond en une «
peine
» au sens de cette clause (voir,
Welch c. Royaume-Uni
, 9 février 1995, §
27, et
Jamil c. France
, 8 juin 1995, §
30). Le libellé de l’article 7 § 1, seconde phrase, indique que la base de toute appréciation de l’existence d’une peine consiste à déterminer si la mesure en question est imposée à la suite d’une condamnation pour une «
infraction
». D’autres éléments peuvent être estimés pertinents à cet égard : la qualification de la mesure en droit interne, sa nature et son but, les procédures associées à son adoption et à son exécution, ainsi que sa gravité (
Welch c. Royaume-Uni
précité, § 28).
Dans la présente affaire, la Cour relève tout d’abord que l’inscription du requérant au FIJAISV résulte bien de sa condamnation prononcée le 20
février 2003, puisque ce fichier concerne automatiquement les personnes, qui, comme lui, ont été condamnées pour avoir commis une infraction à caractère sexuel ou violente.
S’agissant ensuite de la qualification juridique attribuée en droit interne, la Cour relève que, conformément à la jurisprudence du Conseil constitutionnel, la mesure en cause ne constitue pas une sanction mais une «
mesure de police
» et que, selon les dispositions non-équivoques de l’article 706-53-1 du code de procédure pénale, le FIJAISV a pour finalités la prévention du renouvellement des infractions sexuelles ou violentes, l’identification et la localisation de leurs auteurs.
Quant au but et à la nature de la mesure litigieuse, la Cour constate que le requérant n’apporte aucun élément de nature à considérer que son inscription au FIJAISV revêt un caractère punitif ou répressif. Bien qu’il soit dorénavant soumis à l’obligation de justifier son adresse pour une durée de vingt ans par le jeu de l’article 706-53-4 § 2 du code précité, il n’en reste pas moins, aux yeux de la Cour, que l’objectif principal de cette obligation est d’empêcher la récidive des personnes ayant commis des infractions à caractère sexuel ou violentes, de faciliter l’identification de leurs auteurs, et de permettre aux autorités de réagir efficacement en cas de renouvellement des infractions visées. A cet égard, il est raisonnable de considérer que la connaissance par les services de police ou de gendarmerie et les autorités judiciaires, de l’adresse des personnes condamnées, et de leur inscription au FIJAISV comportent, par principe, un élément de dissuasion. L’obligation découlant de l’inscription au FIJAISV a donc un but purement préventif et dissuasif.
En outre, la Cour relève que si le requérant s’expose à une peine d’emprisonnement de deux ans et au paiement de 30
000 euros en cas de non-exécution de l’obligation, une autre procédure, totalement indépendante de celle ayant conduit à sa condamnation le 20 février 2003, doit alors être engagée, au cours de laquelle le juge compétent peut apprécier les circonstances de fait et de droit et le caractère fautif ou non du manquement (voir,
a contrario
Welch
, précité, § 14).
Enfin, en ce qui concerne la sévérité de la mesure en cause, la Cour rappelle que cet élément n’est pas décisif en soi. Elle considère, en tout état de cause, que l’obligation de justifier annuellement son adresse et de déclarer ses changements d’adresse au plus tard dans un délai de quinze jours après ce changement, certes pour une durée de vingt ans, n’atteint pas une gravité telle que l’on puisse l’analyser en une «
peine
».
A la lumière de l’ensemble de ces considérations, la Cour estime que l’inscription au FIJAISV et l’obligation qui en découle ne constituent pas une «
peine
» au sens de l’article 7 § 1 de la Convention, et doivent être analysées comme une mesure préventive à laquelle le principe de non-rétroactivité énoncé dans cette disposition n’a pas vocation à s’appliquer.
Dès lors, il convient de rejeter le grief tiré de l’article 7 de la Convention comme étant incompatible
ratione materiae
avec les dispositions de la Convention, en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Claudia Westerdiek
Peer Lorenzen
Greffière
Président