Sari la conținut
CtEDO 16.09.2014 Auto

MOLDOVAN v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
16.09.2014
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
MOLDOVAN v. ROMANIA (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicat la 16 septembrie 2014 SECȚIUNEA TERZĂ Cerințele nr. 52788/10 și 52796/10 Viorel MOLDOVAN împotriva României Mirel Stelian CORMOȘ împotriva României depuse la 7 septembrie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dl Viorel Moldoven („primul reclamant”) și dl Mirel Stelian Cormoș („al doilea reclamant”), sunt cetățeni români care s-au născut în 1977 și 1974 și locuiesc în satele Porumbești și Tătărești, respectiv România. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către dl Doseanu, avocat care practică în Oradea. Faptele cazurilor, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Prin o hotărâre interlocutivă din 24 martie 2009, Curtea de Apel Oradea a permis Departamentului Național de Anti-Corrupție Oradea acționând să dețină reclamanții și alți co-accultați în așteptare judecată cu privire la acuzațiile de contrabandă agravată și accesorii de contrabandă, și a ordonat detenția lor preliminară pentru douăzeci și opt zile.

Curtea a susținut că reclamanții au fost acuzați de a organiza transportul ilegal de țigări contrabandă din Ucraina către România între septembrie 2008 și ianuarie 2009 și de a embeza 1.552.453 euro (EUR) din stat. Având în vedere documentația și dovezile de testimonialitate disponibile în dosar, precum și tranșele conversațiilor telefonice ale acestora, Curtea de Apel a constatat că există dovezi puternice care susțin suspiciunile că reclamanții și co-acceptaționați au comis infracțiunile menționate mai sus. În plus, a susținut că aceste infracțiuni sunt pedepsite de mai mult de patru ani de închisoare și că eliberarea lor ar fi un pericol pentru ordinea publică (art. 148 litera (f) din Codul de Procedință Penală din România) ținând seama de cantitatea de țigări contrabandă, de numărul mare de persoane implicate în operațiunea de contrabandă, de opinia și percepția publicului și de perioada considerabilă pentru care acuzatul comitea infracțiunile.

În sfârșit, instanța a respins cererea de măsuri alternative a reclamanților, iar recursul reclamanților împotriva hotărârii interlocutive din 24 martie 2009 a fost respins ca nefondat de Curtea de casare în aprilie 2009. Între 2 iunie 2009 și 25 august 2010, Curtea de Apel Oradea și Curtea de Casație au prelungit în mod repetat detenția anterioară a reclamanților prin hotărâri interlocutorii finale din cauza faptului că motivele inițiale care justifică detenția lor au rămas valabile. De asemenea, acesta a respins cererile repetate ale reclamanților de măsuri alternative prin bazarea pe aceleași motive utilizate pentru a justifica prelungirea detenției preliminare. Prin o hotărâre interlocutivă finală din 30 septembrie 2010, Curtea de Casație a permis acțiunei celui de-al doilea reclamant care urmărește discontinuarea deținerii anterioare și a ordonat eliberarea sa cu condiția ca acesta să nu părăsească județul său de origine.

Până în decembrie 2010, prima detenție anterioară a reclamantului a continuat să fie prelungită de Curtea de Apel Oradea și de Curtea de Casație și de cererile sale de măsuri alternative au fost respinse din cauza faptului că motivele inițiale care justifică detenția sa au rămas valabile. Prin hotărârea din 26 ianuarie 2011, Curtea de Apel Oradea a condamnat reclamanții pentru infracțiunile pe care le-au fost acuzați și condamnați fiecăruia dintre ei la șase și patru ani de închisoare, respectiv. Procedura penală interpusă împotriva reclamanților pare să fie încă în așteptare în fața instanțelor interne. Secțiunea 148 din Codul de Procedură Penală din România prevede că o persoană poate fi reținută atunci când există suspiciuni rezonabile că a comis o infracțiune și cu condiția ca una dintre situațiile enumerate să fie aplicabilă.

Unele dintre aceste situații sunt cele în care un acuzat a comis o infracțiune gravă pedepsită de mai mult de patru ani de închisoare și reprezintă un pericol pentru ordinea publică. Practicea internă relevantă privind noțiunea de „periaj în ordine publică” prevăzută de art. 148 din CCP este prevăzută în cazul Calmanovicil c. România (nr. 42250/02, §§ 40-42, 1 Iulie 2008). În urma modificării CCP prin Legea nr. 281/2002 publicată la 1 iulie 2003, art. 148 din CCP necesită existența de dovezi că eliberarea unui acuzat ar constitui un pericol real pentru ordinea publică. În baza articolului 5 § 3 din Convenție, reclamanții se plâng de utilizarea repetată a aceleași motive generale ale instanțelor interne pentru a le plasa și a le menține în detenție prealabilă pentru o perioadă excesivă de timp.

Reclamanții au fost deținute înainte de judecată în conformitate cu cerințele articolului 5 § 3? În special, au fost motivele pentru care reclamanții au continuat deținerea, adducete de instanțele interne „relevante și suficiente” și au fost desfășurate procedurile cu „diligență specială”?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2012-01-26
0,94
KOCSAN c. ROUMANIE ET MORAR c. ROUMANIE
Secțiunea a treia Solicitări nr. 28569/10 și 3097/10 Rudolf KOCSAN împotriva României și Sebastian MORAR împotriva României introduse la 17 și 28 mai 2010 EXPOSAT DE FAPT pe reclamanți, dnii Rudolf Kocsan, și, respectiv, pe Sebastian Morar,
CtEDO 2015-10-06
0,93
KOCSAN ET MORAR c. ROUMANIE
ă, a unor infracțiuni sancționate prin art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate și art. 26 din Codul penal combinat cu articolele 270 și 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal. Le-a fost
CtEDO 2013-06-19
0,92
COJAN AND OTHERS v. ROMANIA
SECȚIUNEA TERZĂ Cereri nr. 54539/12 și 63204/12 Vasile COJAN împotriva României și Marcel Marius DĂNILĂ ALEXA și Marian TOMA împotriva României depuse la 21 august 2012 și, respectiv, 25 septembrie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul în pr
CtEDO 2015-09-29
0,92
CORMOȘ v. ROMANIA
Decizia nr. 52796/10 Mirel Stelian CORMOȘ împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 29 septembrie 2015 în calitate de comitet compus din: Johannes Silvis, președinte, Iulia Antoanella Motoc,
CtEDO 2020-09-15
0,92
STREȘINĂ c. ROUMANIE
de apel, care a primit prima cerere și, mai exact, un transport la fața locului nu a fost util, a respins a doua. Cei doi martori auziți de instanța de apel au demis în favoarea reclamantului. În timpul dezbaterilor, instanța de apel îi inc
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă