MOLDOVAN v. ROMANIA

Comunicat la 16 septembrie 2014 SECȚIUNEA TERZĂ Cerințele nr. 52788/10 și 52796/10 Viorel MOLDOVAN împotriva României Mirel Stelian CORMOȘ împotriva României depuse la 7 septembrie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dl Viorel Moldoven („primul reclamant”) și dl Mirel Stelian Cormoș („al doilea reclamant”), sunt cetățeni români care s-au născut în 1977 și 1974 și locuiesc în satele Porumbești și Tătărești, respectiv România. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către dl Doseanu, avocat care practică în Oradea. Faptele cazurilor, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Prin o hotărâre interlocutivă din 24 martie 2009, Curtea de Apel Oradea a permis Departamentului Național de Anti-Corrupție Oradea acționând să dețină reclamanții și alți co-accultați în așteptare judecată cu privire la acuzațiile de contrabandă agravată și accesorii de contrabandă, și a ordonat detenția lor preliminară pentru douăzeci și opt zile. Curtea a susținut că reclamanții au fost acuzați de a organiza transportul ilegal de țigări contrabandă din Ucraina către România între septembrie 2008 și ianuarie 2009 și de a embeza 1.552.453 euro (EUR) din stat. Având în vedere documentația și dovezile de testimonialitate disponibile în dosar, precum și tranșele conversațiilor telefonice ale acestora, Curtea de Apel a constatat că există dovezi puternice care susțin suspiciunile că reclamanții și co-acceptaționați au comis infracțiunile menționate mai sus. În plus, a susținut că aceste infracțiuni sunt pedepsite de mai mult de patru ani de închisoare și că eliberarea lor ar fi un pericol pentru ordinea publică (art. 148 litera (f) din Codul de Procedință Penală din România) ținând seama de cantitatea de țigări contrabandă, de numărul mare de persoane implicate în operațiunea de contrabandă, de opinia și percepția publicului și de perioada considerabilă pentru care acuzatul comitea infracțiunile. În sfârșit, instanța a respins cererea de măsuri alternative a reclamanților, iar recursul reclamanților împotriva hotărârii interlocutive din 24 martie 2009 a fost respins ca nefondat de Curtea de casare în aprilie 2009. Între 2 iunie 2009 și 25 august 2010, Curtea de Apel Oradea și Curtea de Casație au prelungit în mod repetat detenția anterioară a reclamanților prin hotărâri interlocutorii finale din cauza faptului că motivele inițiale care justifică detenția lor au rămas valabile. De asemenea, acesta a respins cererile repetate ale reclamanților de măsuri alternative prin bazarea pe aceleași motive utilizate pentru a justifica prelungirea detenției preliminare. Prin o hotărâre interlocutivă finală din 30 septembrie 2010, Curtea de Casație a permis acțiunei celui de-al doilea reclamant care urmărește discontinuarea deținerii anterioare și a ordonat eliberarea sa cu condiția ca acesta să nu părăsească județul său de origine. Până în decembrie 2010, prima detenție anterioară a reclamantului a continuat să fie prelungită de Curtea de Apel Oradea și de Curtea de Casație și de cererile sale de măsuri alternative au fost respinse din cauza faptului că motivele inițiale care justifică detenția sa au rămas valabile. Prin hotărârea din 26 ianuarie 2011, Curtea de Apel Oradea a condamnat reclamanții pentru infracțiunile pe care le-au fost acuzați și condamnați fiecăruia dintre ei la șase și patru ani de închisoare, respectiv. Procedura penală interpusă împotriva reclamanților pare să fie încă în așteptare în fața instanțelor interne. Secțiunea 148 din Codul de Procedură Penală din România prevede că o persoană poate fi reținută atunci când există suspiciuni rezonabile că a comis o infracțiune și cu condiția ca una dintre situațiile enumerate să fie aplicabilă. Unele dintre aceste situații sunt cele în care un acuzat a comis o infracțiune gravă pedepsită de mai mult de patru ani de închisoare și reprezintă un pericol pentru ordinea publică. Practicea internă relevantă privind noțiunea de „periaj în ordine publică” prevăzută de art. 148 din CCP este prevăzută în cazul Calmanovicil c. România (nr. 42250/02, §§ 40-42, 1 Iulie 2008). În urma modificării CCP prin Legea nr. 281/2002 publicată la 1 iulie 2003, art. 148 din CCP necesită existența de dovezi că eliberarea unui acuzat ar constitui un pericol real pentru ordinea publică. În baza articolului 5 § 3 din Convenție, reclamanții se plâng de utilizarea repetată a aceleași motive generale ale instanțelor interne pentru a le plasa și a le menține în detenție prealabilă pentru o perioadă excesivă de timp. Reclamanții au fost deținute înainte de judecată în conformitate cu cerințele articolului 5 § 3? În special, au fost motivele pentru care reclamanții au continuat deținerea, adducete de instanțele interne „relevante și suficiente” și au fost desfășurate procedurile cu „diligență specială”?

Communicated on 16 September 2014

THIRD SECTION

Applications nos. 52788/10 and 52796/10

Viorel MOLDOVAN against Romania

Mirel Stelian CORMOȘ against Romania

lodged on 7 September 2010

STATEMENT OF FACTS

The applicants, Mr Viorel Moldovan (“the first applicant”) and Mr Mirel Stelian Cormoș (“the second applicant”), are Romanian nationals who were born in 1977 and 1974 and live in the villages of Porumbești and Tătărești, Romania, respectively. They were represented before the Court by Mr

R.

V.

Doseanu, a lawyer practising in Oradea.

A.

The circumstances of the cases

The facts of the cases, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

By an interlocutory judgment of 24 March 2009 the Oradea Court of Appeal allowed the Oradea National Anti-Corruption Department’s action seeking to detain the applicants and other co-accused pending trial on charges of aggravated smuggling and accessory to smuggling, and ordered their pre-trial detention for twenty-eight days. The court held that the applicants were accused of organising the illegal transport of smuggled cigarettes from Ukraine to Romania between September 2008 and January

2009 and embezzling 1,552,453 euros (EUR) from the State. Relying on the documentary and testimonial evidence available in the file as well as the transcripts of their telephone conversations, the Court of Appeal found that there was strong proof to support the suspicion that the applicants and their co-accused had committed the above-mentioned offences. Moreover, it held that the said offences were punishable by more than four years’ imprisonment and that their release would be a danger to public order (Article 148 (f) of the Romanian Code of Criminal Procedure) taking into account the quantity of smuggled cigarettes, the large number of people involved in the smuggling operation, the public’s opinion and perception, and the considerable period of time for which the accused had been committing the offences. Lastly, the court dismissed the applicants’ request for alternative measures.

The applicants’ appeal against the interlocutory judgment of 24

March

2009 was dismissed as ill-founded by the Court of Cassation in April 2009.

Between 2 June 2009 and 25 August 2010 the Oradea Court of Appeal and the Court of Cassation repeatedly extended the applicants’ pre-trial detention by final interlocutory judgments on the ground that the initial reasons justifying their detention remained valid. It also dismissed the applicants’ repeated requests for alternative measures by relying on the same grounds used to justify the extension of the pre-trial detention.

By a final interlocutory judgment of 30 September 2010 the Court of Cassation allowed the second applicant’s action seeking the discontinuance of his pre-trial detention and ordered his release on the condition that he did not leave his home county.

Until December 2010 the first applicant’s pre-trial detention continued to be extended by the Oradea Court of Appeal and the Court of Cassation and his requests for alternative measures were dismissed on the ground that the initial reasons justifying his detention remained valid.

By a judgment of 26 January 2011 the Oradea Court of Appeal convicted the applicants of the offences they had been charged with and sentenced each of them to six and four years’ imprisonment, respectively.

The criminal proceedings brought against the applicants appear to be still pending before the domestic courts.

B.

Relevant domestic law

Section 148 of the Romanian Code of Criminal Procedure (CCP) provides that a person may be detained when there is reasonable suspicion that he or she has committed a crime and provided that one of the situations listed is applicable. Some of these situations are those in which an accused has committed a serious offence punishable by more than four years’ imprisonment and is a danger to public order.

The relevant domestic practice concerning the notion of a “danger to public order” provided for by Article 148 of the CCP is set forth in the case of

Calmanovicil v. Romania

(no. 42250/02, §§ 40-42, 1

July 2008). Following the amendment of the CCP by Law no. 281/2002 published in the Official Gazette on 1 July 2003, Article 148 of the CCP requires the existence of evidence that the release of an accused would pose a real danger to public order.

COMPLAINT

Relying on Article 5 § 3 of the Convention the applicants complain of the repeated use of the same general reasons by the domestic courts to place and maintain them in pre-trial detention for an excessively long time.

QUESTION TO THE PARTIES

Was the applicants’ pre-trial detention in line with the requirements of Article 5 § 3? In particular, were the reasons for the applicants’ continued detention adduced by the domestic courts “relevant and sufficient” and were the proceedings conducted with “special diligence”?